Directorul ICR New York, Dorian Branea, afirmă, într-un interviu acordat AGERPRES, că instalarea pandemiei de COVID-19 a împins activitatea instituţiei în mediul online, iar acest lucru a însemnat identificarea de noi modalităţi de promovare a valorilor româneşti pe piaţa culturală newyorkeză, dar şi o vizibilitate mai mare, în toate colţurile lumii.
‘Mediul online ne-a permis să concurăm cu mai mult aplomb pe această piaţă, a avut un efect oarecum nivelator, păstrând proporţiile, însă am putut să creăm evenimente de o vizibilitate foarte mare şi care să se distingă chiar şi într-un spaţiu atât de aglomerat cum e cel newyorkez. Deodată, dintr-un institut fizic amplasat la New York, operând pe piaţa newyorkeză, dar şi în America de Nord, în ansamblu SUA şi Canada, ne-am trezit că suntem un institut global’, spune Dorian Branea.
El vorbeşte în interviu despre modul în care a afectat pandemia de COVID-19 viaţa culturală şi pe cea a ICR New York, dar şi despre procesul de modernizare a instituţiei sau planurile de viitor, care includ reorganizarea unei biblioteci cu peste 20.000 de volume.
Directorul ICR New York povesteşte şi despre primul eveniment organizat după reluarea activităţilor culturale, în contextul pandemiei. Printre proiectele viitoare al ICR New York se numără o expoziţie a artistului Dumitru Gorzo, dar şi un eveniment mai amplu dedicat scriitorului Norman Manea.
AGERPRES: Pandemia de COVID-19 a afectat întreaga lume. Cum s-au simţit la nivelul ICR New York efectele acestei pandemii?
Dorian Branea: Este evident o perioadă enorm de dificilă şi chiar tragică pentru întreaga omenire. Instalarea bruscă, intempestivă, covârşitoare, a creat un şoc tuturor, la nivelul statelor, marilor instituţii şi a venit ca un tsunami, ca o avalanşă foarte pustiitoare pentru tot ce înseamnă viaţa culturală, viaţa artistică, afectându-ne şi pe noi.
Pe de altă parte, în mod paradoxal, a fost şi o mare oportunitate şi noi am luat-o ca atare, pentru că ne-a permis să accelerăm un proces pe care îl începusem şi anume, trecerea la o diplomaţie culturală digitală sau hibridă, derulată şi în spaţiile fizice, pe scenele fizice, dar şi în mediul online. Era un proces pe care noi îl începusem, lucram la dezvoltarea acestui ecosistem neomediatic – un site foarte performant, care să permită multe funcţii, atragerea unui public american mereu reînnoit, conturi pe platformele sociale, o bază de date activă. Instalarea pandemiei, care a făcut ca întreaga lume artistică şi culturală din New York să-şi încheie activitatea, ne-a împins în mediul virtual, însă, ne-a ajutat să dezvoltăm această abordare până atunci nu atât de intensă sau, în orice caz, frecventată mai puţin. Şi a fost o şansă imensă, am învăţat enorm cu toţii în acest timp de mai bine un an şi jumătate. Am reuşit să intensificăm activitatea noastră la o cadenţă pe care nici nu ne-o puteam imagina înainte. Am putut să experimentăm noi modalităţi de promovare a culturii române şi dată fiind ferocitatea pieţei culturale newyorkeze, dificultăţile de acces, dificultăţile de parteneriat, concurenţa acerbă a acestei avalanşe de evenimente pe care le produceau organizaţiile culturale newyorkeze, unele dintre ele cele mai celebre şi frecventate din lume.
Mediul online ne-a permis să concurăm cu mai mult aplomb pe această piaţă, a avut un efect oarecum nivelator, păstrând proporţiile, însă am putut să creăm evenimente de o vizibilitate foarte mare şi care să se distingă chiar şi într-un spaţiu atât de aglomerat cum e cel newyorkez. Deodată, dintr-un institut fizic amplasat la New York, operând pe piaţa newyorkeză, dar şi în America de Nord, în ansamblu SUA şi Canada, ne-am trezit că suntem un institut global, pentru că mediul online înseamnă o adresabilitate internaţională, dincolo de toate graniţele. A fost o perioadă dificilă, care şi-a pus pecetea asupra vieţii noastre a tuturor. Ca director al acestui institut, spun că cea mai mare realizare a acestei perioade este faptul că toată echipa a ieşit din momentele cele mai dificile ale pandemiei sănătoasă, zic eu chiar cu un tonus foarte bun. Nu au existat îmbolnăviri, probleme medicale, fizice sau psihologice. Au existat nişte oportunităţi fructificate, în primul rând, această expansiune în mediul online. Această activitate foarte acerbă în zona virtuală ne-a adus mai aproape de idealul unei acţiuni hibride în spaţiul fizic şi online, care va deveni norma acţiunii noastre de promovare şi de acum încolo.
Pe lângă această activitate exclusiv online, am avut posibilitatea să derulăm ample intervenţii de renovare, reamenajare a sediului, optimizare a spaţiului nostru – nu se mai făcuseră de ceva vreme. Cu sprijinul centralei MAE, am reuşit pe baza unor planuri foarte bine întocmite să ne apropiem de ceea ce am numi noi transformarea unui spaţiu de birouri după stilistica arhitecturii internaţionale a anilor ’60 într-un veritabil centru polivalent de diplomaţie culturală, de proiecte culturale româneşti. Considerăm, şi suntem foarte conştienţi de asta, că România, cultura românească, are un avantaj strategic prin faptul că avem acest spaţiu în inima Manhattanului, în inima New York-ului. Acest spaţiu are mult potenţial, a fost cu această ocazie fructificat, dar mai sunt alte câteva lucruri care, odată realizate, şi sperăm să le putem realiza în anii următori, să ducă la crearea unei scene culturale româneşti, a unui spaţiu cultural românesc care să permită realizarea întregului repertoriu de formate ale diplomaţiei culturale – concerte, spectacole, expoziţii, dezbateri, dialoguri, diferite prezentări, cam tot ceea ce înseamnă promovarea internaţională. Am reuşit cam în proporţie de 70% ca acest plan al nostru, de creare a acestui centru cultural polivalent al României în New York, să fie realizat.
Lucrul cel mai important din acest efort de reamenajare, renovare, reorganizare a spaţiului este crearea galeriei de artă românească pe care am numit-o ‘Constantin Brâncuşi’, nu numai pentru că marele Brâncuşi este figura tutelară a artei româneşti, unul din marii artişti ai lumii, dar pentru că este una dintre figurile punte dintre România şi SUA. El este un artist foarte iubit în SUA, are colecţii foarte mari, cele mai mari din lume de altminteri la Muzeul Guggenheim, la MOMA, la Muzeul din Philadelphia şi în importante colecţii, aşa încât a fost firească alegerea noastră. Acest spaţiu expoziţional, care înzestrează institutul după mai bine de şapte ani cu o astfel de galerie cu posibilitate de expunere, va fi dedicat promovării artiştilor români şi româno-americani pe o piaţă a artelor vizuale foarte costisitoare în care este greu să pătrunzi, în care costurile de organizare a unei expoziţii pot să escaladeze la sume înfricoşătoare, ori a avea acest spaţiu expoziţional reprezintă, cred, un mare avantaj pentru promovarea artiştilor români şi româno-americani. Întreg spaţiul nostru, întreg acest spaţiu cultural românesc polivalent în inima New York-ului, este gândit să ofere o stagiune permanentă a culturii române la New York, care să exprime întreaga diversitate de forme, idei, abordări ale culturii române diverse şi avem foarte multe să arătăm atâta timp cât avem o idee curatorială clară.
AGERPRES: Pandemia v-a prins în toiul acestui proces de repoziţionare şi relansare a Institutului. Spuneaţi că aţi reuşit să finalizaţi 70% din acest proces, ce înseamnă restul de 30%?
Dorian Branea: Institutul Cultural Român de la New York are ca precursor biblioteca română din New York, înfiinţată în 1969. Practic, acest institut a fost la origine bibliotecă şi extensia de program a acestei biblioteci, după care a devenit centru cultural şi apoi institut cultural. Din punctul de vedere al spaţiului fizic propriu zis, funcţionează în acelaşi loc. Aceste schimbări au antrenat şi o altă abordare, pe măsură ce diplomaţia culturală a evoluat ca viziune, tehnici, resurse investite. Următoarea noastră intervenţie majoră şi pe care ne-o dorim foarte mult şi pe care am planificat-o destul de minuţios şi sperăm să o rezolvăm anul viitor este reorganizarea acestei biblioteci româneşti care numără peste 20.000 de volume. O reorganizare tot laborioasă, care presupune mai multe componente, de la retrierea cărţilor şi refacerea fondului de carte, în aşa fel încât acesta să poată fi utilizat ca o iniţiere în cele mai importante aspecte ale culturii româneşti umaniste, de la istorie, literatură, limba română, gramatică, artele vizuale, istorie culturală, biografie, cărţi de copii, până la diferite intervenţii în spaţiul fizic de renovare, reamenajare şi crearea unui motor de căutare cât mai performant, bazat pe o reconstrucţie în sensul celor mai moderne tehnici biblioteconomice. Dorim ca această bibliotecă să fie realizat după cele mai noi norme biblioteconomice. Sperăm să ne aducă mai aproape de acest ideal de a crea acest centru cultural polivalent, care să cuprindă pe lângă mica sală de spectacole, de proiecţii de film, galeria de artă şi o bibliotecă de carte şi un centru de informare-documentare în aşa fel încât, intrând în Institutul Cultural de la New York, să poţi să experimentezi întreaga varietate a culturii române în toate formele ei de manifestare.
AGERPRES: Ce public poate găzdui acum ICR New York după reamenajare?
Dorian Branea: Încercăm ca în acest spaţiu, care nu este foarte mare, să putem admite cât mai mult public. Aparte de restricţiile date de pandemie, sala noastră studio, sala noastră principală de evenimente, poate admite în jur de 90 de persoane aşezate şi întregul spaţiu în jur de 130-140 de persoane în picioare, utilizând şi galeria Brâncuşi. Nu este un spaţiu foarte mare, dar se pot face foarte multe lucruri şi reprezintă un spaţiu comparabil cu multe spaţii culturale din Manhattan, dacă ne gândim că teatrele Off-Off-Broadway sunt sub 250 de persoane – şi reprezintă chiar instituţii foarte cunoscute şi prestigioase – sau diferite alte spaţii de lectură, poezie sau dialoguri cu personalităţi intelectuale şi culturale, care au în jur de 100-150 de locuri. Cred că putem fi competitivi, relevanţi, interesanţi cu acest spaţiu, este adevărat, de dimensiuni mai modeste, dar enorm de preţios, deci un avantaj strategic enorm de preţios pentru statul român şi cultura română, care trebuie să devină această vitrină a diversităţii culturale româneşti.
AGERPRES: De curând, au fost deschise activităţile culturale cu public. Recent, aţi organizat un eveniment pentru relansarea acestui spaţiu cu o retrospectivă a fotografului Viorel Florescu – dublu laureat al premiului Pulitzer. Ce proiecte inedite mai pregătiţi?
Dorian Branea: În 17 septembrie noi am organizat o triplă sărbătoare. Şi anume: reîntoarcerea în spaţiile fizice, proiectele cu public după care tânjisem foarte multă vreme şi pe care nu poate să le înlocuiască nicio tehnologie, o a doua celebrare era prezentarea spaţiului nostru înnoit şi deschiderea galeriei Brâncuşi şi organizarea primei retrospective a unui fotojurnalist excepţional, din păcate, foarte puţin cunoscut în ţară – Viorel Florescu, dar o personalitate a fotografiei documentare din New York. Am organizat evenimentul cu foarte multă precauţie, pentru că trebuie să aplicăm cu multă rigoare regulamentele sanitare impuse de autorităţile americane. Nu am putut admite decât public vaccinat, am păstrat pe cât s-a putut distanţa regulamentară, am cerut publicului să poarte măşti de-a lungul întregului eveniment.
De asemenea, o foarte importantă expoziţie am realizat-o împreună cu colegii noştri din asociaţia EUNIC din New York. Un proiect care a început ca o iniţiativă online şi s-a dezvoltat poate acum să se exprime şi în formulă fizică şi avem plăcerea să vernisăm această expoziţie realizată de artişti situaţi pe cele două maluri ale Atlanticului, din UE şi New York, dezvoltat în timpul pandemiei între oameni care nu se cunosc, între nişte cupluri artistice transatlantice, iar acum rodul acestei activităţi online este prezentat. Vernisajul va avea loc în această săptămână. Expoziţia este găzduită de colegii de la Forumul Cultural Austriac, dar evenimente vor avea loc şi la Institutul Cultural Român.
Pregătim un concert pentru luna octombrie, o expoziţie în luna noiembrie a artistului Dumitru Gorzo, un foarte cunoscut artist român cu lungi sejururi în Statele Unite.
Vom mai avea şi un eveniment compozit, în care prezentăm o expoziţie de fotografie cu imagini din viaţa marelui scriitor româno-american Norman Manea. El împlineşte anul acesta 85 de ani, dar nu este un proiect aniversar. Discutând cu Norman Manea, i-am promis că nu vom folosi acest cuvânt pentru că este încă un scriitor în plină activitate, pregăteşte apariţia unei cărţi, deci nu se gândeşte la aniversări, ci la o activitate obişnuită, însă noi ne-am gândit că este important să onorăm talentul şi prezenţa acestei importante conştiinţe civice, nu numai româneşti, printr-un eveniment compozit care este o expoziţie de fotografie, dar este şi un eveniment de evocare a operei şi personalităţii sale, pe care îl realizăm împreună cu ambasada României din Washington. În componenta de evocare, va exista un cuvânt introductiv al ambasadorului României în SUA, domnul Andrei Muraru, o prelegere despre opera şi viaţa lui Norman Manea, susţinută de probabil unul dintre cei mai competenţi experţi în opera celebrului scriitor, profesorul Claudiu Turcuş de la Universitatea Babeş Bolyai din Cluj, precum şi alte evocări oferite de prietenii români şi americani.
AGERPRES: Când ar urma să aibă loc acest eveniment?
Dorian Branea: La sfârşitul lunii octombrie, chiar în 29 octombrie.
AGERPRES: Care sunt condiţiile pentru organizarea evenimentelor culturale în contextul pandemiei?
Dorian Branea: Este obligatoriu pentru a admite public la evenimente culturale şi sportive să fie prezentată o dovadă de vaccinare. Purtarea măştii este obligatorie, iar distanţarea este iarăşi un lucru de care trebuie să se ţină seama.
AGERPRES: Bugetul alocat este suficient pentru o instituţie de cultură?
Dorian Branea: Oamenii de cultură şi instituţiile de cultură se plâng mereu de bugete şi ar fi un răspuns stereotip pe care l-aş putea da. Nu pot să-l dau, ştiu că sună cu totul şi totul neobişnuit. Evident că ai vrea să ai mai mult şi că este nevoie de mai mult. Aş spune că, odată cu instalarea acestei echipe la New York – suntem toţi parte a unei echipe care a început în vara lui 2018 -, cred că am reuşit să înzestrăm institutul cu un buget mulţumitor. Repet, fiecare buget trebuie să fie adecvat unei perioade a unei instituţii culturale, ori noi am trecut printr-o perioadă accelerată de dezvoltare, expansiune, reinventare, repoziţionare a institutului şi în fiecare din aceşti ani am avut nişte nevoi concrete. Nu aş putea să spun, însă, că nu am putut realiza, cu poate anumite excepţii, cam tot ceea ce ne-am propus, inclusiv în plan operaţional, deci cu proiectele derulate şi în planul infrastructurii fizice. Sigur că acum intrăm într-o perioadă diferită, odată ce pandemia se va fi ostoit, va fi fost învinsă, în care nevoile bugetare vor creşte, dar până acum am simţit o receptivitate foarte mare din partea centralelor ICR şi MAE, instituţiile noastre tutelare care asigură bugetul administrativ, respectiv bugetul operaţional. Este întotdeauna loc de mai mult şi mai bine, dar cred că dacă prezinţi nişte planuri foarte clare, dacă este evidentă strategia din spatele ei, dacă ea are sens şi dacă ai demonstrat că poţi derula cu succes aceste proiecte, nimeni nu are interesul să subfinanţeze o instituţie ambiţioasă care, în ultimă instanţă, pune în valoare cultura română şi întăreşte această componentă cultural-educaţională care există în Parteneriatul strategic dintre România şi Statele Unite, care reprezintă referinţa noastră permanentă în materie de acţiune de promovare culturală.
AGERPRES: Redevine New York-ul, aşa cum este el cunoscut, ‘oraşul care nu doarme niciodată’?
Dorian Branea: Da, deja de ceva timp este un oraş care s-a reîntors cu toate motoarele turate, nu numai în viaţa economică, socială, dar şi pe scena culturală. De curând, chiar vineri, s-a deschis Broadway după un an şi jumătate de marchize cu luminile stinse şi cu afişele scoase din vitrine. New York a redevenit un oraş foarte viu, foarte dinamic. Nu s-a reîntors cu totul la existenţa lui anterioară pandemiei dintr-un motiv foarte simplu şi anume, turismul internaţional nu este încă posibil în SUA. Acestui oraş, care atrăgea milioane de turişti şi care îşi dubla, tripla populaţia anual, dacă adăugăm şi turiştii, singurul element care îi lipseşte e acest turism de masă. În rest, încetul cu încetul, toată lumea culturală se reîntoarce la un soi de normalitate. Dinamismul inerent acestui oraş îşi pune din nou cuvântul şi ne reintegrăm şi noi în dinamismul acestui oraş, încercând să fim nu numai un promotor cultural, operând în zona diplomaţiei culturale pentru un public oficial, sau cvasioficial sau numai împreună cu colegii noştri din zona diplomatică, ci încercând să fim un adevărat centru cultural polivalent, o vitrină a culturii române pe piaţa reală, propriu-zis culturală a New York-ului.
