Ministrul Culturii, Lucian Romaşcanu, şi-a exprimat speranţa ca luna martie să aducă o relaxare a măsurilor impuse de pandemia COVID-19, care să conteze atât pentru public, cât şi pentru operatorii culturali, astfel încât ‘întoarcerea la normalitate’ să fie mult mai rapidă şi să ducă la redeschiderea tuturor instituţiilor de cultură.
‘Cred că, aşa cum anunţa şi ministrul Rafila, martie ne va aduce o relaxare care să conteze atât pentru public cât şi pentru operatorii culturali. Eu aşa îmi doresc. Şi sper din suflet aşa să fie, pentru că vedem că locurile în ATI încep să fie libere, decesele sunt într-o pantă descendentă, infectările la fel, infectările cu Omicron nu sunt atât de grave cum au fost cele cu Delta şi variantele anterioare, deci, în mod normal, n-ar trebui să mai avem motive să ţinem lucrurile închise’, a declarat Romaşcanu, într-un interviu acordat AGERPRES.
Ministrul a vorbit şi despre pregătirea proiectului Timişoara Capitală Europeană a Culturii – 2023, Festivalul Internaţional ‘George Enescu’, dar şi despre dorinţa de a aduce din nou în faţa publicului lucrarea lui Constantin Brâncuşi ‘Cuminţenia Pământului’.
AGERPRES: Aproape trei luni de la preluarea unui nou mandat de ministru al Culturii. Care este, în opinia dumneavoastră, starea culturii române în prezent, având în vedere ultimii doi ani de pandemie de COVID?
Lucian Romaşcanu: Răspunsul trebuie dat în mai multe planuri. În primul rând, manifestarea culturală, care creează acest liant al nostru, funcţionează, sigur, nu la capacitatea optimă sau maximă, dar lucrurile se întâmplă. Din păcate, în perioada asta de pandemie, măsurile corecte, credem, medicale, dar oricum exagerate, au îndepărtat oamenii de fenomenul cultural şi i-au îndepărtat pe cei care operează în domeniul cultural de oamenii care voiau să îi vadă.
Şi atunci, am avut o dublă problemă. Una a fost cea de acces la cultură al oamenilor, în numărul şi la modul în care eram obişnuiţi – pentru că România devenise un loc în care lucrurile se întâmplau mult, aveam foarte mult turism cultural din străinătate în România. Şi a doua problemă este cea a oamenilor şi a organizaţiilor care operează în domeniul cultural fiind, până la urmă, dincolo de aspectul sufletesc sau artistic. Industria culturală este totuşi o componentă importantă a economiei, cu o pondere rezonabilă în PIB, undeva spre 4%, fără să băgăm şi digitalul aici.
S-a făcut, dar cu suferinţă, cu efort, cu frustrări din partea oamenilor, cu comparaţii, câteodată pe drept făcute, între ceea ce înseamnă cultura şi ceea ce înseamnă celelalte componente ale activităţii economice, care, câteodată, au fost tratate mai cu largheţe de către autorităţi decât cultura, dar am ajuns într-un moment în care sperăm ca pandemia să ne lase, cel puţin la nivelul de intensitate pe care l-a avut până acum şi să putem să deschidem tot.
AGERPRES: Domeniul cultural a fost o veritabilă ‘Cenuşăreasă’ în această perioadă. ‘Protagoniştii’ din toate cele şapte arte şi nu numai au suferit din plin. La fel şi publicul consumator de cultură. Ce se va întâmpla în acest an? Îşi va reveni domeniul Culturii în 2022?
Lucian Romaşcanu: Este foarte important să menţionăm că Ministerul Culturii, împreună cu celelalte ministere de linie – Ministerul Muncii, Ministerul Economiei – au dat şi anul trecut un oarece ajutor, au fost spre 50 de milioane de euro date pe măsurile care vizau capitalul de lucru şi alte componente. S-a dat acel 75% din salariu, pe care îl continuăm, ministrul Budăi (ministrul Muncii, Marius Budăi – n.r.) a venit cu o ordonanţă de urgenţă şi vom merge în continuare cu aceşti 75% şi din salariu şi din veniturile pe drepturile de autor pe o procedură mult simplificată la iniţiativa noastră.
Ce s-a promis şi nu s-a dat anul trecut a fost acel ajutor de stat pentru cei afectaţi. Anul ăsta avem prins în buget 148 de milioane de lei care pot fi alocaţi unei asemenea scheme. La 1 martie, eu sper ca această schemă să fie operaţională şi oamenii să înceapă să-şi primească banii. Nu sunt mulţi, reprezintă totuşi ceva.
În schimb, singurul ajutor cu adevărat important este să găsim o variantă ca pe curba descendentă a infectărilor să ne ducem la un procent mult mai mare. Acum, la trei la mie, se întâmplă câte ceva, sau sub trei la mie se merge cu 50% din săli, să mergem undeva spre şapte, poate chiar nouă la mie, astfel încât întoarcerea la normalitate pe căderea pantei de infectări să fie mult mai rapidă, să câştigăm două-trei săptămâni şi să deschidem tot.
Îmi doresc să încep să mă reobişnuiesc cu oameni fără mască, să văd bucuria oamenilor din sălile de spectacole şi să văd – oamenii oricum nu câştigă imens, doar puţini aleşi din zona culturală – să le văd bucuria că ceea ce fac se gustă de publicul lor şi pot să şi trăiască din ceea ce produc acolo.
Eu cred că acest an va fi un an mai scurt, într-adevăr, va avea probabil 9 luni în loc de 12, dar cred că, aşa cum anunţa şi ministrul Rafila (ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila – n.r.) martie ne va aduce o relaxare care să conteze şi pentru public şi pentru operatorii culturali.
AGERPRES: Deci martie?
Lucian Romaşcanu: Eu aşa îmi doresc. Şi sper din suflet aşa să fie, pentru că vedem că locurile în ATI încep să fie libere, decesele sunt într-o pantă descendentă, infectările la fel, infectările cu Omicron nu sunt atât de grave cum au fost cele cu Delta şi variantele anterioare, în mod normal, n-ar trebui să mai avem motive să ţinem lucrurile închise.
AGERPRES: Aţi propus ca 2023 să fie desemnat Anul European al Rezilienţei prin Cultură, pentru a atenua efectele pandemiei asupra sectoarelor culturale şi creative. Ce măsuri concrete aveţi în vedere pentru acest lucru?
Lucian Romaşcanu: Aici este o chestiune care ţine şi de modul în care Europa, Comisia Europeană, se organizează. Noi am fost la Consiliul de miniştri din decembrie, sau noiembrie pe final, în care am propus ca, la iniţiativa României, să se voteze de către miniştrii Culturii din Europa acest An al al Rezilienţei prin Cultură. Ar fi un semnal extraordinar de important pentru lumea culturală şi ar putea genera proiecte de revigorare a sectorului. Problema este că avem în acelaşi timp şi Anul Internaţional al Tineretului, este în organizarea sau supervizarea aceluiaşi comisar, Mariya Gabriel din Bulgaria, care politic probabil, s-ar putea să aibă o problemă în a gestiona doi ani consecutivi internaţionali. Şi va fi o problemă politică, probabil, la nivelul Comisiei, dar este şi logistic destul de greu să se reorganizeze imediat după Anul Internaţional al Tineretului acest an, fiind destul de multe de făcut.
Eu îmi doresc să am în continuare un dialog pe temă şi să reuşim. Dacă nu reuşim, am venit cu altă propunere, sper să o avem măcar pe aceasta aprobată, aceea de a avea o Conferinţă internaţională a Rezilienţei prin Cultură, un set de conferinţe care să meargă în toate capitalele, care să aibă debutul la Bucureşti şi care să vină cu programe concrete în fiecare capitală pe zona naţională, dar şi sprijin european din partea Comisiei Europene.
AGERPRES: Este pregătită Timişoara să devină Capitala Culturală Europeană a anului 2023? Cum aţi descrie colaborarea cu primarul Dominic Fritz. Aveaţi oarecare îndoieli pe această temă şi în ce stadiu sunt pregătirile? Ministerul Culturii va acorda la timp finanţarea promisă?
Lucian Romaşcanu: Există, sigur, un dialog deschis. Eu nu am menţionat niciodată că am îndoieli legate de Dominic Fritz. Am îndoieli legate la modul general de raportare politică la un eveniment de genul acesta. Pentru că, până la urmă, ministrul e PSD, primarul e USR, preşedintele Consiliului Judeţean e PNL, un cocktail care, privit la televizor, pare exploziv. Eu sper ca, privit din biroul ministrului Culturii, să fie un grup de oameni care nu vor uita şi nu trebuie să uite niciodată că acest eveniment nu este numai pentru Timişoara, ci este un eveniment naţional şi nu ne putem permite să ratăm aşa ceva. Eu sunt obişnuit şi suntem obişnuiţi cu a face lucrurile mai înspre ultimul moment, deci nu am emoţii din punct de vedere al timpului. Noi am avut Europalia în derulare, am avut Sezonul franco-român, le-am făcut pe toate mai înspre final şi toate au ieşit impecabil.
Joi, la ora 14,00, va fi o întâlnire cu domnul Nica, domnul Fritz, cu propunerea mea pentru Comisar European, domnul Gârboni (Ioan Coriolan Gârboni – n.r.), fostul şef al Filarmonicii din Timişoara, şi cu domnul Demeter Andras, care este secretar de stat şi care se ocupă de chestiunea asta, pentru a prezenta forma de corectare a ordonanţei de urgenţă care guvernează Capitala Culturală şi care îşi propune să aibă atribuţii foarte clare pentru toate instituţiile cu responsabilităţi, cum sunt Asociaţia Timişoara – acolo a fost scandalul de pe lume şi sper să nu mai existe – ceea ce face Primăria, ce face Consiliul Judeţean şi ce face ministerul prin comisarul pe care îl numeşte. Şi pe lângă nişte atribuţiuni foarte clare, să avem şi un mecanism de ‘checks and balances’, astfel încât fiecare pe fiecare să se poată controla şi împreună să ajungă la un rezultat corect pentru Timişoara.
Banii sunt, vor fi finanţaţi prin cea mai bună formulă pe care o vom găsi la nivelul Ministerului de Finanţe, pentru a nu îngreuna derularea proiectelor. Există o componentă de vreo 52 de milioane pe proiecte culturale şi mai există 114 milioane, dacă nu mă înşel, pe investiţii. În această ordonanţă de urgenţă va fi actualizată şi lista investiţiilor, pentru că există pe o notă de internet a unei conversaţii cu Comisia Europeană necesitatea ca investiţiile pe care le finanţăm pentru Capitala Culturală să fie inaugurate în timpul Capitalei, până la încheierea Anului Capitalei Europene. Deci parte din investiţiile pe care le-au propus comunităţile locale, din păcate, nu vor putea fi finanţate, pentru că nu vor putea fi inaugurate în termen real, util. Vom avea două liste. O listă A, care cuprinde cele mai importante obiective a fi finanţate şi o listă B, care, în caz că unul din obiectivele din lista A, dintr-un motiv sau altul, suferă o sincopă, să putem urca de pe lista B un obiectiv.
Timişoara va arăta altfel, cum arăta şi Sibiul după Capitală Culturală Europeană. Important este ca lumea să fie conectată, cel puţin decidenţii, şi să nască pe lângă proceduri şi corectitudine şi paşi concreţi, corecţi, pentru acest fenomen, să nască şi încrederea publicului şi a lumii artistice pentru a veni cu încredere cu proiecte, ştiind că vor fi finanţate şi că se vor întâmpla.
AGERPRES: Mai multe tablouri false au fost vândute cu ajutorul unui expert acreditat de Ministerul Culturii, care autentifica nişte falsuri drept lucrări ale unor celebri pictori români. Care este rolul Ministerului Culturii în lupta pentru stoparea ilegalităţilor din domeniul comerţului cu obiecte de artă?
Lucian Romaşcanu: Noi dăm, într-adevăr, atestările pentru aceşti experţi, dar mai departe este echivalent, până la un punct, cu ce face omul după ce îşi ia carnetul de la Poliţie. Dacă dă beat peste altcineva, nu e vine celui care i-a emis carnetul. Ministerul Culturii nu are absolut nicio competenţă legală în acest moment. Singurul lucru pe care îl putem face în urma unei decizii a unei instanţe este să retragem calitatea de expert a persoanei respective. Este o chestiune pe care nu poţi s-o controlezi, căci ţine de caracterul omului şi de modul cum vrea el să-şi facă banii repede. Tentaţia, iată, e mare. Piaţa de artă începe să devină interesantă şi în România, vedem licitaţii, vedem preţuri la care se vând lucrările şi atunci, există o tentaţie căreia, dacă nu eşti foarte bine ancorat în realitate, tinzi să-i cedezi.
AGERPRES: Saga ‘Cuminţenia Pământului’ va continua?
Lucian Romaşcanu: Am avut o idee chiar de atunci, dar nu am avut zile de ministru ca să o duc până la capăt. Este evident că a fost o exagerare făcută din pix pe vremea domnului Cioloş, când evaluarea Ministerului Culturii a fost de 5 milioane şi, de nicăieri, ne-am trezit cu vreo 12 milioane. Evaluarea este una a evaluatorilor, neuitând – şi nu trebuie să uităm nici noi, nici posesorii – că această operă este categorisită Tezaur şi nu poate părăsi România, deci piaţa de colecţionari este mult redusă în acest moment. Asta zic: o dată este evaluarea Ministerului, o dată este evaluarea pieţei.
Dacă ar fi să pot să reiau această discuţie, şi o să încerc să am o nouă discuţie cu proprietarii, o dată – să încercăm să o reexpunem la Sala Brâncuşi din Muzeul Naţional de Artă, a doua – să încercăm să redeschidem această discuţie de achiziţie, pentru că, până la urmă, ar fi un mare câştig pentru ţară să avem în patrimoniul nostru una din cele mai cunoscute opere ale lui Brâncuşi. Dar aş face-o pe principii de piaţă. Ministerul Culturii are o evaluare de 5 milioane, da? Haideţi să facem o licitaţie, să vedem ce preţuri se dau şi atunci, dacă nu dă nimeni, ne oprim la 5 milioane şi dacă vor proprietarii s-o dea, sau poate avem un angajament anterior că preţul din licitaţie va fi cel corect, dacă va fi cineva cu peste 5 milioane, acela să fie achizitorul, în contextul în care acela va fi tot un cetăţean român care o va ţine în România, poate pe un parteneriat cu Ministerul Culturii. Nu cred că se va depăşi suma de 5 milioane, pentru că nu văd – ştim împreună, ştim toţi cine sunt bogaţii României – că cineva poate imobiliza această sumă, nefiind o investiţie internaţională.
Mi-aş dori să o văd în patrimoniul nostru, dar, până atunci, poate voi găsi o soluţie, împreună cu Muzeul Naţional de Artă şi cu familia proprietară, să o expunem. Un singur impediment, mic, dar mare pentru cineva de atunci, asigurarea – este foarte uşor de depăşit. Există case de asigurări care vor fi gata să doneze suma de asigurare pentru opera respectivă.
Înţeleg că a existat o problemă în familie, unul din moştenitori a decedat şi s-au oprit, până la succesiune, discuţiile, dar eu cred că voi reuşi să aduc, iarăşi, în faţa publicului ‘Cuminţenia Pământului’.
AGERPRES: Aveţi noutăţi legate de viitorul director al Festivalului Internaţional ‘George Enescu’? Aţi rămas tot la numele maestrului Ioan Holender? Aţi vorbit cu Cristian Măcelaru, propunerea predecesorului dumneavoastră pentru poziţia de director artistic al Festivalului?
Lucian Romaşcanu: Maestrul Holender este un mare prieten al meu şi al culturii din România. Mă sfătuiesc cu domnul Holender, este o resursă fantastică pentru mine, având în vedere deschiderea pe care a avut-o dumnealui la nivel internaţional. Lucrurile, din fericire, tind să se simplificat. Cum bine ştiţi, domnul Mihai Constantinescu a primit o înştiinţare că iese la pensie, într-un fel care nu onorează pe cei care i-au transmis acea hârtie, pentru că de 30 de ani a fost motorul acestui festival. Am avut o discuţie cu dumnealui. Nu vrea să se mai întoarcă la nivel de director, dar fi foarte aproape de festival printr-o poziţie de consilier, eventual. Căutăm pe cineva care să preia conducerea generală la ARTEXIM şi suntem foarte aproape de a schimba şi HG de funcţionare a ARTEXIM, astfel să facem fluxurile financiare şi tot ce ţine de organizare mult mai rapid. Hotărârea de Guvern prin care funcţionează ARTEXIM este din ’90. Să aducem ATRTEXIM la anul 2022, să poată face nu numai Enescu, să poată face import-export de cultură, să poată organiza spectacole, să-şi facă banii şi să trăiască din ei.
Dacă vom aduce – şi am în vedere pe cineva, o persoană foarte bună – la ARTEXIM, cu Mihai Constantinescu în poziţia de consilier şi cel care va transmite toată ştiinţa lui în următorii doi ani către cel care va conduce, plus confirmarea propunerii ministrului trecut de a-l avea pe domnul Cristian Măcelaru director artistic, mă face să cred că Festivalul Enescu, de la anul, va fi un succes mare. Voi avea o discuţie în foarte scurt timp cu domnul Măcelaru, suntem foarte aproape să ajungem la un acord şi vom avea un eveniment public în care vom anunţa tot ce se va întâmpla cu Festivalul Enescu.
În plus faţă de asta, am găsit deschidere totală la Secretariatul General al Guvernului şi la RA APPS, astfel încât să preluăm în administrare Sala Palatului. Avem pe circuitul de semnături un acord de împrumut cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei de 217 milioane de euro, jumătate din sumă mergând spre Muzeul Naţional de Istorie, dar fiind şi Opera din Iaşi şi multe alte investiţii, să facem un adendum la acest acord de împrumut şi să băgăm şi banii necesari Sălii Palatului, astfel încât măcar interiorul, în 2023, să fie aşa cum trebuie pentru un festival ca Enescu.
AGERPRES: Întrebarea mea legată de maestrul Holender făcea referire la faptul că, în urma discuţiilor, l-aţi putea propune ca director al Festivalului Enescu.
Lucian Romaşcanu: Îl apreciez la modul absolut, mai rămâne să vrea şi dumnealui. Dumnealui are o vârstă, este implicat oricum şi acum şi este foarte în putere şi chiar trebuie să îl întreb cum reuşeşte lucrul ăsta. Este implicat în foarte multe proiecte de consultanţă artistică, din America până în Japonia. Nu era cazul să fie, dar va fi lângă noi pe toată perioada şi este, repet, un mare prieten al meu şi un mare om de cultură care ajută România.
AGERPRES: Numele persoanei de la ARTEXIM nu îl devoalaţi?
Lucian Romaşcanu: Nu, pentru că sunt încă discuţii. E nevoie de doi pentru tango. Eu vreau, mai rămâne să vedem.
AGERPRES: În ce stadiu se află lucrările de restaurare şi amenajare pentru Muzeul Naţional ‘George Enescu’?
Lucian Romaşcanu: Se lucrează şi cred că vor fi în termen. Nu ştiu ce să vă spun. Chiar este o informaţie pe care nu o am la nivel exact, dar ştiu că toate lucrurile de acolo sunt în linie. Chiar şi Uniunea Compozitorilor şi-a luat tot de acolo. A eliberat toate etajele. Se lucrează. Şi eu am încredere că, aşa cum s-au făcut prin unitatea noastră de management a proiectului şi acest sediu al Bibliotecii Naţionale şi Palatul Culturii din Iaşi şi Teatrul Naţional, va ieşi ceva spectaculos. Sigur că iese prost şi greu procedura, pentru că eram în Ministerul Culturii, acum patru ani, când prin imposibilitatea de a avea un Consiliu Tehnico-Economic (CTE) nu reuşeam să pornim investiţia. Până la urmă, am reuşit să desţelenim şi acest lucru cu autorităţile statului partenere şi să avem un CTE care să poată face toţi indicatorii, să putem pleca la drum şi iată că se lucrează.
AGERPRES: Casa de licitaţii ‘Historic’ a anunţat că a adus în România un manuscris aparţinând marelui filosof Emil Cioran, un caiet cu 650 de aforisme, unele dintre acestea nepublicate încă. Manuscrisul va face parte dintr-o viitoare licitaţie, nu înainte de a fi clasat la Categoria Tezaur. Îşi va exercita Ministerul Culturii dreptul de preempţiune pentru achiziţionarea acestora?
Lucian Romaşcanu: Noi avem nişte bani, în acest moment, puşi deoparte. Cel mai important obiectiv pe care vreau să-l finanţez, prin achiziţie, este un sediu pentru Muzeul Ororilor Comunismului, aşa se cheamă acum. Eu vreau să-i schimb denumirea, prin lege, şi să fie Muzeul de Cercetare şi Istoria Comunismului – orori a avut comunismul la tot pasul – şi care să fie un centru care să coordoneze şi activitatea muzeistică, dar şi cea de cercetare pentru toate ramurile care pot fi, plecând de la Sighet şi terminând cu Râmnicu Sărat, Piteşti şi aşa mai departe. Deci aici aş vrea. Nu avem în acest moment în buget fonduri pentru achiziţii de tipul acesta. Depinde de clasare, să vedem ce o să se întâmple cu clasarea şi dacă specialiştii vor spune că este de nerefuzat o asemenea ofertă, probabil că voi găsi înţelegere la Guvern să luăm din fondul de rezervă.
AGERPRES: Aţi criticat, la sfârşitul anului trecut, ‘foarte proasta gestionare’ a Programului Naţional de Restaurare coordonat de Institutul Naţional al Patrimoniului. La rândul sau, directorul INP a semnalat ‘lipsa personalului şi a finanţării’. Cum se prezintă situaţia la acest moment?
Lucian Romaşcanu: Dreptatea eu o am. 100% dreptate. Dânsul are parţial dreptate, când îşi prezintă argumentele pentru care nu s-a întâmplat. Eu ştiu un singur lucru: dacă vrei, faci! Nu e uşor să faci la stat, dar trebuie să ai capacitatea managerială să dai viteza grupului aşa cum o doreşti. Există precedente. Institutul Naţional al Patrimoniului pe Programul Naţional de Restaurare a derulat şi 50 de milioane şi 70 de milioane, în condiţii relativ similare de dotare cu personal. Într-adevăr, au nevoie de 5-10 posturi pe partea de achiziţii, dar se putea face şi fără. Eu am lăsat 22 de milioane de lei, când am plecat, pentru PNR (Programul Naţional de Restaurare – n.r.), anul trecut au reuşit să cheltuiască vreun milion şi jumătate-două. Nu poţi să conservi patrimoniul cu nivelul ăsta de elan. Nu am nimic personal cu domnul Bâlici (dr. arh. Ştefan Bâlici, managerul Institutului Naţional al Patrimoniului – n.r.). Este un om care în felul lui iubeşte ceea ce face, dar, mă rog, îi mulţumesc anticipat – mandatul dumnealui se va termina săptămâna viitoare – pentru tot ceea ce a făcut. Sper să ne sfătuiască pe ceea ce ştie şi în continuare, la INP, dar o să dăm şansa unei noi echipe să vedem dacă putem mişca lucrurile un pic mai…. Nu vă ascund că mă gândesc la o restructurare şi o reformă mult mai profundă care să includă şi Institutul Naţional al Patrimoniului.
AGERPRES: Spuneaţi, la un moment dat, că Ministerul Culturii are structurile cele mai prost plătite din tot aparatul guvernamental şi acest lucru trebuie corectat. Când şi cum se va ‘corecta’ acest lucru?
Lucian Romaşcanu: Există posibilităţi legale. Am avut întâlniri cu reprezentanţii sindicatului din minister. Am avut o întâlnire şi cu domnul Dumitru Costin (preşedintele Blocului Naţional Sindical – n.r.). Este evident că ceva trebuie făcut. O să merg cu toate variantele de amendare a legislaţiei, sau variantă de hotărâre de Guvern, o să merg cu toate în zona politică a Coaliţiei, pentru a obţine acceptul. Nu sunt mulţi bani, sunt vreo 400 şi ceva de mii de lei pe lună, vreo 6 milioane de lei (pe an – n.r.) pe care pot să îi disponibilizez din bugetul actual al ministerului. Îmi trebuie decizia politică. Sper că se va face pentru că, până la urmă, este un act de dreptate şi este şi un act de sănătate pentru minister pentru că pe aceste salarii nu prea mai vine nimeni. Îmi pleacă foarte mulţi oameni. Ministerul Culturii lucrează acum cum un singur om pe achiziţii, de exemplu, cu un singur om pe UNESCO. Sunt posturi neocupate multe şi nu putem, dacă avem o treabă de făcut, e păcat, avem şi un buget mare anul ăsta, e păcat să nu le dăm oamenilor cel puţin la nivelul colegilor lor din alte ministere. Nu cerem tratament preferenţial.
AGERPRES: Ce facturi aţi primit la Ministerul Culturii pentru energie electrică şi gaze naturale? Aţi resimţit o creştere a cheltuielilor de întreţinere? Mai multe instituţii de cultură din ţară s-au plâns de creşterea facturilor la utilităţi.
Lucian Romaşcanu: Da! Evident că a fost o creştere, pe alocuri chiar explozivă. La instituţiile subordonate ministerului, pe calculele noastre, pe estimările făcute pe ianuarie, era un plus de vreo patru milioane şi jumătate de lei faţă de anul trecut. Noi am reuşit să includem instituţiile de spectacole în OUG 118/2021, astfel încât să beneficieze de compensare. S-a publicat un Ordin comun al ministerelor Muncii, Energiei şi Finanţelor care are o anexă cu cerere/ declaraţie de compensare. A fost o eroare acolo, care sper să se corecteze la Monitorul Oficial, iar toţi cei care conduc instituţii din subordinea Ministerului Culturii şi altele, instituţii de cult şi toate care sunt cuprinse în lege, vor putea cere compensarea furnizorilor. Sunt acoperiţi – februarie, martie – prin Ordonanţa 3 care modifică Ordonanţa 118/2021 şi care plafonează. Rămâne de văzut ce se întâmplă din aprilie. Eu susţin, nu numai că îmi este şef, ci pentru că este varianta corectă, propunerea domnului Ciolacu de revenire la o piaţă reglementată. Nu suntem în măsură nici după cum arată piaţa, pentru că suntem un soi de piaţă de oligopol, nici din modul cum ne raportăm la contractele cu furnizorii importanţi, nu suntem acum în măsură să avem o piaţă liberalizată, cel puţin nu fără nişte mecanisme de protecţie.
AGERPRES: Este o întrebare pe care nu v-am adresat-o şi pe care v-aţi fi dorit-o?
Lucian Romaşcanu: Sunt obişnuit să primesc foarte multe întrebări şi sunt obişnuit să le şi răspund. De obicei, nu prea pasez întrebările. Mi-a pus cineva o întrebare care mi-a plăcut: ‘Domne’, ce rămâne după dumneavoastră, după ce nu o să mai fiţi ministru?’. Asta este o întrebare cu răspuns ‘work in progress’. Adică, dacă plec mâine, spun că las Codul Patrimoniului, las modificarea Legii drepturilor de autor, las modificarea Legii Audiovizualului, las o nouă formă, fundamental modificată şi extrem de modernă a Legii finanţărilor din domeniul cultural, las tot felul de lucruri deblocate prin minister, las Sala Palatului – pornit deja demersul la Ministerul Culturii. Asta e până azi. Ce va fi dacă plec săptămâna viitoare? Poate mai adaug ceva la moştenirea asta.
