Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Corina Corbu, solicită intervenţia rapidă a Legiuitorului pentru punerea în acord a dispoziţiilor Codului de procedură penală cu decizia de miercuri a Curţii Constituţionale, prin care s-a stabilit că hotărârile judecătoreşti nu mai pot fi pronunţare în absenţa unei motivări, şefa Instanţei supreme atrăgând atenţia că procesele s-ar putea prelungi în instanţe, în condiţiile existenţei unui deficit de personal.
Curtea Constituţională a României a decis miercuri că judecătorii nu mai pot pronunţa decizii în dosarele penale dacă nu este redactată şi motivarea.
Într-un comunicat de presă remis miercuri, Corina Corbu arată că jurisdicţia constituţională a reţinut, în esenţă, că este ‘necesar ca hotărârea judecătorească să fie redactată, motivată în fapt şi drept, la data pronunţării’, invalidând astfel soluţia legislativă actuală, care prevede motivarea hotărârii judecătoreşti în termen de 30 de zile de la pronunţare (termen care poate fi prelungit succesiv până la un total de 90 de zile în condiţiile Legii nr.304/2004).
În conformitate cu dispoziţiile art.147 alin.(4) din Constituţia României, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor, de la data publicării în Monitorul Oficial.
Şefa Instanţei supreme solicită ‘ferm’ intervenţia cât mai rapidă a Legiuitorului pentru punerea în acord a dispoziţiilor Codului de procedură penală cu decizia CCR luată miercuri, subliniind implicaţiile negative majore pe care le poate genera prelungirea proceselor penale.
‘În consecinţă, din perspectiva bunei desfăşurări a activităţii instanţei supreme, cât şi a tuturor instanţelor judecătoreşti – având în vedere numărul mare de cauze penale aflate pe rol, importanţa socială esenţială a procesului penal, prin care se apără ordinea de drept şi este protejată viaţa, integritatea fizică şi psihică, libertatea şi celelalte drepturi ale cetăţenilor şi chiar funcţionarea statului de drept, luând în considerare implicaţiiile negative majore pe care le poate genera prelungirea proceselor penale (în condiţiile unui potenţial ‘vid’ legislativ), inclusiv sub aspectul termenelor de prescripţie a răspunderii penale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie solicită ferm o intervenţie cât mai rapidă a Legiuitorului pentru punerea în acord a dispoziţiilor Codului de procedură penală cu dispoziţiile Constituţiei. Celeritatea intervenţiei Legiuitorului este cu atât mai necesară cu cât, începând cu momentul publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial, dispoziţiile legale sus-menţionate vor fi suspendate de drept, iar, după 45 de zile, îşi vor înceta definitiv efectele juridice, în condiţiile art.147 alin.(1) din Constituţia
României’, spune judecătoarea Corina Corbu.
În opinia Instanţei supreme, noua soluţie legislativă ce va fi elaborată trebuie să asigure respectarea drepturilor fundamentale ale tuturor persoanelor implicate în procedurile judiciare, conform deciziei Curţii Constituţionale, dar, în acelaşi timp, este necesar să fie una realistă şi să ia în considerare situaţia actuală a sistemului judiciar – în special supraîncărcarea şi deficitul de resurse cu care acesta continuă să se confrunte de o lungă perioadă.
Curtea Constituţională a României a constatat, miercuri, că este necesar ca hotărârea judecătorească să fie motivată în fapt şi în drept la data pronunţării, precizând că redactarea acesteia ulterior deciziei lipseşte persoana condamnată de garanţiile înfăptuirii actului de justiţie, aduce atingere dreptului de acces la instanţă şi dreptului la un proces echitabil.
CCR a admis o excepţie de neconstituţionalitate şi a constatat că sunt neconstituţionale dispoziţiile art. 400 alin. (1), ale art. 405 alin. (3) şi ale art. 406 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală.
Art. 406 alin. (1) şi (2) stipulează: ‘(1) Hotărârea se redactează în cel mult 30 de zile de la pronunţare. (2) Hotărârea se redactează de unul dintre judecătorii care au participat la soluţionarea cauzei, în cel mult 30 de zile de la pronunţare, şi se semnează de toţi membrii completului şi de grefier’.
De regulă, termenul de 30 de zile nu era respectat de către instanţe, existând şi cazuri în care judecătorii au motivat deciziile după un an de la pronunţare.
