Gerul Bobotezei prevesteşte o iarnă scurtă şi o primăvară care vine devreme, porcul care fuge cu paiele în gură anunţă că se face frig, iar hainele puse pe sfoară la uscat care încep să miroase a câine plouat ne avertizează asupra venirii ploii sau ninsorii, în funcţie de anotimp, indică meteorologia populară, după care ţăranul român încă se ghidează, scrie Agerpres.
„Cunoaştem mersul vremii după cum natura încearcă să ne ofere primele semne, după cum vieţuitoarele se manifestă, după cum cerul ni se arată. Pe vremea când nu existau mijloace media care să ne ţină la curent cu mersul vremii, existau alte semne şi simboluri, care ţineau loc de prognoză. (…) Meteorologia populară spune că dacă ninge mult sau e ger în luna decembrie, atunci putem spera la o vară umedă şi la recolte bune în toamnă. Explicaţia e una simplă: apă înmagazinată în sol duce la o recoltă bogată. Gerul Bobotezei, din 6 ianuarie, presupune o iarnă scurtă şi o primăvară care vine devreme. Pe timpul iernii, mişcările maselor de aer nu sunt aşa de rapide precum cele din primăvară, iar perioadele din iarnă când vremea este caldă, nu pot avea decât un efect negativ asupra germinaţiei şi vegetaţiei. Dar nu numai aspectul vremii într-o anumită zi sau sezon sunt indicii ale recoltelor bune sau slabe. Aşa se face că, în urmă cu vreo 20 de ani, când fluturii şi bondarii de porumb erau o normalitate, prezenţa lor în prima parte a lunii aprilie era o certitudine a recoltei porumbului. În luna mai înfloreşte salcâmul. Dacă sunt multe flori de salcâm, putem fi siguri că recolta de porumb va fi una bună. Că tot suntem la luna mai, o vorbă românească spune că dacă nu plouă în mai, nu-i mălai”, a declarat presei un renumit culegător de folclor din zona de câmpie a judeţului Mureş, profesorul Mihai Teodor Naşca.
Potrivit profesorului, încă de la începutul anului, prin calendarul făcut din coji de ceapă se cunoaşte cât de ploios sau secetos va fi anul, apoi după cum arată prima zi a lunii se cunoaşte dacă luna respectivă va fi una frumoasă sau nu. „Cum e vremea în 9 martie, de Sfinţii Mucenici, aşa este vremea timp de 40 de zile. Sunt doar câteva dintre exemplele pe care o parte a societăţii nu le trece cu vederea. Şi asta nu pentru că ar fi simple fabulaţii, ci pentru că multe dintre prognoze se adeveresc. Să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să mergem în urmă cu o mie de ani. Cu siguranţă, cunoaşterea vremii era un element deloc de neglijat. Dacă acum cunoaşterea prognozei ne permite să ştim cum ne organizăm ziua, în urmă cu un mileniu, nu vremea dintr-o zi oarecare conta, ci mai degrabă sezoanele. La curtea faraonilor sau a regilor antici şi chiar în vremea Evului Mediu, existau meteorologi sub mantia astrologilor, vrăjitorilor, sfătuitorilor curţii, cei care estimau cât de bogată va fi toamna, încă din primele zile ale anului, după diverse semne şi simboluri. Aşa se face că ştiinţa, puţină câtă era, a fost combinată cu tradiţia, credinţele, miturile profane, asocierile în funcţie de repetitivitatea unor evenimente meteo şi rezultau ceea ce numim noi azi buletin meteorologic”, ne explică Naşca.
El consideră că este firesc ca acum, în secolul XXI, unele aspecte populare care ţin de previziunile meteo să fie văzute ca desuete, nu numai de către meteorologi, ci şi de către o parte a populaţiei, însă credinţele străvechi, bazate pe experienţă şi pe observarea comportamentului animalelor şi a naturii, nu trebuie neglijate.
„Nu numai natura este cea care ne arată primele semne. Şi animalele concură la acest aspect. Dacă cocoşul cântă de multe ori în curte, e semn clar că se înmoaie vremea, adică se apropie ploaia sau ninsorile. Porcul ce fuge cu paiele în gură ne avertizează că se face frig. Dacă îşi cară paiele în coteţ, vremea se va îmbunătăţi sau se va face frig. Dacă pisica îşi ascute ghearele pe un lemn e semn că vremea se va răci. Iarna, pisicile îşi ling blana înainte ca vremea să devină umedă. Dacă păsările, mai ales raţele, se scaldă în nisip sau în jgheabul de apă se spune că vremea se va strica şi va ploua. Ciorile ce zboară, mai ales primăvara şi toamna ne anunţă că vremea va deveni ploioasă. Animalele mănâncă mult mai cu poftă când se face frig afară. Cu o zi înainte de a ploua, oile stau culcate grămadă şi nu împrăştiate”, ne spune Naşca.
De asemenea, se spune că vântul ce bate „de sub soare”, adică dinspre sud şi sud-est, schimbă vremea.
„Când presiunea aerului scade sau vremea se înmoaie. Aşa cum spun ţăranii noştri ardeleni, atunci se aud zgomotele de la mare distanţă şi putem şti că urmează să se înnoreze, să plouă sau să ningă. Hainele de pe sfoară care miros a câine plouat ne informează că vor veni ploi sau ninsori, în funcţie de anotimp. Fumul care se ridică de la o sobă, direct în sus ne anunţă că vremea va fi bună sau geroasă de e iarnă. Evident, fumul care iese în casă sau se lasă peste casă ne spune că vremea se va strica. Dacă soarele apune şi trimite lumină roşiatică pe un nor la răsărit e semn că vremea se va strica şi ploile vor reveni. Curcubeul este anunţător de vremuri bune. La toate astea adăugăm faptul că vremea ploioasă ne aduce meteosensibililor dureri de oase şi tot ea ne provoacă senzaţia de urechi înfundate. Indiferent că veţi crede sau vă veţi însuşi aceste credinţe populare, cu rol de buletin meteo, cu mult înainte să existăm noi, faptele există şi merită încercat sau verificat dacă măcar una dintre acestea este adevărată sau nu. Până atunci, buletinul meteo să rămână un bun mijloc de informare, pentru o zi reuşită”, a mai arătat Mihai Teodor Naşca.
Articolul „Gerul Bobotezei” prevesteşte o iarnă scurtă şi o primăvară care vine devreme, spune meteorologia populară apare prima dată în Ecopolitic.
