Ambasadoarea Franţei la Bucureşti, Laurence Auer, afirmă, într-un interviu acordat AGERPRES la final de mandat, că a petrecut ‘trei ani extraordinari’ în România, unde a avut multe întâlniri cu oamenii şi foarte puţină muncă de birou, şi spune că îşi va lua cu ea în următoarea misiune diplomatică bicicleta Pegas, făcută la Braşov.
Diplomatul îşi aminteşte de momentele pe care le-a trăit în România, precum pandemia COVID-19 sau efectele războiului din Ucraina şi subliniază colaborarea ‘exemplară’ cu autorităţile române.
AGERPRES: Doamnă ambasador, aderarea României la Spaţiul Schengen este unul dintre cele mai importante subiecte de pe agenda publică. Franţa a susţinut mereu România în aderarea la Schengen şi este prevăzut un Consiliu Justiţie Afaceri Interne în octombrie. Puteţi vorbi de susţinerea Franţei pentru aderarea României şi Bulgariei, dacă acest Consiliu va avea loc?
Laurence Auer: Da, deja este o veste bună că premierul român s-a întâlnit cu omologul său bulgar. Este important deoarece, la nivel european, pentru a ajunge la un consens cu privire la extinderea Spaţiului Schengen trebuie să vorbim de două ţări foarte hotărâte să consolideze frontierele şi să facă tot ce este nevoie pentru ca, din punct de vedere tehnic să fie perfect. După aceea, vorbim de o decizie politică. Ştiţi bine că este nevoie de unanimitate. Noi, francezii, după ce am încercat din greu, în timpul preşedinţiei franceze (a Consiliului UE – n.r.) în 2022, să obţinem unanimitate, susţinem sută la sută (demersurile – n.r.) vicepremierului Cătălin Predoiu şi toate eforturile făcute la nivel guvernamental. În acelaşi timp, suntem de părere că graniţele externe ale Uniunii Europene trec prin România. Avem destule provocări în prezent pentru a ne gândi că este mai bine să avem România în Schengen.
AGERPRES: Această susţinere ar putea însemna că Franţa poate interveni în negocierea cu ţările care nu vor România, Bulgaria în Schengen?
Laurence Auer: În prezent, ţara care are un cuvânt de spus este Spania (care deţine preşedinţia Consiliului UE – n.r.), deoarece Spania face ordinea de zi a dosarelor şi obţine unanimitatea. După cum ştiţi, am fost în această postură în 2022 şi am făcut tot ce ne-a stat în putere. Ministrul (de Interne – n.r.) Gerald Darmanin a venit aici, cu FRONTEX, pentru a constata că zona de graniţă este una sigură. Mai important este că există multă presiune în privinţa transportului de cereale. Transportul de cereale trebuie să aibă loc pe cale terestră şi pe Dunăre. Deci avem nevoie de România cu atât mai mult în Schengen, în situaţia actuală.
AGERPRES: La începutul acestei luni a avut loc Summitul NATO de la Vilnius, context în care preşedintele Macron a vorbit de sprijinul pentru Ucraina, în primul rând în ceea ce priveşte apărarea antiaeriană – cu tehnică franceză acordată Ucrainei, apoi în cadrul G7, care a stabilit un plan de securitate pentru Ucraina. Care este perspectiva acestor decizii?
Laurence Auer: Pot să spun cu convingere că după Summitul NATO de la Vilnius, noi sprijinim Ucraina atât bilateral, cât şi în cadrul formatelor despre care vorbeaţi, precum G7, atât pe plan civil, cât şi militar. (….) Noutatea Summitului de la Vilnius este că Franţa, prin vocea preşedintelui, a anunţat trimiterea în Ucraina a unor rachete care să ajute această ţară să îşi apere spaţiul aerian. E vorba de un sistem de lansatoare de rachetă. Cred că este important (…) că pot fi contracarate atacurile cu drone şi noile rachete ruse care nu puteau fi detectate de forţele de apărare ucrainene. Vorbim de un nou nivel al conflictului şi suntem alături de Ucraina pe toate planurile şi acesta este un imbold şi mai mare pentru a consolida efortul militar.
Ştiţi bine că la Vilnius, tot ce putea fi făcut în cadrul NATO a devenit realitate. Ne-am reînnoit angajamentul, noi, poporul francez, pentru a asigura, prin intermediul misiunii Aigle, avansarea la nivel de brigadă a trupelor din România. Este un aspect foarte important, deoarece Franţa are arme nucleare şi este pregătită pentru război, deci asigură Ucraina, baza fiind în România.
AGERPRES: Această avansare a Grupului de Luptă la nivel de brigadă are o anume agendă?
Laurence Auer: Acum mai mult de un an am început lucrările la baza de la Cincu, ce poate avea o capacitate de 1.500 de soldaţi şi continuăm, în a doua fază, pentru a ajunge la nivelul de brigadă, ceea ce înseamnă aproximativ 3.500 de soldaţi, care nu sunt doar militari francezi. Avem alături trupele olandeze, belgiene, am fost anunţaţi că vor veni şi trupele spaniole şi cele din Luxemburg, care au venit pentru consolidare. Ce este nou este că, în cadrul Diviziei Sud-Est NATO, avem un stat major al brigadei. Din noiembrie, avem peste 40 de soldaţi, ofiţeri superiori, care sunt pregătiţi pentru scenariul de reacţie imediată, în caz de atac. Anume, brigada va însemna trupele de la Cincu, statul major al brigadei şi aş putea să evaluez că din 2024, când vor apărea noi elemente de infrastructură, când vor veni mai mulţi soldaţi, până în 2025, dispozitivul va fi complet. Va fi prima brigadă care va fi gata în timp record şi mulţumesc autorităţilor române, pentru că datorită coordonării perfecte dintre Franţa şi România am fost atât de rapizi şi eficace.
AGERPRES: Când este vorba sprijinul pentru Ucraina, Franţa dar şi multe ţări europene folosesc sintagma ‘atât cât va fi nevoie’ pentru poporul ucrainean. Dar întrebarea mea este dacă acest lucru este realist în raport cu cetăţenii acestor ţări europene. Este realist pentru poporul francez? Pentru că în Franţa au fost recent proteste…
Laurence Auer: Vom sprijini Ucraina până la victoria Ucrainei. Amintesc că agresorul, Rusia, a atacat ţinte civile, nu respectă regulile dreptului internaţional, nu respectă nimic din ce înseamnă drept umanitar, nicio regulă. Rusia este supusă sancţiunilor. Sprijinul pentru Ucraina va fi până la victorie. Sincer, nu există o limită în ceea ce priveşte sprijinul Ucrainei pe plan umanitar, pe plan civil. Activitatea de la hub-ului din Suceava continuă. Mai mult, permiteţi-mi să spun că sancţiunile sunt eficiente, blochează posibilitatea de a da şi mai multă forţă armatei ruse. Toate aceste acţiuni ar trebui să conducă la victoria Ucrainei. Bineînţeles, cetăţenii noştri trebuie să fie informaţi în legătură cu aceste lucruri şi trebuie să fie de acord cu aceasta. Săptămâna trecută a fost aprobat în Franţa noul program militar pe cinci ani, care include acest noi demersuri legate de război, aceste demersuri europene în ceea ce priveşte tehnologia şi ce este oferit în mod direct Ucrainei. Ştiu că şi guvernul român face acelaşi lucru, cu noul centru de pregătire a piloţilor, cum face Franţa în Polonia. Deci Parlamentul, Senatul a aprobat aceste demersuri, potrivit regulilor Legislativului şi nu există în acest moment proteste legate de solidaritatea cu Ucraina. Avem mari…
AGERPRES: … tensiuni sociale…
Laurence Auer: … acte grave de tulburare a ordinii publice, mari greutăţi. Dar liniştea a fost restabilită, datorită poliţiştilor şi jandarmilor. Este important, pentru că forţele de securitate care sunt azi aici vor merge în Franţa, pentru a contribui la securitatea din timpul Jocurilor Olimpice, aşa cum am oferit şi susţinere logistică la Summitul Comunităţii Politice Europene din Chişinău. Vorbim de soldaţii noştri, de apărarea noastră antiaeriană. Nu spun că vom lua din trupele din România, spun doar că asemenea eforturi se fac în România şi în Franţa pentru ca următoarele evenimente, precum următoarea zi naţională a Franţei sau Jocurile Olimpice să se desfăşoare în siguranţă pentru noi, cetăţenii.
Nu este vorba de ajutorul acordat Ucrainei în detrimentul Franţei. Facem eforturile acestea pentru ca ceea ce face în prezent preşedintele Putin să nu rămână nepedepsit, le facem pentru pacea pe continentul nostru, iar obiectivul nostru este să ajutăm Ucraina până când aceasta va învinge.
AGERPRES: În ceea ce priveşte tensiunile sociale în Franţa, cel mai recent val de proteste a fost văzut de unii ca fiind un simptom al unei discriminări endemice în Franţa, discriminare etnică, rasială. Puteţi vorbi pe această temă?
Laurence Auer: Vorbim de un incident extrem de nefericit, care a implicat un poliţist şi un tânăr, Nael. Dar vorbim de un tânăr care conducea o maşină care nu îi aparţinea, este vorba de un minor (…). Guvernul francez a făcut apel la responsabilitatea părinţilor şi la responsabilitatea ca în oraşele din Franţa să nu fie asemenea acte de violenţă. Au fost incendiate şcoli, pieţe. Vorbim de un efort pentru a repara aceste lucruri, efort care este făcut în prezent. Autorităţile locale, proprietarii de magazine sunt chemaţi pentru o reconciliere, pentru o asumare a responsabilităţii colective, pentru ca asemenea lucruri să nu mai aibă loc.
AGERPRES: O asemenea reconciliere este posibilă în viitorul apropiat?
Laurence Auer: Vă dau exemplul Armatei Franceze, care este un loc al integrării tinerilor, al educării, al promovării. Văd şi ce se întâmplă în domeniul Educaţiei. Ministrul (Educaţiei – n.r.) Pap Ndiaye a fost aici, în România, în martie. Este un efort care abordează esenţa lucrurilor, un efort comun care include şi un mod mai bun de a explica activitatea forţelor de ordine şi planuri de viitor. Este un efort comun al acestor tineri cetăţeni şi al autorităţilor pe termen lung. Nu este aşa de simplu. Situaţia din Franţa nu este simplă.
AGERPRES: Pe o temă diferită acum, Franţa, România şi Germania au iniţiat Platforma Moldova, iar o nouă reuniune a acestui format va avea loc la Chişinău în septembrie, cred, în această toamnă. Care sunt planurile Franţei pentru a ajuta Moldova şi mai mult?
Laurence Auer: Este o iniţiativă România-Franţa-Germania. Suntem foarte mândri că am organizat aici, în iulie 2022, a doua reuniune a Platformei. A treia a fost la Paris şi, aveţi dreptate, în toamnă reuniunea va fi la Chişinău. Este foarte important, pentru că am obţinut finanţări. Agenţia Franceză pentru Dezvoltare a lansat multe tipuri de proiecte de investiţii în Republica Moldova. Vorbim de o ţară care mult timp a fost izolată. În acelaşi timp, încercăm să atragem şi investitori privaţi. Este un efort public-privat. Faptul că reuniunea are loc de data aceasta în Republica Moldova, după Summitul de pe 1 iunie, este un lucru foarte important. Este o dovadă că vorbim de o ţară sigură, o ţară susţinută de Franţa în obiectivul de integrare europeană şi cred că este o ţară care în prezent este model de voinţă, de dorinţă de a ieşi din trecut. De asemenea, vorbim şi de un efort comun franco-român. De exemplu, pe 5 iulie l-am primit pe vicepremierul moldovean al Economiei aici. S-a întâlnit cu reprezentanţii tuturor companiilor franceze şi cu ministrul francez Becht, pentru a vorbi despre oportunităţile din Republica Moldova în ceea ce priveşte serviciile, investiţiile, serviciile bancare. Deci avem această platformă care atrage fonduri internaţionale, dar există şi un efort bilateral, franco-român pentru Republica Moldova, care este foarte importantă.
AGERPRES: Sunteţi la finalul mandatului dumneavoastră la Bucureşti. Puteţi vorbi despre cele mai bune momente şi cele mai grele momente? Există lucruri pe care aţi dorit să le faceţi în România, ca diplomat şi nu aţi reuşit?
Laurence Auer: Momentele dificile au fost în pandemie, dar, pe de altă parte, atunci au fost făcute primele gesturi de solidaritate din partea Franţei – livrare de medicamente, preluare de bolnavi. A fost şi un efort european legat de vaccinuri. A fost un moment de împărtăşire a tot ce era mai bun în Europa într-un moment foarte greu. Al doilea moment greu a fost războiul. Începutul războiului a fost un moment oribil. Data de 24 februarie va rămâne în amintirea mea toată viaţa. A existat şi o colaborare foarte puternică, la nivel bilateral, privind informaţiile cotidiene la frontiera noastră cu Ucraina.
Printre momentele extraordinare a fost data de 6 martie (2022 – n.r.), când au sosit soldaţii francezi. Pentru un ambasador, acesta este un moment excepţional, pentru că nu am mai fost doar eu cu echipa mea. Franţa a fost prezentă şi cu armata sa. Apoi a fost vizita preşedintelui (Macron – n.r.) pe 15 iunie, la Constanţa. Am primit patru vizite ale ministrului Apărării, în doi ani, patru vizite ale ministrului de Externe – domnul Le Drian, doamna Colonna, domnul Lecornu, doamna Parly. Domni şi doamne în egală măsură dedicaţi, care au venit fie pentru a-şi arăta susţinerea pentru soldaţi, fie pentru a anunţa, pentru a structura prezenţa franceză.
Dar nu doar aceştia, deoarece în toate domeniile am avut o relaţie bilaterală ieşită din comun, inedită, excepţională. De asemenea, se adaugă vizitele parlamentarilor. Am calculat că au fost 36 de vizite, unele de grupuri parlamentare, în trei ani. Vorbim de parlamentari care, fie au venit pentru a pregăti preşedinţia franceză (a Consiliului UE – n.r.), fie au mers la graniţă cu donaţiile. De asemenea, am avut şi primari care au venit cu ajutor umanitar, autorităţi locale din mici oraşe. A fost o colaborare exemplară. Cooperarea descentralizată este ceva ce pentru mine defineşte istoria recentă a relaţiilor franco-române. Autorităţi din toate oraşele au colaborat cu Franţa – Isaccea, Cugir, Oradea. Toţi mi-au propus să deschidem la ei un birou al Alianţei Franceze. Săptămâna trecută am deschis un nou sediu al Alianţei Franceze. Toate oraşele – Iaşi, Timişoara, Sibiu – au o asemenea istorie. Aşa că nu am putut decât să merg pe teren. Vreau să vă spun că nu am senzaţia că am stat în ambasadă, dimpotrivă, am stat pe teren. Cred că am avut peste 50 de vizite, am mers de atâtea ori la Timişoara, Capitala Culturală Europeană, de atâtea ori la Suceava, de atâtea ori, evident, la Braşov, la Cincu. Dar nu am fost doar în marile oraşe, am fost de multe ori la Piatra Neamţ, am fost în oraşe cu licee bilingve – la Botoşani, unde este un liceu bilingv extraordinar.
Acolo sunt elevi eminenţi, poeţi, cercetători, studenţi la Politehnică. Este un elev care a fost acceptat la Politehnică direct din liceu. Aşadar, şederea mea aici a însemnat foarte puţină muncă de birou şi multe întâlniri cu oameni care au împărtăşit cu mine dragostea pentru Franţa şi dorinţa de duce mai departe relaţia franco-română. De fapt, am vizitat toate companiile. Dacă mă întrebaţi despre demersurile din domeniul energiei regenerabile pot să vă spun că am vizitat parcul Engie, pot să vă vorbesc de noile materiale de construcţii de la Saint-Gobain, despre noile pneuri, despre brevetele (de invenţii – n.r.) de la centrul Dacia de la Titu. Pot să vă vorbesc neîncetat de relaţia economică dintre Franţa şi România. Aceasta este baza, motorul. După vizita ministrului Olivier Becht pot spune asta.
Deci avem un parteneriat strategic foarte puternic, care merge înainte ghidat de preşedinţii Macron şi Klaus Iohannis. Le mulţumesc amândurora pentru încredere. Am trăit trei ani extraordinari.
AGERPRES: În relaţia bilaterală, care este domeniul unde, cum se spune în limbajul diplomatic, este nevoie de mai mult efort?
Laurence Auer: Francofonia, tinerele generaţii să nu piardă limba franceză. Toţi aveţi în familii bunici care au citit în perioada lui Ceauşescu, au citit marii autori, apoi părinţi care au citit Pif Gadget, Ionesco. Sunt lucruri pe care le avem în comun. Să nu pierdeţi asta, este un punct forte. Nicio altă ţară nu are o componentă atât de dinamică a francofoniei, cu 120 de instituţii universitare în care pot fi acordate diplome pentru specializări bilingve, 15 alianţe franco-române în universităţile europene. Nu pierdeţi francofonia, este un instrument de integrare. În prezent, la Politehnică, la Universitatea din Bucureşti, CEREFREA, toate specializările sunt recunoscute internaţional. Şansa României este primească studenţi din lumea întreagă, inclusiv studenţi turci, africani. Galatasaray este o universitate francofonă. Francofonia înseamnă posibilitatea de schimburi umane, pentru tinerele generaţii.
AGERPRES: În discursul dumneavoastră din 14 iulie aţi vorbit despre prima dată când aţi venit în România, copil fiind. Puteţi da mai multe detalii despre această experienţă?
Laurence Auer: Da, dacă doriţi este o poveste europeană. Am un bunic care era de origine din Chilia Veche, tatăl lui era de acolo. Familia sa a emigrat în Franţa în 1903. A primit cetăţenie franceză în 1910. Avea un nume specific acelei regiuni, a venit în Franţa cu paşaport rusesc. Azi este teritoriu românesc. Sunt foarte mândră că am putut vizita Chilia Veche, alături de mama mea şi de soţul meu. Bunicul meu m-a dus la Constanţa fără să îmi spună nimic, nimic. Cred că este ceva tipic pentru bunicii noştri, care au trăit războiul, de fapt mai multe războaie, şi au vrut să uite asta. Noi, nepoţii lor, avem o responsabilitate faţă de această istorie europeană, să apărăm pacea, să facem ca asemenea lucruri să nu se mai întâmple. Cred că acesta este motivul pentru care am devenit diplomat, pentru că port în mine această călătorie istorică şi, fără să ştiu, aceasta m-a adus aici.
AGERPRES: Bunicul vorbea română, rusă sau doar franceză?
Laurence Auer: Au şters tot cu buretele, tot-tot. Vorbeau numai franceză. Nu ne-au spus niciodată nimic despre experienţa celui de-Al Doilea Război Mondial, absolut nimic, nici de locurile în care au fost, nici de suferinţele lor, nici de strămoşii lor nimic, nici de religie nimic. Erau francezi, cetăţeni ai Republicii. Eu am fost decorată cu Legiunea de Onoare, bunicul a fost şi el decorat cu Legiunea de Onoare, dar eu nu ştiu pentru ce merite a fost decorat, erau lucruri pe care le-a făcut în timpul războiului.
AGERPRES: Aveţi o bicicletă Pegas. Care e experienţa mersului cu bicicleta la Bucureşti? Sunt persoane care nu sunt chiar foarte mulţumite de viaţa de biciclist aici.
Laurence Auer: Trebuie folosite pistele de biciclişti. Eu am acelaşi traseu – mă duc la Muzeul Ţăranului Român, în Herăstrău, inclusiv iarna. Mă duc şi la piscină cu bicicleta. Este un bun mijloc de transport pentru mers în parc, dar trebuie folosite pistele marcate care sunt peste tot. Este un mijloc de transport în toate oraşele moderne. La Paris fac acelaşi lucru. Merg cu bicicleta, este ceva obişnuit pentru mine. Simt că sunt un cetăţean al Bucureştiului aşa, văd mai bine casele, străzile, detaliile pe care nu le vezi din maşină.
AGERPRES: Ultima întrebare: Luaţi Pegasul cu dumneavoastră, la următoarea misiune?
Laurence Auer: Da, în primul rând pentru că Pegasul este făcut la o fabrică din Braşov. Este bicicleta pliabilă care exista în anii ’70. Este bicicleta care îţi rămâne în suflet. Iau cu mine Pegasul, care pentru mine este simbolul libertăţii, este simbolul anilor ’70, când am putut face primele mele drumuri, copil fiind. Sigur, Pegasul este un lucru important.
