Ideea reconstrucţiei Ucrainei, atât din perspectiva infrastructurii, cât şi a indivizilor care experimentează acum drama separării de familii şi frica de moarte în fiecare zi, este adusă în lumina reflectoarelor la Romanian Creative Week, eveniment care se desfăşoară la Iaşi în această perioadă.
Invitat la conferinţa ‘Welcoming differences between X, Y & Z generations’, arhitectul Alexey Gulesha, care, înainte de război, deţinea o companie de arhitectură în plină ascensiune, a vorbit invitaţilor despre ideea de reconstrucţie a statului vecin.
De altfel, crezul şi ţelul lui Alexey Gulesha este o nouă Ucraină care ar putea deveni un centru mondial cu o infrastructură modernă, care să ofere cele mai bune condiţii locuitorilor ei, în virtutea faptului că un popor care a trecut printr-o asemenea dramă merită ce e mai bun.
‘A devenit inutil pentru mine doar să creez. Îmi doresc ca practica mea să influenţeze viaţa oamenilor din jurul meu şi să fie o inspiraţie pentru colegi. Cu cât influenţa este mai bună, cu atât mai semnificativă şi mai valoroasă este viaţa unui arhitect. Desigur, visez la un nou centru mondial în Ucraina, cu cea mai bună infrastructură şi cele mai bune condiţii de viaţă în toată ţara, pentru că simt că am meritat-o. Dar adevărul este că reconstrucţia ar trebui să vină din interior spre exterior, şi nu invers. Şi facem doar câţiva paşi pe această cale de autodezvoltare ca naţiune. Acum rezolvăm problema securităţii şi libertăţii de alegere, dar există o mulţime de provocări pe lângă cele cu care ne vom confrunta în viitorul apropiat. Ca arhitect, văd lipsa de educaţie şi de gust şi vreau ca munca mea să facă o schimbare. Vreau ca oamenii să vadă, să simtă şi să folosească ceea ce creez, să se verifice în aceste noi condiţii şi să decidă dacă vor să aducă aceste idei la casele lor sau nu. Mergem pas cu pas pe calea îmbunătăţirii ţării noastre, dar scopul principal este educarea naţiunii’, a spus el, potrivit unui comunicat transmis AGERPRES.
Psihologul Mariana Kovalenko, invitată la Moldova Film Festival, care pentru o vreme s-a refugiat în Iaşi pentru a sprijini familiile ucrainene, pune accentul pe reconstrucţia Ucrainei din interior. În opinia sa, poporul ucrainean trebuie să se reconstruiască, în primul rând, la nivel psihologic. În acest context, speranţa este considerată a fi ancora care poate aduce la un liman bun o întreagă naţiune, iar arta e modalitatea prin care speranţa se poate configura mai uşor.
‘Arta şi psihoterapia sunt foarte asemănătoare – ele însoţesc o persoană pe calea suferinţei sale şi, împreună cu ea, caută oportunitatea de a fi fericită chiar şi după experienţa traumatizantă a războiului. În fiecare zi văd speranţa în ochii oamenilor că războiul se va termina. Şi aici este foarte important să luăm în considerare că această speranţă hrăneşte acum o persoană sau poate îi distruge viaţa chiar acum, pentru că această speranţă şi vinovăţia supravieţuitorului pe care o trăim cu toţii uneori nu ne permite măcar să observăm sau să ne bucurăm de un mic copac înflorit chiar acum, aici, în altă ţară. Capacitatea de a spera este puterea poporului ucrainean, pentru că ei cred sincer că îşi pot apăra casa şi se pot întoarce. Cred că speranţa şi credinţa, precum şi simţul demnităţii i-au ajutat pe soldaţii noştri să supravieţuiască în acele prime zile, săptămâni când a început războiul. Credinţa şi speranţa sunt cele care le permit femeilor să-şi aştepte soţii din captivitate, mamelor să aibă grijă de copiii lor în fiecare zi, soţiilor să-i sune pe cei dragi aflaţi pe câmpul de luptă şi să-i înveselească. Absolut toată lumea îşi caută un nou sens prin speranţă. Şi eu încă îl caut. În fiecare zi’, a spus Mariana Kovalenko, se arată în comunicat.
