Faptul că femeile nu sunt reprezentate aşa cum ar trebui în parlamentele şi guvernele naţionale, inclusiv în România, nu este benefic pentru democraţie, afirmă, într-un interviu pentru AGERPRES, comisarul european pentru egalitate, malteza Helena Dalli.
Ea mai spune, de asemenea, că doar legislaţia nu este suficientă pentru a combate rasismul, ci este nevoie să se acorde atenţie şi educaţiei şi culturii, şi îi îndeamnă pe politicienii europeni să meargă în ‘aşezările de romi’ pentru a vedea situaţia ‘scandaloasă’ şi ‘inacceptabilă’ în care trăiesc aceştia în UE.
Întrebată despre faptul că în Guvernul României nu există decât două femei în posturi de ministru, Helena Dalli a răspuns că ‘nu este o situaţie care să ne bucure’, adăugând în acelaşi timp că ‘situaţia din întreaga Uniune Europeană este inegală’.
‘Sunt state membre care sunt avansate în această zonă de politici şi sunt altele care au rămas în urmă. Evident, asta nu este bine pentru guvernanţă, nu este bine pentru democraţie, din cauză că femeile nu sunt reprezentate în parlament şi în guvern aşa cum ar trebui să fie’, a spus comisarul european, care încheie miercuri o vizită oficială de trei zile în România.
Potrivit acesteia, ţările care au făcut progrese în acest domeniu au introdus la un moment dat mecanisme de corectare. ‘Dacă ţările care sunt în urmă nu introduc unele tipuri de măsuri de corectare, atunci va fi nevoie de încă circa 100 de ani, aşa cum se estimează, ca ele să aibă o bună reprezentare a femeilor în parlament’, a declarat Helena Dalli în interviul pentru AGERPRES, realizat marţi, la Bucureşti.
Totodată, ea a recunoscut că, în ciuda cadrului legal european existent, ‘vedem incidente de discriminare, de rasism peste tot’.
‘Doar legislaţia nu este niciodată suficientă. Trebuie să lucrăm mult la educaţie, cultură, atitudine, în privinţa acestui rasism sistemic, acestui rasism structural, de care unii oameni nici măcar nu sunt conştienţi. Unele instituţii nici nu sunt conştiente uneori că sunt rasiste. Asta este ceva care trebuie combătut de la o vârstă foarte mică’, a declarat Helena Dalli în interviul pentru AGERPRES, realizat marţi.
În acelaşi timp, comisarul european pentru egalitate a calificat drept ‘scandaloasă’ şi ‘inacceptabilă’ situaţia în care trăiesc romii în multe comunităţi din Uniunea Europeană.
‘Nu este vorba doar de România. Am fost în aşezări de romi peste tot în Uniunea Europeană şi ce am văzut acolo este scandalos, ca să folosesc un cuvânt blând. Situaţia în care trăiesc aceşti oameni în 2023 este cu siguranţă inacceptabilă. Nu a fost niciodată acceptabilă, dar cu cât progresăm mai mult ca societăţi, cu atât mai puţin acceptabilă devine. Sunt multe lucruri pe care trebuie să le facem. Avem cadrul de lucru pentru incluziunea romilor şi analizăm modul în care statele membre respectă acest cadru de lucru’, a precizat ea.
Helena Dalli i-a îndemnat pe politicieni să meargă în acest comunităţi şi ‘să vadă cu ochii lor copiii înfometaţi, familiile sărace, lipsa de igienă, bolile care sunt parte a vieţii de zi cu zi a acestor oameni, segregarea în şcoli, mame şi taţi care nu pot să îşi trimită copiii la şcoală pentru că nu au mijloace să-i spele, pentru că nu există servicii şi utilităţi’.
‘Să ne uităm la cum trăiesc aceşti oameni, să le vorbim şi să încercăm să ne punem puţin în locul lor. Asta ajută să înţelegem cât de multe lucruri mai trebuie făcute’, a subliniat oficialul european.
Totodată, Helena Dalli a precizat că încălcarea drepturilor persoanelor din comunitatea LGBTIQ contravine ‘spiritului Uniunii Europene’ şi a atras atenţia că fondurile europene nu trebuie să ajungă la autorităţile locale din zonele unde ‘sunt excluşi aceşti oameni’.
‘Nu vrem să penalizăm pe nimeni, nu vrem decât ca oamenii să înţeleagă că nimeni nu alege cum se naşte. Dacă eşti gay, dacă eşti trans, dacă eşti intersex, nu ai ales să te naşti aşa. Prin urmare, noi, ca legislatori, nu te putem discrimina, nu te putem penaliza din cauza modului în care te-ai născut (…) Trebuie să ne uităm la oamenii LGBTIQ ca la fiii şi fiicele noastre, care s-au născut din noi, sunt în comunitatea noastră, sunt în societatea noastră. Trebuie să facem tot ce putem să-i ajutăm pe aceşti oameni să avanseze în viaţă şi să îşi atingă potenţialul maxim. (…) Pierdem mult talent şi potenţial pentru că discriminăm persoanele LGBTIQ’, a afirmat ea.
Comisarul european pentru egalitate, Helena Dalli, efectuează de luni până miercuri o vizită oficială în România, cu ocazia Zilei Internaţionale a Femeii, sărbătorită la 8 martie. În cursul vizitei sale, ea a abordat subiecte precum egalitatea de gen sau politicile şi programele dedicate comunităţii roma.
AGERPRES: Vizita dumneavoastră în România are loc în contextul în care sărbătorim 8 Martie, Ziua Femeii. Cum comentaţi faptul că numai două femei fac parte din Guvernul român?
Helena Dalli: Bineînţeles, nu este o situaţie care să ne bucure, dar situaţia din întreaga Uniune Europeană este inegală. Sunt state membre care sunt avansate în această zonă de politici şi sunt altele care au rămas în urmă. Evident, asta nu este bine pentru guvernanţă, nu este bine pentru democraţie, din cauză că femeile nu sunt reprezentate în parlament şi în guvern aşa cum ar trebui să fie. Trebuie, de asemenea, să înţelegem că statele membre, dar nu doar statele membre, ci toate ţările din lume care au făcut progrese în acest domeniu sau au o masă critică de femei în poziţii decizionale în parlament şi în guvern sunt acele state membre sau acele ţări din lume care la un moment dat în istoria lor au introdus unele mecanisme de corectare. Dacă aceste ţări care sunt în urmă nu introduc unele tipuri de măsuri de corectare, atunci va fi nevoie de încă circa 100 de ani, aşa cum se estimează, ca ele să să aibă o bună reprezentare a femeilor în parlament.
Sunt femei calificate, sunt femei pregătite să facă politică, dar nu este uşor. Motivul pentru care spun asta nu ţine doar de legislaţia în ceea ce priveşte mecanismele de corectare pe care aceste ţări trebuie să le introducă, ci este vorba şi de politici care să sprijine structuri, deoarece legislaţia nu este suficientă. Trebuie să vedem că mediul este favorabil femeilor, nu doar pentru a fi în parlament, ci şi pentru a fi pe piaţa muncii. Dar le spunem femeilor că vrem să facă mai mulţi copii, pentru că asta este realitatea multor state membre – Uniunea Europeană îmbătrâneşte şi trebuie să avem mai mulţi copii. Le spunem de asemenea femeilor că avem nevoie de ele pe piaţa muncii. Aşadar, ce fac guvernele statelor membre astfel încât femeile, dacă este alegerea lor, să le poată face pe amândouă? Să fie pe piaţa muncii, poate chiar în parlament şi în guvern, şi să poată echilibra această responsabilitate cu responsabilităţile familiale.
Dacă nu există structuri precum un sistem bun şi accesibil de îngrijire a copiilor, un sistem de îngrijire a bătrânilor, un sistem de îngrijire a persoanelor cu dizabilităţi, nu vom reuşi ca aceste femei să participe la societate. Există aproape opt milioane de femei în Uniunea Europeană care sunt calificate şi instruite, dar nu sunt pe piaţa muncii, din cauza responsabilităţilor de îngrijire. Fac muncă de îngrijire neplătită şi nu fac munca plătită pentru care sunt calificate. Aşadar, depinde de guverne să aibă aceste structuri de sprijin.
De aceea, Comisia Europeană a lansat pachetul de îngrijire în septembrie anul trecut, prin care lucrăm la prezentarea de noi ţinte, ‘Ţintele de la Barcelona’, cu privire la îngrijirea copiilor, de exemplu. Toate acestea sunt măsuri de sprijin care trebuie luate astfel încât femeile să poată să îşi îndeplinească potenţialul deplin. Investim mult în educaţia şi pregătirea femeilor. În multe state membre sunt mai multe femei care absolvă universitatea decât bărbaţi, dar, din cauză că ele asigură aceste structuri de sprijin, le pierzi pe aceste femei. Este ca şi cum ai investi şi apoi a-i pierde acea investiţie, pentru că nu primeşti nimic în schimb. Important, de asemenea, este (să acordăm atenţie) când femeile nu sunt independente financiar. Asta este strâns legat de asemenea de situaţia violenţei domestice, deoarece, dacă o femeie este o victimă a violenţei domestice, dar este independentă financiar, poate alege să părăsească acea relaţie. Dar dacă este dependentă financiar de abuzatorul ei, atunci ce poate face? Trebuie să pună mâncare pe masă pentru ea şi copiii ei, aşa că stă în relaţie.
Aşadar, trebuie să privim întregul context al situaţiei femeilor. Trebuie să existe legislaţie pentru a sprijini femeile şi legislaţie temporară pentru a avea aceste mecanisme de legătură, astfel încât să fie mai multe femeie în poziţii decizionale. Să oferim structurile necesare astfel încât femeile să le poată face pe amândouă, să îşi poată echilibra munca şi viaţa de acasă şi, de asemenea, să poată vedea că îşi ating potenţialul, pentru că şi l-ar fi atins academic sau din punct de vedere al instruirii, dar irosim acest talent. Asta când avem de atât de multă nevoie de oameni care să lucreze. Importăm forţă de muncă şi avem acest capital uman care nu este folosit deoarece trebuie să facă altă muncă, muncă de îngrijire, care nu este plătită.
AGERPRES: Cum explicaţi că, în ciuda cadrului juridic european, peste jumătate dintre europeni consideră că discriminarea, în special cea rasială, este larg răspândită în ţara lor?
Helena Dalli: Da, este adevărat, şi vedem incidente de discriminare, de rasism peste tot. Cum spuneam mai devreme, doar legislaţia nu este niciodată suficientă. Trebuie să lucrăm mult la educaţie, cultură, atitudine, în privinţa acestui rasism sistemic, acestui rasism structural, de care unii oameni nici măcar nu sunt conştienţi. Unele instituţii nici nu sunt conştiente uneori că sunt rasiste. Asta este ceva care trebuie combătut de la o vârstă foarte mică. Îmi amintesc cum mergeam în şcoli, chiar la grădiniţă, şi acolo vezi copii de diferite rase care se joacă împreună şi sunt incluzivi. Dar apoi merg acasă şi uită ce au învăţat la grădiniţă sau la şcoală. Nimeni nu se naşte rasist. Devii, înveţi cum să fii rasist. Cineva te învaţă cum să fii rasist.
Bineînţeles, legislaţia ajută (la combatarea rasismului n.r.), dar trebuie să facem mult mai mult în privinţa schimbării culturii, schimbării atitudinii, educaţiei. Este evident că trebuie să continuăm nu doar să îi învăţăm pe copiii noştri, dar şi să le arătăm prin exemple, pentru că suntem copiaţi de copii. Dacă ne văd că discriminăm pe cineva, atunci vor crede că este acceptabil şi nu vor fi îngrijoraţi dacă o fac la rândul lor. Aşa că trebuie să conducem cu puterea exemplului. Bineînţeles, legislaţia este importantă. Dar, aşa cum aţi evidenţiat, în ciuda legislaţiei, trebuie să facem şi o muncă de politici.
AGERPRES: În cazul specific al României, ce aţi recomanda guvernului român pentru a lupta mai bine ca să reducă semnificativ discriminarea împotriva romilor, în special a femeilor rome?
Helena Dalli: Nu este vorba doar de România. Am fost în aşezări de romi peste tot în Uniunea Europeană şi ce am văzut acolo este scandalos, ca să folosesc un cuvânt blând. Situaţia în care trăiesc aceşti oameni în 2023 este cu siguranţă inacceptabilă. Nu a fost niciodată acceptabilă, dar cu cât progresăm mai mult ca societăţi, cu atât mai puţin acceptabilă devine. Sunt multe lucruri pe care trebuie să le facem. Avem cadrul de lucru pentru incluziunea romilor şi analizăm modul în care statele membre respectă acest cadru de lucru.
Dar le sugerez politicienilor să meargă şi să vadă cu ochii lor. Să meargă în aşezări (de romi – n.r.) şi să vadă copiii înfometaţi, familiile sărace, lipsa de igienă, bolile care sunt parte a vieţii de zi cu zi a acestor oameni, segregarea în şcoli, mame şi taţi care nu pot să îşi trimită copiii la şcoală pentru că nu au mijloace să-i spele, pentru că nu există servicii şi utilităţi. Vorbesc din punct de vedere uman: să ne uităm la cum trăiesc aceşti oameni, să le vorbim şi să încercăm să ne punem puţin în locul lor. Asta ajută să înţelegem cât de multe lucruri mai trebuie făcute.
Există multe fonduri europene dedicate (rezolvării) acestei situaţii, dar din experienţă ştiu că uneori aceste fonduri nu sunt nici măcar folosite. Aşa că sunt multe lucruri de rezolvat, pentru că fondurile există şi ar trebui folosite în beneficiul acestor oameni. Aşa cum am spus mai devreme, este inacceptabil să existe oameni care trăiesc în astfel de condiţii. Prima dată când am fost într-o aşezare de romi, nu am putut dormi noaptea. Îmi aminteam ce am văzut şi mă gândeam cum poate să fie posibil aşa ceva în Uniunea Europeană, unde avem peste şase milioane de cetăţeni care trăiesc în aceste situaţii, în care nu au speranţă în viaţă, în care copiii sunt deja destinaţi pentru vieţi scurte şi groaznice. Asta este o realitate din care ar trebui să facem o prioritate. Sunt oameni ca dumneavoastră şi ca mine, în carne şi oase, au sentimente, gândesc, au inimă şi, totuşi, duc vieţi mizerabile. Cred că ar trebui să facem mult mai mult şi să vedem, de asemenea, de ce aceste fonduri nu sunt folosite pentru a ajuta aceşti oameni ca să iasă din sărăcia lor.
AGERPRES: Cât de mare credeţi că este riscul ca măsurile anti-LGBTQ pe care le-am văzut în ultimii ani în ţări ca Polonia şi Ungaria să se extindă în alte state europene, în special din Estul Europei, ca România?
Helena Dalli: Nu ar trebui să considerăm nimic de la sine înţeles – drepturile LGBTIQ, drepturile persoanelor cu dizabilităţi, drepturile femeilor. Putem vedea progrese, dar putem vedea şi regrese, aşa cum aţi evidenţiat. Dar este datoria noastră să fim atenţi şi vigilenţi în privinţa acestor realităţi, de aceea sunt în contact foarte strâns cu parlamentarii, în special cu membrii Parlamentului European, pentru că ei îi reprezintă pe cetăţeni şi pot auzi de la ei exact ce se întâmplă în privinţa acestor drepturi. De asemenea, sunt în contact foarte strâns cu societatea civilă, organizaţii care îi reprezintă pe aceşti oameni, pentru a şti ce se întâmplă.
Apoi, Uniunea Europeană poate acţiona, aşa cum s-a întâmplat cu Polonia, în privinţa fondurilor pentru proiecte. Argumentul a fost că oricine implementează proiecte ale Uniunii Europene trebuie să respecte valorile Uniunii Europene. Valoarea incluziunii, valoarea aprecierii diversităţii, valoarea antidiscriminării – toate sunt valori europene. Aşadar, banii cetăţenilor europeni nu pot ajunge la acele municipalităţi unde sunt excluşi oameni, din cauză că este împotriva spiritului Uniunii Europene. Acesta este un lucru. A existat un regres în privinţa asta prin aşa-numitele ‘zone libere de LGBTIQ’, dar am discutat cu ei în acest mod, iar acum observăm o inversare a situaţiei.
Nu vrem să penalizăm pe nimeni, nu vrem decât ca oamenii să înţeleagă că nimeni nu alege cum se naşte. Dacă eşti gay, dacă eşti trans, dacă eşti intersex, nu ai ales să te naşti aşa. Prin urmare, noi, ca legislatori, nu te putem discrimina, nu te putem penaliza din cauza modului în care te-ai născut. Cred că toată lumea înţelege asta. Oamenii înţeleg asta în special când au pe cineva din familie care este LGBTIQ. Uneori nu acceptă această realitate, dar, bineînţeles, îţi vei iubi fiul sau fiica oricum, aşa că începi să te schimbi. Trebuie să ne uităm la oamenii LGBTIQ ca la fiii şi fiicele noastre, care s-au născut din noi, sunt în comunitatea noastră, sunt în societatea noastră. Trebuie să facem tot ce putem să-i ajutăm pe aceşti oameni să avanseze în viaţă şi să îşi atingă potenţialul maxim. Şi aici, ca în cazul femeilor, pierdem mult talent şi potenţial pentru că discriminăm persoanele LGBTIQ.
De asemenea, ştim că cea mai mare rată de sinucideri în rândul tinerilor este printre tinerii trans. Prin urmare, cu siguranţă facem ceva rău. În loc să îi ajutăm pe aceşti tineri să fie ei înşişi, să fie creativi şi să îşi folosească talentele, le spunem: nu, nu sunteţi parte a societăţii noastre. Asta îi determină să facă lucruri pe care nicio mamă şi niciun tată nu vrea ca fiul sau fiica să facă, bineînţeles. Dar asta este o realitate. În loc să îmbrăţişăm diversitatea, excludem oameni din cauza felului în care s-au născut. Este opusul la a avea o societate incluzivă, în care să ne putem trăi cu toţii vieţile în felul în care vrem să ne trăim vieţile. Atât timp cât nu faci rău nimănui, ar trebui să ai libertatea de a-ţi dezvolta creativitatea, ca să devii o persoană care îşi atinge potenţialul maxim, şi să fii sprijinit de societate, să fii sprijinit de autorităţi, de guvern, de Uniunea Europeană, şi să nu fii exclus din cauza a ceva ce nu ai făcut.
AGERPRES: Când estimaţi că plata egală şi echilibrul de gen în procesul de luare a deciziilor vor deveni realităţi în UE şi care sunt obstacolele în a obţine asta?
Helena Dalli: A existat un acord în privinţa propunerilor şi acum depinde de statele membre. Sunt măsuri foarte importante pentru ceea ce vrem să obţinem în privinţa egalităţii în societăţile noastre. Dacă vrem cu adevărat o Uniune a egalităţii, acestea sunt doi piloni foarte importanţi în această direcţie.
