Dacă intri în curtea lui Ioan Florian Roşu, din oraşul Sântana, s-ar putea să primeşti un salut prietenos de la Jako, un papagal vorbitor în vârstă de 11 ani, care însă poate fi şi în toane mai proaste, caz în care latră.
Jako este doar una dintre cele peste 200 de păsări exotice deţinute de arădean, unele fiind specii rare, aduse din Africa, America de Sud şi Australia.
Neluţu, aşa cum îl ştie toată lumea, este unul dintre cei mai mari crescători de papagali din ţară, iar pentru el este vorba în totalitate de un hobby, nicidecum de o afacere. Arădeanul este de profesie manager IT la o multinaţională, iar în timpul liber este şi fotograf profesionist. Creşte papagali de când era adolescent, doar din iubire pentru păsările exotice, chiar dacă a ajuns să reproducă şi să vândă exemplare pentru a-şi acoperi costurile deloc mici ale pasiunii, care ajung la 1.300-1.500 de lei pe lună.
‘Am început în urmă cu 18 ani, când mi-am cumpărat cinci perechi de peruşi, specia cea mai comună şi cea mai accesibilă ca preţ. Mi-au plăcut de mic păsările exotice, pentru că avea şi unchiul meu, la care obişnuiam să merg pentru a le admira. Când am crescut, am vrut să am propria fermă de păsări exotice, să ajung să le reproduc. Părinţii mei au fost sceptici privind pasiunea mea, au crezut că mă voi plictisi repede, dar am ajuns să cumpăr tot mai multe exemplare din specii tot mai diferite, până am avut peste 300 de papagali din 28 de specii’, a povestit, pentru AGERPRES, Ioan Florian Roşu.
O bună parte a gospodăriei sale este rezervată celor peste 50 de voliere pline cu păsări viu colorate, dar şi foarte zgomotoase. Fiecare specie cântă într-un fel diferit, iar când te apropii de casa lui Neluţu ai impresia că eşti într-o junglă, ceea ce nu i-a deranjat niciodată pe vecini.
Crescătorul obţine în fiecare an generaţii noi de pui, de aceea este nevoit să mai vândă din păsări, pentru că altfel volumul mare de muncă l-ar copleşi, iar spaţiul ar deveni insuficient.
‘Am noroc cu viitoarea mea soţie, Adela, care mă ajută la îngrijirea păsărilor. Acum am peste 200 de exemplare din 11 specii, pentru că am decis să mai vând din păsări. Am început să vând abia după cinci ani de când mi-am cumpărat primii papagali, însă doar pentru a putea să scot chletuielile pe care le am cu întreţinerea lor şi pentru că nu mai aveam spaţiu suficient. De altfel, acum prefer să cresc mai mult speciile valoroase, precum Micul Alexandru, Marele Alexandru, Eclectus sau Ara. Cele mai multe exemplare am din Micul Alexandru, unele dintre ele cu mutaţii rare de culori’, spune Neluţu.
Peruşii sunt papagalii cei mai căutaţi de români, pentru că sunt mici, uşor de întreţinut, dar şi accesibili ca preţ. Aceştia costă în jur de 50 de lei bucata, în timp ce speciile mai scumpe costă sute de euro. Cea mai scumpă specie pe care o are Neluţu este Ara Ararauna. Costă 1.500 de euro un exemplar, iar el are o pereche de la care aşteaptă generaţii noi.
Micul Alexandru, cu penaj în culori rare, costă în jur de 1.200 de euro, în timp ce exemplarele în culoarea obişnuită – verde – costă 100 de euro.
Cea mai bătrână pasăre pe care o are tânărul din Sântana este un exemplar din Marele Alexandru, un mascul în vârstă de 18 ani, care i-a oferit deja 11 generaţii de pui.
Chiar dacă îşi iubeşte toate păsările, Neluţu se simte mai ataşat de două dintre acestea: Cora şi Jako.
‘Cora este o femelă de Eclectus în vârstă de şapte ani, pe care am obţinut-o de la o doamnă din Bucureşti care o ţinea în apartament. E singurul papagal care mă fluieră când vin acasă, indiferent de oră, chiar şi noaptea. Simte cum intru pe poartă. Când a ajuns la mine, făcea doar ca interfonul de la bloc, pentru că a crescut cu acest sunet, dar acum vorbeşte şi reproduce o serie de sunete. Îmi spune pe nume şi reproduce numele altor membri de familie’, povesteşte crescătorul.
Jako are şi el o poveste de spus.
‘Are 11 ani şi l-am adus din Germania, de la o bătrână care nu s-a mai putut îngriji de el. Din cauză că nu a primit atenţie, a fost o pasăre foarte stresată, care şi-a smuls aproape toate penele. După ce a venit la mine, l-am îngrijit corespunzător, iar Jako a devenit foarte ataşat, parcă ştia că l-am salvat. Acum este şi el vorbitor şi reproduce multe sunete. Uneori latră, alteori miaună, uneori fluieră după oameni sau îi salută. Am avut situaţii în care am avut musafiri, care au primit un salut de la Jako şi nu înţelegeau de unde vine salutul, până au observat pasărea în volieră’, spune Neluţu, care are zece papagali vorbitori.
Tânărul este membru al Asociaţiei Ornitologice Române şi spune că Aradul este judeţ fruntaş în tradiţia creşterii păsărilor.
‘Poate influenţa Ungariei, unde sunt foarte mulţi crescători de păsări exotice, şi-a spus cuvântul, pentru că Aradul era o tradiţie în acest domeniu’, spune Neluţu.
Chiar dacă nu a făcut o afacere din creşterea papagalilor, arădeanul susţine că îngrijirea păsărilor exotice este o provocare tot mai mare, din cauza scumpirilor din ultimul an, aşa că acum abia îşi acoperă cheltuielile din vânzarea unor exemplare.
‘Sunt crescători care vând papagalii pentru a scoate profit, dar şi pentru ei este tot mai greu să numească asta o afacere. În ultimul an, după scumpirea energiei, au explodat preţurile la hrana pentru păsări exotice. Folosim un mix de seminţe, care acum costă cu 50% mai mult, în timp ce legumele sau fructele, absolut necesare în alimentaţia păsărilor, şi-au dublat preţurile. La toate acestea adăugăm costurile cu utilităţile, cu energia. Când ai o crescătorie, iarna trebuie să asiguri o anumită temperatură păsărilor exotice, iar eu folosesc calorifere electrice sau suflante de aer cald, ceea ce înseamnă costuri mult mai mari faţă de acum un an. Cu toate acestea, crescătorii nu au putut ridica preţurile, pentru că şi-ar pierde şi puţinii clienţi pe care îi mai au. În vremuri grele, oamenii renunţă în primul rând la cheltuielile care nu sunt esenţiale, iar o pasăre exotică este un moft, nu o necesitate’, explică Ioan Florian Roşu.
În pofida provocărilor tot mai mari, crescătorul din Sântana a pregătit perechile pentru cuibărit, pentru că în luna martie aşteaptă ca păsările să depună ouă. Dacă va fi un an bun, va avea peste 100 de pui, de la comunii peruşi la specii rare şi valoroase.
