„Cu un scor de peste 50% din voturi, Partidul Acțiune și Solidaritate, al președintei Maia Sandu, a obținut o majoritate clară în alegerile de ieri. Mai mult decît în cel mai optimist sondaj făcut. Oficial, victoria e celebrată ca un triumf al democrației pro-europene împotriva influenței rusești, care amenința suveranitatea țării și un pas decisiv spre integrarea în UE. Însă, dincolo de retorică, alegerile au fost marcate de o serie de decizii și practici care au subminat grav principiile democratice de bază: pluralism politic, egalitate în competiție, transparență șamd. Ce a fost prezentat ca o „apărare a democrației” s-a transformat, de fapt, într-o inginerie electorală care a eliminat concurența reală, a suprimat vocile opoziției și a creat un precedent periculos pentru autoritarism înfășurat în drapelul european”, scrie, pe inpolitics.ro, jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob.
„La jumătatea campaniei electorale, observatorii OSCE (Biroul pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului – BIDDO) au publicat un raport preliminar, conform uzanțelor, în care au punctat o serie de nereguli, unele chiar severe, dar, ce să vezi, pentru prima dată, documentul a fost băgat discret pe siteul organizației internaționale fără cel mai mic comunicat de presă. Ca să nu afle prea mulți.
”Comisia Electorală Centrală, Poliția Națională, Serviciul de Informații și Securitate, Centrul Național Anticorupție, procurori, carabinieri, specialiști în prevenirea atacurilor cibernetice, în combaterea spălării banilor, multe alte instituții și funcționari au vegheat zi și noapte pentru a proteja integritatea proceselor electorale și alegerea suverană a moldovenilor”, a spus chiar Sandu, azi.
Toate aceste organisme fiind sub controlul puterii de la Chișinău, ar fi trebuit să adauge.
Autoritățile moldovene, adică PAS, au recurs la o serie de excluderi și interdicții care au decimat peisajul politic, afectînd în special partidele etichetate ca pro-ruse, dar și altele independente. Aceste acțiuni, justificate oficial prin acuzații de finanțare ilegală sau nerespectare a regulilor administrative, au fost criticate de observatori internaționali și de societatea civilă ca fiind disproporționate și motivate politic.
Deși, apropo de observatori internaționali, să precizăm că autoritățile de la Chișinău i-au selectat la sînge, începînd cu excluderea celor ruși, deși Rusia e membru și finanțator al OSCE, ca și a altora din țări ale spațiului fost sovietic.
Din 66 de partide înregistrate oficial în Moldova, Comisia Electorală Centrală (CEC) a acceptat inițial fix jumătate în cursa electorală, apoi a început eliminarea la bucată. Finalmente, au rămas 15 partide de sine stătătoare și 4 blocuri electorale, un total de cca.23 de partide. Ultima excludere s-a făcut ieri, în chiar ziua votării, fapt fără precedent. În general, excluderile s-au făcut invocîndu-se suspiciuni de finanțare ilegală, mită la votanți și spălare de bani, doar că acestea sunt fapte penale ori contravenționale care mai trebuie și dovedite. Chiar Maia Sandu, într-o conferință de presă de azi, a admis că s-au cumpărat mai puține voturi decît era de așteptat.
Încă din iulie, înregistrarea Blocului Victoria (asociat cu oligarhul Ilan Șor) a fost anulată, iar în august, partide precum Șansă, FASM, Partidul Agrar și Partidul Renașterii au fost interzise din motive similare de finanțare externă. Criticii, inclusiv pe platforme sociale, vorbesc de o „juntă Sandu” care a curățat terenul pentru o victorie predestinată.
Chiar și partide non-pro-ruse au suferit. PLDM, condus de fostul premier Vlad Filat, a fost exclus pe 2 septembrie pentru depunerea tîrzie a documentelor, apelul său fiind respins de Curtea Supremă de Justiție. Aceasta a limitat pluralismul și a afectat forțe pro-europene moderate.
Legislația electorală a fost modificată în acest an, inclusiv prin interzicerea înregistrării partidelor politice considerate succesoare ale partidelor neconstituționale, și a impus noi temeiuri și proceduri pentru limitarea temporară a activității partidelor politice înainte de dizolvarea acestora fără vreo avertizare preliminară, în baza hotărîrii Curții de Apel Chișinău (CapC), mai puncta OSCE. Spre deosebire de România, în Moldova a fost interzisă complet pre-campania, tot printr-o modificare din acest an.
Regimul de la Chișinău a făcut modificări pe bandă ale legislației electorale (nu mai puțin de 13 legi modificate), dar a ignorat, în schimb, recomandări ale OSCE cu privire la cadrul juridic pentru alegeri, inclusiv cele referitoare la măsurile de îmbunătățire a corectitudinii registrului alegătorilor, prevederi mai clare privind utilizarea abuzivă a resurselor administrative, extinderea regulamentelor de finanțare a campaniei asupra părților terțe și online, asigurarea soluționării litigiilor cu privire la înregistrarea candidaților înaintea începerii campaniei, transparența proprietății presei scrise, precum și a regulilor pentru contestarea rezultatelor alegerilor.
S-au închis pe capete mass-media, sub diverse pretexte, iar ieri au ”căzut” peste 4.000 de siteuri, zice-se din cauza unor atacuri cibernetice.
Alte semne de întrebare vin de la faptul că toate hotărîrile CEC contestate in justiție au fost menținute de instanțele judecătorești, ceea ce a dus la îngrijorări vis-a-vis de influența politică în procesul decizional.
O problemă majoră a fost modul de înființare a secțiilor de vot în străinătate, din 301 secții doar două fiind în toată Federația Rusă, unde sunt peste 500.000 de cetățeni moldoveni, față de 17 secții la precedentele alegeri parlamentare. În Transnistria s-au făcut 12 secții de vot, față de 30 anul trecut, la prezidențiale, mai remarca BIDDO. Ca și anul trecut, podul dintre Transnistria și restul Moldovei a fost blocat în ziua votului de așa-zise amenințări cu bombă.
Organizația Promo-LEX a documentat 84 de cazuri de abuz de resurse administrative, dintre care 66 atribuite direct PAS, inclusiv promovare electorală pe canale publice. Mai mult, CEC a interzis exit-poll-urile în ziua votării, invocînd riscuri de interferență externă, ceea ce a redus transparența și a permis speculații privind manipulări.
Am aflat în ultimele luni cum Rusia a cheltuit „sute de milioane de euro” pentru a influența rezultatul (în ziua votului, The Guardian vorbea de miliarde!!!) prin dezinformare online și campanii de manipulare a opiniei publice, vizînd să slăbească suportul pro-european și să favorizeze opoziția pro-rusă.
S-a vorbit de operațiuni la scară largă de mită electorală, inclusiv transport ilegal de votanți în străinătate „în schimbul banilor”, și rețele de actori locali plătiți pentru propagandă pe TikTok și alte platforme sociale.
Ca și despre atacuri cibernetice, țintiri asupra infrastructurii electorale și a serviciilor guvernamentale cloud.
S-a aflat de grupuri antrenate în Serbia pentru tactici violente cu scopul de a crea „dezordine, violență și frică”, exact cum se petrecuse și la prezidențialele de anul trecut.
Au existat iarăși amenințări multiple cu bombe și sabotaj la secții pentru a descuraja votul diasporei, am aflat de buletine goale eliminate din secții pentru a fi reintroduse ulterior ștampilate, plus prezența neautorizată la urne și filmări ilegale ale buletinelor.
Cît ar fi fost, oare, scorul PAS dacă toate astea nu ar fi existat? Sărea de 100%?
Aceste acțiuni nu sunt izolate; ele fac parte dintr-o strategie mai largă de consolidare a puterii, unde acuzațiile de interferență rusă – reale, dar mult exagerate – servesc ca pretext pentru suprimarea disidenței. Răspunsul PAS la amenințarea rusă a fost disproporționat, transformînd alegerile într-un exercițiu de control autoritar.
Foarte importante sunt două aspecte. În pofida mega-campaniei interne și internaționale privind importanța fără precedent a votului de ieri, de care depindea nu soarta Moldovei, ci a întregii UE, conform premierului Dorin Recean, prezența la vot abia a sărit de 50% și asta cu tot cu mobilizarea masivă a diasporei. Să mai amintim că Maia Sandu, Recean și alți oficiali au lansat mesaje electorale pe tot parcursul zilei votării.
Al doilea aspect, foarte ciudat, este că PAS a luat un scor mult, foarte mult, peste cele mai optimiste sondaje, exact invers față de regula generală, conform căreia regimul la putere e umflat în sondaje. O devalorizare de proporția celei din Moldova e unică în peisajul sociologic. Întrebată azi în conferința de presă cum explică acest fenomen, Maia Sandu s-a făcut că nu aude.
O altă observație importantă ține de felul în care Sandu, PAS și varii organisme străine, inclusiv guverne, au prezentat taberele combatante cam așa: de-o parte democrații unici din PAS, iar toți ceilalți au fost ”trădători și vînzători de țară”, oameni ai Rusiei, ticăloși, distrugători de țară șamd
Stigmatizarea dură, excluderea forțată a unor segmente mari de alegători de la reprezentarea politică duce însă, se știe, la radicalizarea opoziției și la adîncirea divizărilor societale, făcînd guvernarea mult mai dificilă, ca și relaționarea socială însăși.
Una peste alta, se jubilează intens că regimul Maia a salvat democrația din Moldova. Din păcate, a făcut-o încălcînd toate regulile imaginabile ale democrației însăși, amintind de gluma amară din vremea lui Ceaușescu ”să economisim cît mai mult, indiferent cît ne-ar costa asta”.
Ca și în cazul României, anul trecut, care a șocat mapamondul prin anularea alegerilor, experimentul moldovean ar putea constitui, de fapt, un model pentru alte democrații europene. Nici nu e de mirare că azi, de la prima oară, presa puterii, influenceri de casă, analiști năimiți, au ieșit la unison cu mesajul ”Maia ne-a arătat calea” și cer introducerea inclusiv în legi ori în Strategia de Apărare a metodelor prin care partidul care a îngropat economia Moldovei în ultimii ani și a expandat sărăcia a reușit să ia un scor de vis.
„Acum e momentul să ne adunăm cu toții și să ne amintim că nu există învingători și învinși pentru că doar împreună putem construi un viitor pașnic, sigur și prosper pentru Republica Moldova”, a mai spus azi Maia Sandu, un apel patetic și ipocrit la armonie între ”pro-europeni” și ”trădătorii de țară” de pînă ieri.
Dacă un partid justifică abuzurile prin „scopuri nobile”, viitoarele guvernări ar putea face același lucru, indiferent de orientarea lor. Salvarea democrației? Mai degrabă, un pas spre perpetuarea ei fragilă, cu prețul viitorului țării. O victorie a la Pyrrhus”, scrie BTI.
Sursa: Ecopolitic.ro
