Ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, susţine, într-un interviu acordat AGERPRES, că în următorii doi ani are în vedere o ‘înnoire profundă’ a corpului diplomatic şi consular şi anunţă ‘toleranţă zero’ în ceea ce priveşte nerespectarea conduitei de interacţiune cu cetăţenii români.
‘Sunt cetăţeni români care se plâng uneori de calitatea acestor servicii sau se plâng de tratamentul pe care îl întâlnesc la ghişeu. Eu am promovat o politică de toleranţă zero faţă de colegii noştri care nu respectă normele de conduită absolut necesare în relaţia cu cetăţenii români, dar pe de altă parte este nevoie şi de un efort mai mare de training al agenţilor consulari, al funcţionarilor consulari, în aşa fel încât, serviciile consulare să fie de mult mai bună calitate’, spune ministrul.
Totodată, el aminteşte că vor fi scoase la concurs mai multe posturi în cadrul MAE.
‘Prin urmare, avem şansa în acest an şi anul viitor să realizăm o înnoire profundă a corpului diplomatic şi consular, dar şi a altor posturi de execuţie specifice Ministerului Afacerilor Externe’, precizează Aurescu.
Ministrul mai vorbeşte în interviu şi despre importanţa unei abordări ‘mai strategice’ a relaţiei UE-Rusia, dar şi despre priorităţile Parteneriatului Strategic cu SUA, în contextul unei noi administraţii la Washington.
AGERPRES: Domnule ministru, la finalul săptămânii viitoare va avea loc Consiliul European. Spun acest lucru pentru că pe agenda Consiliului European din 25-26 martie este un mare subiect legat de relaţia UE cu Rusia. Dumneavoastră, la mai multe Consilii Afaceri Externe, aţi vorbit de nevoia unei relaţii mai strategice între UE şi Rusia, dar în acelaşi timp aţi vorbit şi de necesitatea unor sancţiuni targetate, mai ales în cazul Navalnîi, în ceea ce priveşte Rusia. Care sunt temele mari pe care le veţi aborda înaintea acestui Consiliu?
Bogdan Aurescu: În ceea ce priveşte relaţia cu Rusia, aceasta este o preocupare constantă, la nivelul atât al Uniunii Europene, cât şi al Alianţei Nord-Atlantice. Şi aş începe prin a spune că săptămâna viitoare nu numai că va avea loc un Consiliu al Afacerilor Externe, luni, dar în zilele următoare va avea loc şi o reuniune a miniştrilor de Externe din statele NATO, prilej de altfel pentru un prim contact cu noul secretar de stat american, Antony Blinken.
În mod evident, pe agenda ministerialei NATO de săptămâna viitoare va figura şi relaţia cu Rusia, pentru că discutăm, printre altele, despre subiecte care au legătură cu creşterea dimensiunii politice a Alianţei, creşterea rolului Alianţei, în contextul procesului de reflecţie, care a fost declanşat la sfârşitul anului 2019, care s-a derulat într-o primă etapă pe parcursul anului trecut şi care, iată, intră într-o nouă fază. Pregătim pentru Summitul NATO care va avea loc în acest an, în vară, o serie de decizii care se vor baza pe concluziile acestui proces de reflecţie de până în prezent, pe rezultatele şi concluziile care au fost trase de aici, atât de miniştrii de Externe cât şi de secretarul general al NATO.
De asemenea, pregătim o decizie cu privire la o eventuală declanşare a unui proces de elaborare a unui nou concept strategic al NATO, context în care, în mod evident, şi relaţia cu Rusia va avea un loc important. Trebuie spus că, dacă ne raportăm la situaţia relaţiei dintre Uniunea Europeană cu Rusia, NATO-Rusia, constatăm în ultima perioadă, din păcate, o abordare asertivă a Federaţiei Ruse. Şi am spus-o deja, am constatat acest aspect şi cu ocazia vizitei pe care Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate al Uniunii Europene, domnul Borrell, a efectuat-o la Moscova, luna trecută, ocazie cu care, din tot contextul acelei vizite, a rezultat o abordare neprietenoasă a Federaţiei Ruse faţă de Uniunea Europeană. Este ceea ce a şi declanşat, ulterior, procesul de adoptare formală a unor sancţiuni în cazul Navalnîi.
A fost pentru prima oară când regimul global al Uniunii Europene în privinţa drepturilor omului a fost utilizat şi iarăşi am constatat, foarte interesant şi îmbucurător faptul că pe 2 martie, când a fost adoptat formal acest pachet de sancţiuni, şi Statele Unite au adoptat un pachet de sancţiuni pe aceeaşi temă şi anume încălcarea drepturilor omului în cazul Navalnîi. A fost o expresie a trăiniciei relaţiei transatlantice.
În ceea ce priveşte sancţiunile, ele nu reprezintă un scop singular, un scop în sine, ci reprezintă, de fapt, un instrument pentru a determina statul împotriva căruia aceste sancţiuni sunt îndreptate să revină la legalitatea internaţională. În acelaşi timp, reprezintă şi o manifestare de poziţie a comunităţii internaţionale, în cazul de faţă, o manifestare de poziţie a Uniunii Europene cu privire la o serie de încălcări care au avut loc, ale legalităţii internaţionale, ale drepturilor omului, în cazul Navalnîi. Prin urmare, acest regim de sancţiuni trebuie văzut pe de o parte în ceea ce priveşte rolul său corector, pe de altă parte în ceea ce priveşte rolul său de exprimare a unei poziţii, fără de care este foarte posibil ca statul în cauză să se simtă încurajat să continue acest tip de conduită. În acelaşi timp, reprezintă un instrument împotriva persoanelor care au contribuit la aceste încălcări şi nu în ultimul rând, reprezintă şi o satisfacţie pentru victimele încălcărilor respective.
Sigur că, mai larg vorbind, dacă ne uităm la relaţia cu Rusia, cred că este nevoie de o abordare mai strategică a acestei relaţii la nivelul Uniunii Europene şi este posibil ca acest aspect să fie discutat pe agenda Consiliului European de care aminteaţi, context în care este util să ne uităm şi la abordarea pe care Uniunea Europeană o are faţă de statele din vecinătate. Şi aici ne uităm nu doar la situaţia legată de cazul Navalnîi, dar ne uităm şi la situaţia din Belarus, unde iarăşi Uniunea Europeană a adoptat o serie de sancţiuni în ultima perioadă. Sancţiuni care au vizat pe de o parte, încălcările standardelor electorale în timpul alegerilor prezidenţiale care au avut loc în Belarus, anul trecut, pe de altă parte, au vizat violenţele care au fost îndreptate împotriva manifestanţilor paşnici din Belarus.
Este nevoie, prin urmare, de o abordare către statele din Parteneriatul Estic, o abordare mai ambiţioasă a Uniunii Europene, care să vizeze şi o abordare mai substanţială, inovativă a instrumentului pe care îl reprezintă Parteneriatul Estic în ansamblul său. Avem în acest an programat un summit al Parteneriatului Estic, spre finalul anului. Sperăm ca acest summit să aibă loc în format fizic, inclusiv cu participarea tuturor şefilor de stat, de guvern din Uniunea Europeană şi din Parteneriatul Estic. Şi sperăm cu această ocazie să putem să adoptăm o serie de decizii care să facă din Parteneriatul Estic un instrument mai eficient pentru reforma democratică, pentru apropierea acestor state de valorile europene. În altă ordine de idei, este nevoie şi de o abordare mai ambiţioasă în ceea ce priveşte sprijinul pentru societatea civilă din aceste state din vecinătatea noastră.
Mă refer pe de-o parte, la sprijinul pentru societatea civilă din statele Parteneriatului Estic, dar şi sprijin pentru societatea civilă din Federaţia Rusă. Pe de altă parte, pentru societatea civilă din Belarus – şi aici amintesc faptul că România, anul trecut, a adoptat decizia de a face o donaţie de 100.000 de euro în sprijinul mass-media independente şi societăţii civile din Belarus. De asemenea, la începutul acestui an, împreună cu Ministerul Educaţiei am inaugurat un program de acordare de 100 de burse pentru studenţi din Belarus care, din diverse motive, inclusiv din cauza participării la demonstraţii, nu au putut să îşi continue studiile în universităţile, în instituţiile de învăţământ superior din Belarus. În egală măsură, trebuie să ne uităm şi la acele aspecte ale relaţiei cu Federaţia Rusă care se referă la unul dintre principiile care ghidează relaţia Uniunii Europene cu Federaţia Rusă, principii care au fost adoptate în 2016 şi care se referă la aşa-numitul angajament selectiv al Uniunii Europene cu Federaţia Rusă, în acele domenii în care există obiective comune. De exemplu, în cazul Programului Nuclear Iranian sau al schimbărilor climatice.
Este nevoie de a vedea cu atenţie modul în care ne angajăm în relaţia dintre statele membre şi Federaţia Rusă, în relaţia dintre Uniunea Europeană şi Federaţia Rusă, pe acele domenii unde putem să avem obiective comune. Iată, prin urmare, câteva elemente care pot să contureze o abordare cuprinzătoare, fără a uita din acest peisaj şi un aspect foarte important şi anume acela de a ne preocupa mai mult de tematica conflictelor îngheţate din vecinătatea estică, din regiunea Mării Negre. Este o temă pe care am adus-o în atenţia Consiliului Afaceri Externe, anul trecut, am propus împreună cu alţi 10 miniştri de Externe din Uniunea Europeană, la iniţiativa României, să includem acest subiect pe agenda unui viitor Consiliu Afaceri Externe şi cel mai probabil acest subiect va fi pe agenda reuniunii informale a miniştrilor de Externe de tip Gymnich, de la finalul lunii mai. Este un subiect important, pentru că aceste conflicte prelungite sau îngheţate afectează securitatea regiunii, dar nu numai a regiunii, pentru că ceea ce se întâmplă în regiunea Mării Negre are un impact asupra spaţiului european şi euroatlantic.
AGERPRES: Pentru că vorbeaţi de Parteneriatul Estic, la finalul lunii februarie aţi fost la Chişinău pentru a acorda un prim ajutor umanitar Republicii Moldova. Republica Moldova fiind parte din Parteneriatul Estic se angajează să respecte statul de drept şi diverse linii directoare. Care este legătura dintre ajutorul umanitar pe care România îl acordă Republicii Moldova şi respectarea acestor linii directoare din interiorul Parteneriatului Estic? Nu doar legat de Republica Moldova, dar în special legat de Republica Moldova…
Bogdan Aurescu: Noi am avut în ultimii ani o abordare foarte strictă şi condiţionată cu privire la Republica Moldova, însă această condiţionare nu se referă la tot ceea ce înseamnă ajutorul sau sprijinul umanitar pe care îl acordăm Republicii Moldova, mai ales în contextul acestei pandemii, ci se referă la reformele democratice, pro-europene care trebuie să aibă loc în Republica Moldova, în conformitate cu obligaţiile asumate de Republica Moldova, prin acordul de asociere, prin acordul de liber schimb încheiat de Uniunea Europeană cu Republica Moldova. Din această perspectivă, foarte importantă a fost vizita pe care preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, a efectuat-o la Chişinău, la finalul lunii decembrie. A fost prima vizită externă pe care a primit-o la nivel de şef de stat noul preşedinte al Republicii Moldova, doamna Maia Sandu. Şi a fost un prilej foarte bun pentru ca România, prin vocea preşedintele României, să exprime sprijinul său puternic, ferm, pentru agenda reformatoare a noului preşedinte al Republicii Moldova.
Este o agendă care corespunde cu angajamentele asumate de Republica Moldova în cadrul acesta pe care l-a creat Uniunea Europeană pentru Republica Moldova şi, în acelaşi timp, este o agendă reformatoare care vine în sprijinul direct al cetăţenilor Republicii Moldova. Exact ceea ce România a continuat să sprijine în toată această perioadă. Pe de o parte, efortul nostru s-a îndreptat spre realizarea proiectelor strategice de interconectare. Atât gazoductul care a fost finalizat anul trecut, dar sigur că mai sunt şi alte eforturi care au legătură cu operaţionalizarea acestui gazoduct şi care trebuie să fie efectuate. E vorba despre proiectele de interconectare fizică prin construcţia de poduri între România şi Republica Moldova, peste Prut, este vorba de interconectarea liniilor de energie electrică şi sunt mai multe alte proiecte în curs. Pe de altă parte, am continuat proiectele care vin în sprijinul direct al cetăţenilor Republicii Moldova.
Cu ocazia acelei vizite, preşedintele României a promis şi un pachet de sprijin pentru pandemie, în lupta pe care autorităţile din Republica Moldova o duc cu pandemia de COVID-19. Aceste elemente ale pachetului au fost deja, în cea mai mare parte, îndeplinite. Pe de o parte, prin sprijinul pe care l-am acordat pe 19 februarie, când am efectuat vizita pe care aţi menţionat-o, la Chişinău, când România a donat echipamente medicale în valoare de aproximativ 2,3 milioane de euro, ceea ce vine în completarea pachetului pe care anul trecut l-am acordat, în valoare de 3,5 milioane de euro. Şi atunci am făcut o vizită la Chişinău, foarte importantă, la finalul lunii aprilie. De asemenea, tot anul trecut, noi am trimis o echipă de 52 de cadre medicale care, vreme de două săptămâni, au lucrat alături de colegii din Republica Moldova pentru combaterea pandemiei. La scurt timp după vizita pe care am efectuat-o la Chişinău, a ajuns la Chişinău şi prima tranşă din lotul de vaccinuri promise de preşedintele României, la finalul lunii decembrie, pentru Republica Moldova – 21.600 de doze de vaccin, care au permis Republicii Moldova să înceapă procesul de vaccinare, în special pentru cadrele medicale, care sunt în prima linie, dintr-un lot de până la 200.000 de doze de vaccin care au fost promise Republicii Moldova la finalul lunii decembrie.
Vom continua în perioada următoare să trimitem la Chişinău noi tranşe din aceste 200.000 de doze care au fost promise Republicii Moldova. Tot în acest pachet de sprijin a fost menţionată şi trimiterea unei echipe medicale care să acorde asistenţă în ceea ce priveşte procesul de vaccinare. Acest lucru a fost realizat încă din luna ianuarie. S-au acordat, printr-o Hotărâre a Guvernului României, 6.000 de tone de motorină pentru agricultorii afectaţi de secetă anul trecut din Republica Moldova şi sper ca, în perioada imediat următoare, după ce săptămâna aceasta Guvernul Republicii Moldova a adoptat condiţiile de distribuire a acestui ajutor către agricultori, să putem să livrăm efectiv cele 6.000 de tone de motorină în Republica Moldova.
Mai sunt şi alte elemente care au fost discutate, atât cu ocazia vizitei domnului preşedinte cât şi cu ocazia vizitei pe care eu am făcut-o la Chişinău, când am avut discuţii atât cu preşedintele Republicii Moldova, cât şi cu prim-ministrul interimar al Republicii Moldova, în ceea ce priveşte proiectele de interconectare strategică, în ceea ce priveşte o serie de acorduri importante care au legătură cu aceste proiecte, precum şi în ceea ce priveşte, foarte important, încheierea unui protocol adiţional suplimentar la acordul privind grantul nerambursabil de 100 de milioane de euro pe care România l-a încheiat cu Republica Moldova în 2010. Mai sunt încă 68 de milioane de euro care pot să fie folosite pentru proiecte în Republica Moldova, cum a fost de pildă proiectul acela foarte cunoscut, de succes, în ceea ce priveşte modernizarea şi renovarea grădiniţelor. Sigur că au fost şi alte proiecte care s-au derulat, mai ales în domeniul cultural – renovarea unor edificii importante – Sala cu orgă şi alte monumente de patrimoniu din Republica Moldova.
Aşteptăm în continuare să vedem dacă va fi posibil, până la finalul acestei luni, să încheiem acest protocol adiţional, pentru că el extinde perioada de aplicabilitate a acordului din 2010 şi, în acelaşi timp, extinde domeniile în care se poate acorda acest ajutor. Noi sperăm să putem să finalizăm acest acord, nu ştiu dacă acest lucru va fi posibil, în orice caz, acest instrument este extrem de necesar pentru Republica Moldova, în beneficiul direct al cetăţenilor Republicii Moldova.
AGERPRES: Acest acord depinde de evoluţiile politice din Republica Moldova, care sunt în desfăşurare? Mă refer la faptul că există o diferenţă între Parlament şi Preşedinţia Republicii Moldova.
Bogdan Aurescu: Eu nu vreau să comentez acum despre evoluţiile situaţiei interne din Republica Moldova, care sunt foarte dinamice. Noi monitorizăm cu foarte multă atenţie ceea ce se întâmplă în acest moment în Republica Moldova. Cred că este extrem de important ca în Republica Moldova să poată să existe o cooperare între preşedintele Republicii, care are acest program de reforme extrem de ambiţios şi necesar pentru instituţiile, pentru societatea, pentru cetăţenii Republicii Moldova şi autorităţile guvernamentale şi respectiv Parlamentul Republicii Moldova, în aşa fel încât, aceste reforme să aibă loc efectiv.
AGERPRES: Statele Unite ale Americii au un nou preşedinte. Care va fi relaţia şi dinamica Parteneriatului Strategic România – Statele Unite ale Americii? În primul rând, vă întreb legat de Planul de Pace din Orientul Mijlociu, în contextul în care Palestina a anunţat trei rânduri de alegeri. Cum se raportează România la acest lucru?
Bogdan Aurescu: Pe de o parte, în ceea ce priveşte Parteneriatul Strategic dintre România şi Statele Unite, aici trebuie spus că perspectivele sunt foarte bune în ceea ce priveşte relaţia cu noua administraţie de la Washington. Pentru că, în primul rând, există o continuitate clară între administraţii. Parteneriatul Strategic între România şi Statele Unite a beneficiat întotdeauna de un puternic sprijin bipartizan în Statele Unite. Pe de altă parte, preşedintele Biden cunoaşte foarte bine România, a fost în vizită în România în 2009, în 2014. De asemenea, colaboratorii domniei sale, atât de la Departamentul de Stat cât şi de la Consiliul Securităţii Naţionale cunosc foarte bine România şi situaţia de securitate din regiune. Pe de altă parte, există elemente comune în ceea ce priveşte obiectivele noastre, în această perioadă, dar şi pe termen mediu şi lung. Mă refer aici la promovarea democraţiei, pe plan regional şi global, dincolo de combaterea efectelor pandemiei care preocupă într-adevăr pe toată lumea.
În ceea ce priveşte promovarea altor obiective importante, la nivel securitar, combaterea acţiunii anumitor actori internaţionali care nu au aceleaşi intenţii şi valori pe care noi le împărtăşim cu Statele Unite, trebuie spus că formăm împreună, atât Uniunea Europeană cât şi Statele Unite, o comunitate unică de securitate şi valori. Susţinem atât noi cât şi Statele Unite întărirea parteneriatului şi relaţiei transatlantice, care sunt extrem de importante pentru realizarea obiectivelor comune pe cele două maluri ale Atlanticului. Deci există premise foarte bune pentru o cooperare intensificată cu Statele Unite şi pentru dezvoltarea şi aprofundarea pe mai departe a Parteneriatului Strategic.
De altfel, în acest an se împlinesc 10 ani de la adoptarea Declaraţiei Comune privind Parteneriatul Strategic între România şi SUA pentru Secolul XXI, Declaraţie Comună pe care am avut privilegiul să o negociez în numele României acum mai bine 10 ani. Tot în acest an se împlinesc 10 ani de la încheierea Acordului privind amplasarea în România a Sistemului Antirachetă al Statelor Unite de la Deveselu. Tot în acest an se împlinesc cinci ani de la operaţionalizarea acestui sistem de la Deveselu, care acum este integrat în sistemul NATO antirachetă. Nu este vorba doar despre momente aniversare, ci este vorba despre elemente solide, care jalonează cooperarea dintre România şi Statele Unite într-un domeniu foarte important, cum este cel politic şi respectiv cel de securitate.
Continuăm, de asemenea, în relaţia cu Statele Unite, să promovăm obiectivul creşterii prezenţei economice americane în România şi în regiune. După cum ştiţi, avem o serie de proiecte importante, pe care le-am promovat şi susţinut şi în cadrul Iniţiativei celor Trei Mări, iniţiative de conectare între Sudul şi Nordul acestei regiuni. Mă refer aici la proiectul căii ferate între Gdansk şi Constanţa, numit şi Rail-2-Sea, sau proiectul căii rutiere Via Carpathia. Sunt proiecte extrem de importante pentru conectarea acestor părţi ale regiunii, dar şi pentru dezvoltarea economică a regiunii, precum şi pentru asigurarea mobilităţii militare pe Flancul Estic al Alianţei Nord-Atlantice. De asemenea, în relaţia cu Statele Unite continuăm să susţinem o creştere a prezenţei militare în România şi în Sudul Flancului Estic la Marea Neagră. Suntem încurajaţi de faptul că actul normativ care autorizează cheltuielile militare americane pentru acest an fiscal, NDAA (National Defense Authorization Act – n.r.), prevede o sarcină pentru Departamentul de Stat şi pentru Pentagon pentru a evalua prezenţa militară americană nu numai la nivel global, dar şi în regiune, inclusiv în ceea ce priveşte România.
De asemenea, continuăm să promovăm obiectivul important al includerii României în programul Visa Waiver. Anul trecut, când am fost în octombrie la Washington şi am discutat cu secretarul de stat american cu privire la dezvoltarea Parteneriatului Strategic, am stabilit crearea unui grup de lucru în ceea ce priveşte obiectivul comun al includerii României în programul Visa Waiver şi acest grup de lucru a avut deja şase reuniuni. Ultima reuniune a avut loc chiar ieri (miercuri – n.r.), în format videoconferinţă, între Ministerul Afacerilor Externe şi ambasada americană de la Bucureşti. Prin urmare, continuăm să promovăm acest obiectiv comun.
Avem în vedere în perioada următoare şi declanşarea unei noi campanii de comunicare publică cu privire la acest program Visa Waiver, pentru că ultimul criteriu pe care îl mai avem de îndeplinit, este acela al ratei de refuz. Rata de refuz este prevăzută în legislaţia americană la nivelul unui plafon de 3% din numărul de cereri care se fac pentru acordarea de viză de scurtă şedere în Statele Unite. Este important să folosim toate pârghiile, inclusiv acelea de conştientizare publică, cu privire la şansele unui cetăţean român de a obţine viză, în aşa fel încât acest nivel să scadă până la 3%.
În egală măsură, avem în vedere şi o serie de iniţiative la nivelul Congresului Statelor Unite, pentru a vedea în ce măsură este posibilă modificarea legislaţiei sau flexibilizarea legislaţiei americane, care prevede acest plafon de 3%, în aşa fel încât, pentru aliaţi puternici, parteneri strategici, dedicaţi, cum este România, să poată fi, eventual, identificate o serie de excepţii pentru acest plafon de 3%. Deci, iată, o serie întreagă de acţiuni pe care le avem în vedere în relaţia cu Statele Unite, la care se adaugă, foarte important, promovarea democraţiei. După cum ştiţi, România exercită în acest moment preşedinţia Comunităţii Democraţiilor. Statele Unite, în acelaşi timp, prin preşedintele Biden doresc să organizeze fie la finalul acestui an, fie anul viitor, un summit al democraţiilor. Am înaintat deja către partenerii noştri de la Departamentul de Stat oferta României de a sprijini acest obiectiv foarte important.
AGERPRES: Dar în ceea ce priveşte politica legată de Orientul Mijlociu?
Bogdan Aurescu: În ceea ce priveşte politica legată de Orientul Mijlociu, România a susţinut întotdeauna şi este poziţia noastră constantă de a găsi o soluţie care să consacre cele două state, Israel şi Palestina, care să trăiască alături unul de celălalt, în pace şi securitate, este poziţia pe care şi noua administraţie americană o susţine. Sigur că, în momentul de faţă, există o serie de evoluţii electorale atât în Israel cât şi în Palestina. În curând vor avea loc alegeri parlamentare anticipate în Israel. De asemenea, în Palestina, această serie de alegeri pe care aţi menţionat-o. Va trebui să aşteptăm până se finalizează aceste procese electorale, după care, atât Uniunea Europeană cât şi Statele Unite, împreună, vor trebui să stabilească care sunt acele măsuri pe care le pot lua pentru a stimula reluarea negocierilor directe dintre cele două părţi şi ajungerea la o soluţie pe un pachet care este foarte complicat, cuprinzător, care are foarte multe faţete şi cu siguranţă va fi nevoie şi de sprijinul partenerilor regionali pentru a se ajunge la o soluţie.
Nu va fi deloc simplu, dar sunt convins că eforturile se vor face. România va susţine aceste eforturi aşa cum arătat-o şi în cadrul vizitelor pe care le-am făcut atât eu, la începutul lunii septembrie, anul trecut, atât în Israel cât şi în Palestina, de asemenea, în cadrul vizitei pe care la începutul lunii noiembrie a efectuat-o fostul prim-ministru Ludovic Orban, atât în Israel cât şi în Palestina. România este un bun partener şi prieten atât pentru Israel cât şi pentru Autoritatea Palestiniană, prin urmare nu vom face altceva în continuare decât să susţinem orice iniţiativă care va fi în măsură, pe de o parte, să crească încrederea între cele două părţi şi pe de altă parte, să determine progrese pe fond în ceea ce priveşte Procesul de Pace în Orientul Mijlociu.
AGERPRES: Recent, dumneavoastră şi omologul dumneavoastră din Spania aţi avut o conferinţă de presă comună în care aţi anunţat că cel mai probabil va fi o şedinţă de guvern comună România-Spania, undeva în luna iunie. Unul dintre punctele de pe agendă pe care le-aţi menţionat era acela al cetăţeniei duble. Puteţi da mai multe detalii? S-a rezolvat ceva?
Bogdan Aurescu: Relaţia cu Spania, care în acest an aniversează 140 de ani de relaţii diplomatice este una foarte bună. Este o relaţie de Parteneriat Strategic. Parteneriatul Strategic între România şi Spania a fost lansat în 2013. Există între România şi Spania foarte multe contacte, legături, obiective comune, poziţii comune. Am constatat la vizita pe care ministrul de Externe spaniol, doamna Arancha González Laya, a efectuat-o la Bucureşti pe 3 februarie, că avem foarte multe poziţii comune, atât în ce priveşte agenda Uniunii Europene, cât şi agenda de securitate. De altfel, menţionez aici şi faptul că în primele luni ale acestui an Spania asigură patrula aeriană deasupra României, ca gest de solidaritate în cadrul NATO, ca aliat NATO al României.
De asemenea, am discutat cu doamna ministru de Externe şi despre organizarea acestei şedinţe comune de Guvern, care ne va permite operaţionalizarea deplină a Parteneriatului Strategic dintre România şi Spania. Sunt foarte multe obiective pe care le avem deja înscrise pe agenda acestei şedinţe comune de guvern care, cel mai probabil, va avea loc în luna iunie. De asemenea, am discutat despre ce acorduri am putea să semnăm şi discutăm ca follow-up la această vizită, deja la nivelul departamentelor de resort din ministerele de Externe, care să fie aceste documente pe care le vom finaliza şi încheia cu prilejul acestei şedinţe comune de guvern. Urmărim să organizăm şi un forum economic cu acea ocazie, dacă, sigur, condiţiile pandemiei ne-o vor permite.
Am constatat că schimburile comerciale dintre România şi Spania, care în 2019 au avut un nivel de 4,5 miliarde de euro, chiar dacă anul trecut, din cauza pandemiei, acest nivel a scăzut un pic, totuşi schimburile comerciale au perspective extrem de favorabile în relaţia bilaterală. Am discutat şi despre comunitatea românească, pentru că această comunitate care numără aproximativ un milion de cetăţeni români, care se află în Spania, este o punte extrem de importantă între cele două state, este o comunitate foarte bine integrată şi apreciată de societatea spaniolă, iar unul dintre dezideratele acestei comunităţi este găsirea unei soluţii juridice pentru ca cetăţenii români din Spania să poată dobândi şi cetăţenia spaniolă, fără să piardă în acelaşi timp cetăţenia română.
Este un subiect pe care îl urmăresc de mai multă vreme. Eu l-am ridicat în relaţia bilaterală şi în 2015, în timpul primului meu mandat de ministru al Afacerilor Externe. A fost menţinut constant pe agenda bilaterală, l-am discutat şi anul trecut atunci când am mai avut ocazia să discut cu doamna ministru de Externe, Arancha González Laya. L-am discutat şi în marja Reuniunii Anuale a Diplomaţiei Române, când doamna ministru ne-a făcut onoarea să participe în format videoconferinţă la una dintre reuniunile cu şefii de misiuni ai României. De asemenea, l-am abordat şi la vizita pe care domnia sa a efectuat-o pe 3 februarie, la Bucureşti. Există o serie de piedici din punct de vedere legislativ şi constituţional în Spania, în cadrul legislativ spaniol. Am exprimat însă această dorinţă puternică a cetăţenilor români din Spania şi am hotărât să rămânem în contact strâns pentru a identifica soluţii, inclusiv în cadru european. Am oferit şi o serie de exemple sau de modele pe care alte state le-au utilizat pentru a soluţiona această chestiune. Vom menţine acest subiect pe agenda bilaterală şi vom vedea împreună care sunt soluţiile pe care le putem obţine.
AGERPRES: Subiectul lucrătorilor sezonieri e unul dintre cele care vor fi abordate în această şedinţă comună de Guvern sau deja comunitatea de români este una foarte stabilă şi nu se mai vorbeşte de lucrători sezonieri?
Bogdan Aurescu: Problema lucrătorilor sezonieri legată de Spania nu a fost o problemă care să se manifeste puternic, de exemplu, anul trecut, când această chestiune a apărut pe agendă în relaţie cu alte state din Uniunea Europeană. Comunitatea românească din Spania este, într-adevăr, o comunitate foarte bine integrată în societatea spaniolă. Nu au existat astfel de probleme care să fie înregistrate. Sigur că menţinem în atenţie, prin ambasada României în Spania, orice fel de situaţii care pot să apară din punct de vedere punctual cu privire la eventuale chestiuni ale lucrătorilor sezonieri, eventuale probleme ale lucrătorilor sezonieri din Spania. Dar nu este o problemă care să figureze proeminent pe agenda bilaterală din motive obiective.
AGERPRES: Aţi vorbit în mai multe rânduri de necesitatea de reînnoire a corpului diplomatic român, în interiorul MAE. Şi recent a apărut pe site-ul MAE anunţul unui concurs pentru cei care vor să intre în diplomaţie şi în corpul consular. Puteţi vorbi mai mult despre acest lucru? Câte locuri sunt?
Bogdan Aurescu: Nu am anunţat încă concursul, nu am făcut încă anunţul propriu-zis de concurs, ceea ce am afişat pe site-ul MAE este regulamentul de concurs, atât pentru posturi diplomatice consulare cât şi pentru funcţii de execuţie specifice Ministerului Afacerilor Externe. Este o procedură care reprezintă, de fapt, aşezarea în transparenţă decizională a acestor regulamente. Ele vor fi curând publicate în Monitorul Oficial. Am integrat observaţiile pe care le-am preluat, în măsura în care ele au fost pertinente, în forma finală a acestor regulamente. Urmează să semnez ordinele de ministru prin care aprob aceste regulamente. Vor fi apoi publicate în Monitorul Oficial, după care vom face acest anunţ de concurs. Cu acea ocazie, vor fi precizate şi numărul de locuri şi categoriile de posturi care vor fi scoase la concurs.
Pot să vă spun în această fază că vor fi câteva sute de posturi care vor fi scoase la concurs. De asemenea, pot să vă spun că vor fi mai multe concursuri succesive, pentru că noi nu putem să scoatem toate posturile la concurs, având în vedere că unele locuri vacante, respectiv posturi ocupate de detaşaţi din mediul privat, care trebuie să îşi încheie activitatea la finalul lunii august, se află în Serviciul Exterior şi nu putem scoate la concurs posturi din Serviciul Exterior, ci doar din Centrală. Pe măsură ce posturile din Centrală vor fi ocupate şi va avea loc rotaţia de plecare la post din Centrală în Serviciul Exterior, posturile care vor deveni libere, vor fi de asemenea scoase la concurs. Prin urmare, avem şansa în acest an şi anul viitor să realizăm o înnoire profundă a corpului diplomatic şi consular, dar şi a altor posturi de execuţie specifice Ministerului Afacerilor Externe.
Aşa cum am anunţat la începutul mandatului meu, în noiembrie 2019, unul dintre obiectivele principale pe care le am este profesionalizarea Ministerului Afacerilor Externe. Vom avea un concurs extrem de riguros, va fi un concurs foarte serios. Dorim să introducem în Ministerul Afacerilor Externe persoane care sunt foarte bine pregătite, care corespund din punct de vedere profesional, dar şi din punct de vedere al conduitei, al pregătirii generale, sarcinilor şi cerinţelor şi condiţiilor destul de deosebite de muncă pe care le presupune activitatea în Ministerul Afacerilor Externe. Dar efortul nostru nu se opreşte doar la realizarea de concursuri de intrare în Ministerul Afacerilor Externe.
După cum aţi observat, am operat şi o înnoire a conducerii misiunilor diplomatice atât anul trecut, când a existat un prim val de rechemări şi respectiv de numiri, cu o înnoire importantă, cu un număr important de şefi de misiune care pentru prima oară sunt numiţi într-o astfel de poziţie. De data asta, am avut 23 de rechemări şi un număr apropiat de numiri în această poziţie. În perioada următoare va avea loc audierea în comisiile de specialitate ale Parlamentului a acestor candidaţi la poziţia de ambasador al României. Şi de data aceasta, în cazul acestui lot care a fost promovat la începutul acestui an, am făcut propuneri de numiri în aşa fel încât, peste jumătate dintre cei numiţi să fie nou numiţi, pentru prima oară într-o poziţie de ambasador. De asemenea, am avut în preocupare ca cel puţin o treime din aceste poziţii să fie ocupate de femei.
De altfel, Ministerul Afacerilor Externe se bucură de o repartiţie echitabilă a posturilor între diplomaţii bărbaţi şi femei. Avem, la nivelul funcţiilor de conducere, o paritate în acest sens, avem doi secretari de stat bărbaţi, doi secretari de stat femei în Ministerul Afacerilor Externe. Secretarul general este o doamnă, de asemenea. La nivelul funcţiilor de conducere din Ministerul Afacerilor Externe, peste 54 % din poziţii sunt ocupate de doamne, iar la nivelul misiunilor, aproape 36% din poziţii sunt ocupate de femei diplomat. Este o preocupare pe care o am de a asigura acest echilibru de gen în tot ceea ce înseamnă activitatea Ministerului Afacerilor Externe şi vom promova şi în continuare această politică de personal în cadrul ministerului.
Există, de asemenea, o preocupare importantă în ceea ce priveşte clasificarea misiunilor diplomatice. Am finalizat acest exerciţiu important, prin aşezarea în patru clase a ambasadelor şi misiunilor permanente ale României în străinătate, în funcţie de un set important de criterii. De asemenea, oficiile consulare au fost la rândul lor clasificate în patru categorii, în funcţie de o serie de criterii, mai ales încărcătura serviciilor consulare, dimensiunea comunităţii româneşti, o serie de aspecte care ţin de relaţiile economice cu statele respective. Această clasificare a misiunilor diplomatice va avea un efect important şi în ceea ce priveşte alocarea de resurse, atât resurse financiare, cât şi resurse de personal, în aşa fel încât misiunile respective să îşi poată îndeplini funcţiile cât mai eficient. Această clasificare va avea efecte şi asupra carierei diplomatice, în aşa fel încât diplomaţii să poată să efectueze în mod echilibrat misiuni în străinătate atât în misiuni cu o clasificare care presupune un grad ridicat de efort, cât şi în alte tipuri de misiuni.
Continuăm, în egală măsură, reforma promovării în profesie a corpului diplomatic şi consular şi nu numai. Facem, de asemenea, o nouă procedură pentru încadrarea de la post, în momentul în care persoana se întoarce în Centrală pentru a asigura şi pentru direcţiile, departamentele din Centrala ministerului, o încărcare eficientă cu personal profesionist şi adecvat locului unde trebuie să activeze. Continuăm, de asemenea, reforma în ceea ce priveşte procedura de plecare la post a diplomaţilor, consulilor şi a altor categorii de personal al Ministerului Afacerilor Externe. Nu în ultimul rând, un efort extrem de consistent va fi făcut în perioada următoare în ceea ce priveşte reforma serviciilor consulare.
Sunt o serie de dimensiuni pe care lucrăm în această perioadă, una dintre ele se referă la realizarea serviciilor consulare. Încercăm să facem în aşa fel încât un număr cât mai mare de servicii consulare să poată să fie făcute în registru digital, în aşa fel încât, să reducem cât mai mult prezenţa fizică a cetăţeanului român la ghişeu. Atunci când se poate evita o astfel de prezenţă, acest lucru să poată să fie realizat, pentru că ne ajută atât pe noi, să putem să eficientizăm prestarea de servicii consulare, dar în acelaşi timp îi ajută şi pe cetăţenii români, care nu pierd atât de mult timp şi resurse pentru a se deplasa la serviciile consulare. Mai mult decât atât, în condiţii de pandemie, acest flux ridicat la misiunile consulare poate să reprezinte un factor de risc şi dorim să evităm acest lucru. Prin urmare, vom avea în perioada următoare trei categorii importante de servicii consulare care vor fi debirocratizate, o serie de servicii consulare pe care le putem debirocratiza şi eficientiza, fără să fie nevoie de modificări legislative.
Va fi un al doilea pachet care va presupune o serie de modificări de acte normative la nivelul legii şi, de asemenea, un alt pachet cu modificări la nivelul unor Hotărâri de Guvern în aşa fel încât să putem să digitalizăm un număr cât mai mare de servicii consulare. Vom continua procesul de extindere a reţelei consulare. La sfârşitul anului trecut, am adoptat în Guvern un Memorandum care prevede extinderea reţelei consulare, deschiderea de noi oficii, aproximativ 18 noi astfel de oficii consulare. Ele vor fi, sigur, eşalonate în timp. În acest an, de exemplu, facem eforturi pentru a deschide noi Consulate Generale prin transformarea secţiilor consulare de la o serie de ambasade din capitale importante. De asemenea, vom moderniza sau vom reloca o serie de secţii consulare care îşi desfăşoară în prezent activitatea în sedii care nu mai sunt adecvate volumului de servicii pe care trebuie să le presteze.
În egală măsură, ne vom preocupa de eficientizarea call-centerului Ministerului Afacerilor Externe, pentru că acest call-center a fost iniţiat, lansat, în anul 2015 şi deja este depăşit din punct de vedere fizic şi moral. Este foarte important ca cetăţeanul român să aibă acces la informaţia de care are nevoie cât mai repede şi într-un mod cât mai eficient. Prin urmare, lucrăm la o modernizare pe termen scurt a acestui call-center şi în acelaşi timp, pe termen mediu, la înlocuirea acestui call-center cu unul mult mai performant. Şi sigur că mai sunt şi alte aspecte la care lucrăm. De exemplu, va fi curând prezentat public un plan al consulatelor itinerante, ale României, care permite deplasarea unor echipe consulare în zone unde cetăţenii români nu au în apropiere un oficiu consular permanent, dar care au nevoie de servicii consulare.
Noi am făcut un exerciţiu de consultare a comunităţilor româneşti, am elaborat o primă formă a acestui plan de consulate itinerante, vom aşeza în dezbatere publică spre consultare publică, rezultatul acestui proces. În urma reacţiilor pe care le vom avea, propunerilor făcute de comunităţile de români din străinătate, vom elabora forma finală a acestui plan. Sperăm să fie un serviciu cu mult mai eficient decât în trecut, în aşa fel încât cât mai mulţi cetăţeni români să poată să-şi rezolve problemele cu caracter consular, inclusiv prin intermediul acestor consulate itinerante.
O altă linie de acţiune pe care o am în vedere este pregătirea profesională mult mai bună a celor care prestează servicii consulare. Sunt cetăţeni români care se plâng uneori de calitatea acestor servicii sau se plâng de tratamentul pe care îl întâlnesc la ghişeu. Eu am promovat o politică de toleranţă zero faţă de colegii noştri care nu respectă normele de conduită absolut necesare în relaţia cu cetăţenii români, dar pe de altă parte este nevoie şi de un efort mai mare de training al agenţilor consulari, al funcţionarilor consulari, în aşa fel încât serviciile consulare să fie de mult mai bună calitate.
AGERPRES: Aţi anunţat că România va găzdui Centrul Euroatlantic pentru Rezilienţă şi aţi anunţat că MAE, în primă fază, se va ocupa de acest centru. Care ar fi calendarul deschiderii acestui centru şi care sunt priorităţile?
Bogdan Aurescu: Centrul Euroatlantic pentru Rezilienţă este un proiect extrem de important al Ministerului Afacerilor Externe, pe care dorim să îl finalizăm în acest an. Deja lucrăm şi este în fază avansată de pregătire o Hotărâre de Guvern pentru organizarea şi funcţionarea acestui centru în subordinea Ministerului Afacerilor Externe. El este o necesitate, conceptul de rezilienţă este tot mai prezent în zona de preocupare atât a Uniunii Europene, cât şi a Alianţei Nord-Atlantice. De altfel, am prezentat acest concept al Centrului atât în cadrul Consiliului Afaceri Externe, de la începutul acestui an, cât şi la nivelul Alianţei Nord-Atlantice, la reuniunea ministerială de Externe din decembrie, anul trecut. Există foarte multe reacţii pozitive la iniţiativa României de înfiinţare a acestui centru, atât din partea structurilor Uniunii Europene, din partea secretariatului internaţional NATO, din partea secretarului general NATO.
Recent, în discuţia pe care a avut-o preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, cu secretarul general NATO, Jens Stoltenberg, a fost amintită această iniţiativă, iar secretarul general a primit-o cu foarte multă deschidere şi a apreciat această iniţiativă a României. Avem reacţii pozitive din partea statelor membre ale NATO şi ale Uniunii Europene, pentru că acest concept de rezilienţă este foarte-foarte important, inclusiv în contextul lecţiilor învăţate în urma pandemiei de COVID-19. Prin urmare, am demarat crearea acestui centru în subordinea Ministerului Afacerilor Externe, sperăm ca această Hotărâre de Guvern să fie aprobată cât mai curând posibil. Pentru o primă perioadă, centrul va funcţiona ca o instituţie românească, dar în scurtă vreme vom trece la internaţionalizarea acestui centru, prin cooptarea de experţi străini, care împreună cu experţii români să lucreze pe mai multe paliere, în primul rând reducerea riscurilor printr-o activitate de alertă timpurie, de adaptare, colectarea de bune practici în domeniul rezilienţei şi în acelaşi timp cercetare în domeniul rezilienţei, educaţie, training şi exerciţii comune.
Acest centru va fi dedicat atât aliaţilor din cadrul NATO şi statelor membre ale Uniunii Europene, va fi util şi României, evident, pentru că rezilienţa are atât o componentă internă cât şi o componentă externă şi în acelaşi timp va fi dedicat şi partenerilor din vecinătate, partenerilor NATO, partenerilor Uniunii Europene. Prin urmare, va fi o instituţie care va fi extrem de utilă, inclusiv în contextul în care la nivelul Uniunii Europene discutăm despre conceptul de autonomie strategică, care are o componentă extrem de importantă, dacă nu în cea mai mare parte se referă la rezilienţă strategică. De asemenea, la nivelul Alianţei Nord-Atlantice, conceptul de rezilienţă va avea un rol extrem de important în contextul negocierii noului concept strategic care sperăm va fi iniţiat după o decizie în acest sens, ce va fi luată la summitul aliat din această vară.
AGERPRES: Este o rezilienţă mai mult civilă sau mai mult militară?
Bogdan Aurescu: Va fi o combinaţie de elemente care au legătură atât cu legătura de tip militar, dar în sens larg, în sens de securitate mai largă, cu diversele sale componente, de la dezinformare până la aspecte de tip hibrid, cu grijă de a nu se suprapune acţiunea acestui centru cu acţiunea altor centre de excelenţă care există deja sau centre de tip similar, care vizează anumite componente de răspuns la diversele riscuri şi ameninţări pe care le înregistrăm în această perioadă în plan internaţional. Va promova o abordare de tip whole-of-government and whole-of-society, deci va fi un centru care se va ocupa şi de aspectele societale ale rezilienţei. Prin urmare, va fi o plajă întreagă de preocupări ca răspuns la o serie întreagă de riscuri şi vulnerabilităţi pe care le înregistrăm astăzi în plan internaţional.
