Octavian Berceanu, inginer silvic si consultant de mediu, a acordat un interviu ecopolitic.ro, in cadrul proiectului „Schimb de experienţă şi bune practici între România şi Republica Moldova” finanțat de Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova.
În cadrul acestui interviu a detaliat perioada in care a activat in Republica Moldova unde a implementat un proiect de 500 mil euro in domeniul forestier.
- Berceanu: Am construit programul de reforma a domeniului economic forestier, adica restructurarea Moldsilva, echivalentul Romsilva, adoptarea legislatiei europene, infiintarea de noi institutii, digitalizare, achizitii de echipamente, dezvoltarea sectorului privat, impaduriri in peste 30.000 locatii si 145 000 hectare de noi paduri, pepiniere automatizate, 30 de depozite moderne de lemn, 260 km de drumuri forestiere.
Întrebare EcoPolitic.ro: Bună ziua, domnule Octavian Berceanu. Vă mulțumesc că ați acceptat să discutăm despre relația România-Republica Moldova și mai ales pe zona de bune practici umane, adică experți români care lucrează pentru Republica Moldova. În cazul de față dumneavoastră chiar ați lucrat pe o zonă pe care o cunoașteți din activitățile dumneavoastră anterioare. Ați fost șef al Gărzii de Mediu pe zona de mediu și am înțeles că sunteți și specialist pe zona de silvicultură, inginer silvic la bază. Ce ne puteți spune despre cum fac românii să ajungă să ajute Republica Moldova prin expertiza umană.
Octavian Berceanu: La primele două întâlniri pe care le-am avut cu consiliera Iuliana Cantaragiu, consiliera doamnei președinte Maia Sandu, trimisă cumva să-mi ofere această oportunitate, evident că a fost și întrebarea mea: Cum ajung românii de top pe domeniul lor să lucreze în Republica Moldova? Știm că toată lumea bună pleacă din Moldova, îți ia cetățenia română și pleacă peste graniță, dar există un top al experților care vin din toată lumea bună, vorbitori de limba română și lucrează în Republica Moldova. Maia Sandu și instituțiile din jurul domniei sale lucrează ca într-o mare corporație, fac headhunting peste tot în lume pentru cele mai bune creiere, cei mai buni specialiști care pot dezvolta o companie sau, în cazul nostru, o țară.
EcoPolitic.ro: Mergând mai departe, ca și activitatea dumneavoastră în perioada în care ați fost în Republica Moldova, am observat că totuși în perioada respectivă s-au implementat niște lucruri pe zona silvică destul de interesante. Dacă ne puteți detalia câteva lucruri legate de activitatea dumneavoastră și mai mult decât atât, poate ne spuneți înainte să ajungeți dumneavoastră acolo, dacă au existat între instituții din Republica Moldova și România anumite relații pe zona asta de bune practice.
Octavian Berceanu: Cred că au existat niște relații principiale, mai puțin de transfer de cunoștințe, de know-how. Mi s-a pus la dispoziție șansa să fac reforma domeniului forestier, dar într-un sens mult mai larg decât în România, nu doar reforma Moldsilva, echivalentul Romsilva, ci ceea ce înseamnă reformă instituțională, întreg sectorul, cu instituții noi, cu legi adaptate legilor europene și transpunerea legislației europene în cea din Republica Moldova, modele de bune practici din întreaga lume, dezvoltarea sectorului privat, dezvoltarea împăduririlor, cred că de 10 ori cât România, într-o țară care înseamnă 3 județe mai mari din România.
Reforma instituțională nu presupunea doar să dai niște oameni afară, nu, eu angajez oameni în acele instituții, le cresc eficiența muncii în primul rând, pentru că vorbim de un proiect de 500 de milioane de euro și atunci primii pași pe care i-am făcut, în primele șase luni, au fost să fac o radiografie clară, exactă, fără minciunii, fără păcăleli, fără să facem un make-up al realității, fără să înfrumusețăm realitatea și am făcut o poză foarte exactă cu ce se întâmplă acolo. Am vorbit cu toți oamenii începând de la președenție, am expus proiectul până la prim-ministru, ministru, secretar de stat, directori, societate civilă, pălmași, cei care scot buruiana de pe arătura cu care lucram și, după ce am făcut această radiografie în detaliu, am venit cu un proiect. Provocările au fost de la bun început, am avut un grup de lucru, eu fiind reprezentant inițial al Uniunii Comisiei Europene și pe urmă al Băncii Europene de Investiții, am avut la dispoziție 15 persoane care să redacteze acest proiect foarte mare. I-am rugat să-mi spună câți mai știau să facă un proiect măcar de 500 de mii de euro, de un milion de euro, nu de 500 de milioane de euro. Undeva în spate s-a ridicat o mână, unul dintre participanți știa să facă proiecte. Am stat cu fiecare în parte, i-am convins, le-am făcut un transfer de cunoștințe și am reușit, în timp record de 4 luni, să facem un proiect de jumătate de miliar de euro. Dar munca a fost enormă, pentru că ei inițial au zis că vrem o silvicultură ca în România, însă ei se regăseau, ca reper, în silvicultura românească din anii 1996. Le-am zis, uite, muncim 5 ani ca să ajungem în 2035, de exemplu, sau în 2030 cu o silvicultură din România 2025 sau muncim 5 ani să ajungem cu o silvicultură la nivelul Germaniei sau Austriei din 2030 sau 2035.
EcoPolitic.ro: Deci ca idee, persepectiva în zona de dezvoltare din Republica Moldova, să zicem pe zona dumneavoastră, când ați activat, erau repere românești..
Octavian Berceanu: Și rusești. Pentru că și silvicultura noastră a fost construită pe baza silviculturii din Rusia.
EcoPolitic.ro: Din punctul dumneavoastră de vedere, după ce ați lucrat acolo, ce rol credeți că are acea instituție, Moldsilva, în procesul de aderare al Republicii Moldova la Uniunea Europeană?
Octavian Berceanu: Foarte probabil vor trece prin aceleași proceduri și procese prin care trecem noi acum de reorganizare și modernizare, de transparentizare a cheltuielii banilor, a deciziilor. Și în Moldova, să nu ne închipuim că este altfel decât în România, la un metru cub tăiat legal există un metru cub tăiat ilegal. Și vă dau un simplu detaliu care ar fi putut să răstoarne tot acest proiect destul de mare. De exemplu, din costurile noastre, ca să avem profit zero, să nu avem pierdere în Moldsilva, trebuia să vindem undeva la 49-50 euro metru cub de lemn de foc. Pădurarii care fură îl vând undeva la 35 euro, sub prețul pieții, deci ne împiedică să mai vindem lemnul în mod legal, fac dumping. Dar pădurarii, la rândul lor, ca să nu plătească muncitorii care lucrează la plantații, le dau lemn. Muncitorii aceia, având lemn, au nevoie de bani imediat, a doua zi chiar, pentru copii, la școală și întreținere, așa că îl vând. Și îl vând cu 20 de euro. Și atunci, diferența aceasta în piață, în care ai așteptări să cumperi tu la negru lemn cu 20 de euro, până la nivelul de 40-50 și ceva de euro, te-ar fi dus în imposibilitatea instituțională, legală, să mai vinzi lemn. Și atunci, primul lucru a fost să nu mai plătim sub nicio formă cu lemn muncitorii, ci cu bani, ca să existe cererea de lemn în piață și să putem vinde lemnul la prețul real.
Și atunci, primul lucru a fost să nu mai plătesc sub nicio formă cu lemn muncitorii, ci cu bani, ca să existe cererea de lemn în piață și să pot vinde lemnul la prețul real. Și atunci, opresc, cumva, prin aplicarea unui sistem de tip SUMAL din România, furtul de lemn, și pădurarii devin rangeri nu mai au treabă cu exploatarea forestieră ca să poată fura lemn și alte unități lucrează în exploatarea forestieră. Poți să vinzi lemnul la prețul real, astfel încât activitatea Moldsilva, să fie, în final, pe profit și să nu fie o gaură neagră, așa cum se întâmplă în România. Ăsta era un mic detaliu pe care nu aveam cum să îl aflu decât stând la bere și la muncă cu pălmașul, cu muncitorul la câmp, care altfel ar fi răsturnat un proiect de sute de milioane de euro.
EcoPolitic.ro: Din punctul dumneavoastră de vedere, ce înseamnă o relație apropiată dintre România și Republica Moldova, în contextul actual tensionat?
Octavian Berceanu: Da, o să fac un zoom out, să avem o imagine de ansamblu. România ar fi trebuit să fie omniprezentă în spațiul moldovenesc, pentru că a avut această fereastră sub președinția Maiei Sandu și a partidului PAS, care a avut o majoritate confortabilă pentru guvernul din Moldova, super confortabilă pentru diplomația din România. Mai bine de atât nu se putea practic. Și prin stângăcii nenumărate, eu, din câte am văzut chiar în mod deliberat, nu au acordat un sprijin substanțial Moldovei. Practic, amprenta de război hibrid a Rusiei, care se manifestă și în Republica Moldova și în România, a pus accent pe aceste relații româno-moldovenești și a stopat un adaos de valoare pe care putea să-l facă România în mod deliberat către Moldova. România trebuia să meargă acolo să întrebe ce aveți nevoie pe fiecare domeniu în parte, cu ce vă putem ajuta, cu ce putem crește calitatea vieții în Republica Moldova, ca moldovenii să perceapă pașaportul românesc, pe care mulți dintre ei îl au, nu doar un bilet de tranzit către Europa de Vest, ci pur și simplu o parte din tine, o parte din viitorul tău, o parte din apropiații care te ajută. Chiar dacă nu-s familie, e o familie extinsă de români care te poate ajuta. Ei au ratat acest moment și îl ratează în continuare.
EcoPolitic.ro: Ne puteți da un alt exemplu de bune practici, pe lângă activitatea dumneavoastră…
Octavian Berceanu: Digitalizarea! Digitalizarea este omniprezentă, chiar dacă, de exemplu, am încheiat contractul în mod voluntar, încă fac parte de consultare pe digitalizare. Am adus digitalizarea, pe domeniul meu, de exemplu, în Republica Moldova, cu câteva niveluri peste România, la nivel european. Astfel încât fiecare funcție, fiecare decizie, fiecare mișcare a banilor sau a altor lucruri să se facă aproape instant, vizibil, transparent și din două clicuri, prim-ministru, ministru, doamna președinte, secretarul de stat sau un director de instituție subordonată să poată să aibă în timp real imaginea muncii lui, a muncii angajaților, ce se întâmplă cu bănuțul public, ce se întâmplă cu randamentul, unde poate sunt încărcate suplimentar niște costuri și atunci poate îți pui niște întrebări, de ce, într-o parte, plătesc atât și, în partea cealaltă, dublu. Digitalizarea este cea mai mare amprentă pe care am adus-o în momentul de față și, de fapt, ea împinge Republica Moldova dincolo de România. Din punctul meu de vedere, unul subiectiv, doar profitul sau avantajele generate de digitalizare vor face în următorii cinci ani ca Moldova să treacă ca TGV-ul, trenul de mare viteză, prin Gara Lehliu, numită România.
EcoPolitic.ro: Din ce am înțeles, din perioada în care dvs. ați desfășurat această activitate, a fost și o zonă de plantare a unei perdele forestiere care sunt importante pentru România, chiar dacă au fost în Republica Moldova.
Octavian Berceanu: Pornesc de la aprecierile în ghilimele ale cetățenilor români când am postat că, dacă nu mi s-a oferit șansa să construiesc Scutul Verde în România, l-am construit în Moldova, Scut Verde care deservește și Republica Moldova și România. Gesturile ce multora dintre cetățeni au fost: «Ce dracu cauți acolo, mai du-te-n aia mamei tale cu Moldova». Asta este reacția unui pol de români, o reacție de care mi-e rușine că sunt român.
Pentru că Scutul acesta verde, de 145.000 de hectare, practic stopează deșertificarea care vine mult mai repede din estul Europei și nu din sudul Europei, așa cum ne așteptam inițial. Deșertificare înseamnă că pur și simplu nu mai poți să faci nimic cu terenul arabil, scade pânza freatică foarte mult, se usucă toate pădurile, agricultura intră pe zona de pierdere totală. Și perdelele astea cresc umiditatea solului, păstrează pânza freatică cât mai sus și oferă o perioadă mai lungă de tranziție, de suportabilitate pentru o generație sau două, astfel încât noi să ne adaptăm.
România a avut la dispoziție 740 de milioane euro pentru 56.000 de hectare, nici măcar un sfert n-a cheltuit sau probabil undeva la a zecea parte și face 14.000 de hectare de păduri noi. Noi acolo facem 145.000 de hectare, de 10 ori, într-o țară care e cât 3 județe din România. Asta înseamnă să ai viziune.
E o problemă în România, la noi, pe un model de acum 100 de ani, la nivel local avem gospodar, la nivel central ar fi trebuit să avem profesioniști și sus undeva în vârful țării ar fi trebuit să avem vizionari. Moldova are vizionari în vârful țării, doar că noi în momentul de față punem gospodari în vârful țării. Avem gospodari. Nicușor Dan este un gospodar în București, domnul Bolojan un gospodar la Arad, noi n-am avut niciodată vizionari. Ăsta este paradoxul prin care Moldova își generează un avantaj politic și un avantaj tehnic, tehnologic foarte, foarte repede. Pentru că adună cele mai deștepte minți din lumea întreagă, vorbitoare sau nu de limba română, dar în special de limbă română, le aduce în Moldova, le oferă condiții de muncă, le pune la treabă și se întâmplă să avem proiecte care depășesc proiectele din România.
EcoPolitic.ro: Și în încheiere, un mesaj pe care dumneavoastră îl considerați de transmis atât României cât și Republicii Moldova, pe zona de expertiză a dumneavoastră sau pe zona de bune practici, să zicem că poate se continuă acest head hunting, din ce am înțeles.
Octavian Berceanu: Din păcate, România nu are cum să urmeze drumul Moldovei pentru că, un singur exemplu, au ales un specialist din România care a avut cea mai mare valoare adăugată într-o instituție publică, cum am fost, de exemplu, la Garda de Mediu. L-au adus în Moldova, am generat împreună cel mai mare proiect, am adus lângă mine cei mai buni oameni, eu m-am considerat cel mai slab, ca să zic, cel mai prost din echipă, asta a fost gândirea, îmi aduc oameni mai buni decât mine, chiar dacă ei nu știau să facă proiecte, dar aveau expertiză în spate din alte domenii. I-am adus să lucrăm împreună, asta se va întâmpla și în continuare, în timp ce în România, în minister, ajung oameni cu 2, 3, 4, 5 ani vechime în cu totul și cu totul alte domenii. Deci nu au cum să-i imprime o viziune, pe termen scurt, mediu sau lung, activității. Asta-i o diferență foarte mare, pentru că noi rămânem permanent în urmă, un pas, doi, cu 10, 15, 20 de ani în cazul nostru, și alte țări pleacă și nu ne mai putem ajunge. Chiar pleacă din spatele nostru și ne întrec. Mai am un mesaj pentru români, dacă se poate, dacă aveți ocazia să lucrați pentru Moldova să o faceți cu toată deschiderea, cu toată inima, pentru că, de fapt, lucrați pentru români. Punct și de la capăt. Trebuie să muncim foarte, foarte mult.
