Ciprian Porumbescu rămâne un model al artei muzicale româneşti din secolul trecut şi a dat tinerilor ‘un mesaj de civism şi patriotism care a rodit apoi, peste decenii, prin Marea Unire de la 1918’, a afirmat academicianul Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române.
‘Cinstirea memoriei martirilor intelectuali, oameni de ştiinţă şi de artă ai României, e de mult o datorie a Academiei României şi, cum se împlinesc 170 de ani de la naşterea lui Ciprian Porumbescu, nu putem trece peste acest important eveniment din mai multe motive. Unul este şi uitarea, astăzi avem tendinţa să uităm, să uităm tot mai mult, mai solid, mai serios, să aplicăm principiul tabulei rasa şi să nu ne mai gândim la trecut, ca şi cum trecutul n-ar face parte din viaţa noastră’, a spus academicianul Ioan-Aurel Pop, joi, în cadrul Simpozionului Ciprian Porumbescu, eveniment desfăşurat în Aula Academiei Române.
Preşedintele Academiei Române a spus că Ciprian Porumbescu a dat tinerilor ‘un mesaj de civism şi patriotism care a rodit apoi, peste decenii, prin Marea Unire de la 1918’.
‘Ciprian Porumbescu, ca toţi marii intelectuali ai epocii sale, a fost şi creator de valori spirituale, dar şi cetăţean luptător. Aşa au înţeles ei, generaţia aceea, să construiască România. Şi au reuşit’, a mai spus Ioan-Aurel Pop.
Directorul general al Muzeului Naţional al Literaturii Române, prof. univ. dr. Ioan Cristescu, a amintit că anul 2023 a fost instituit ca an omagial Ciprian Porumbescu pentru celebrarea a 170 de ani de la naşterea şi comemorarea a 140 de ani de la moartea compozitorului.
‘Ciprian Porumbescu, în scurta sa viaţă, s-a înscris în linia deschisă de paşoptişti, o linie romantică plină de elemente specifice acestui curent, de la ideile patriotice, la exploatarea filonului popular, de la activism naţional aproape mistic, la celebrarea naturii în relaţie cu omul. Se apropie prin preocupări şi spirit de marele său contemporan şi coleg de generaţie Mihai Eminescu, amândoi având acelaşi dascăl specializat şi implicat în promovarea limbii şi identităţii româneşti, Aron Pumnul’, a spus Ioan Cristescu.
Adrian Iorgulescu, compozitor şi membru corespondent al Academiei Române, a făcut o paralelă între Ciprian Porumbescu şi Mihai Eminescu şi a spus despre cei doi că ‘au avut vieţi scurte, dar emblematice pentru cultura românească’.
‘Ciprian Porumbescu este fondatorul operetei româneşti. Este cel care a scris primul operetă în România, cunoscuta ‘Crai Nou’, care vine tot pe filieră austro-ungară, de data asta, pentru că austriecii şi maghiarii au fost cei care au dezvoltat acest gen muzical. (…) Ciprian Porumbescu a fost un deschizător de drumuri, un compozitor total, un mare talent, foarte mare talent, şi un spirit angajat în ceea ce priveşte principiile purităţii şi identităţii naţionale, şi independenţei naţionale. Cred că pentru asta trebuie să-i fim cu toţii îndatoraţi’, a afirmat Adrian Iorgulescu.
Daniel Jinga, dirijor şi director al Operei Naţionale Bucureşti, a spus despre Ciprian Porumbescu că ‘a fost unul dintre cei mai mari patrioţi pe care România i-a avut, deşi el nu era român’.
‘Mă gândeam la un moment dat că şi dacă ar fi scris numai ‘Balada’ locul lui ar fi fost asigurat în istoria muzicii româneşti. Pe de altă, parte haideţi să ne gândim ce a compus: a compus opereta ‘Crai Nou’, care avea o temă extraordinară, ‘Crai Nou’ care este de fapt un marş nupţial, a compus ‘Balada’, ‘Rapsodia’, ‘Tatăl Nostru’ şi mai multe imnuri naţionale. Fie şi pentru asta el nu poate fi considerat un compozitor marginal, ci un compozitor de geniu’, a afirmat Daniel Jinga.
La finalul simpozionului a avut loc şi lansarea unei emisiuni de mărci poştale dedicată Anului ‘Ciprian Porumbescu’.
Simpozionul dedicat compozitorului Ciprian Porumbescu a fost organizat de Academia Română, Muzeul Naţional al Literaturii Române şi Universitatea Naţională de Muzică ‘George Enescu’.
Violonist, compozitor, teolog şi mare patriot, Ciprian Porumbescu, de la a cărui moarte se împlinesc 140 de ani, a întruchipat în scurta sa existenţă autenticul românesc cu tot ceea ce este mai frumos şi mai pur. A adus, în compoziţiile sale, tematici patriotice, elemente de expresivitate ce-l definesc ca stil, de o muzicalitate aparte, în care exprimă artistic o serie de trăiri, gânduri şi idei încadrate în epoca romantică a genului.
Ciprian Porumbescu, pe numele la naştere Ciprian Golembiovski, s-a născut la 14 octombrie 1853, la Şipotele Sucevei, în Bucovina, într-o casă modestă de ţară, fiind fiul preotului Iraclie Golembiovski şi al Emiliei Clodniţchi, de origine poloneză, având o soră mai mare, Mărioara. Provenind dintr-o familie cu origini modeste, foarte săracă, ce nu i-a putut asigura o formare muzicală continuă şi completă, Ciprian Porumbescu s-a bucurat, în schimb, de credinţa şi patriotismul insuflate de tatăl său. Timid şi retras, îndrăgostit de muzică, Porumbescu îl întâlneşte, la vârsta de 7 ani, pe muzicologul Carol Miculi, profesor la Conservatorul din Lemberg şi discipol al lui Chopin, care şi-a petrecut câteva veri la Şipotele Sucevei, pentru a culege cântece populare, fiind găzduit chiar în casa familiei Golembiovski. A început studiul muzicii la Suceava şi Cernăuţi. În anul 1871 participă la Putna la festivităţile care celebrau 400 de ani de la târnosirea mănăstirii, unde se alătură unei asistenţe din care făceau parte Mihai Eminescu, A.D. Xenopol, Ioan Slavici, Nicolae Teclu. Din relatările vremii se desprinde faptul că pe pajiştea din faţa mănăstirii s-a încins o horă în care au intrat toţi cei prezenţi, orchestra fiind condusă de Grigore Vindireu, căruia Ciprian i-a luat locul, iar la final, a strigat tatălui său: ‘Am cântat Daciei întregi!’.
La doar 29 de ani, bolnav de tuberculoză, Ciprian Porumbescu se stinge din viaţă la 6 iunie 1883, în casa de la Stupca, sat numit azi Ciprian Porumbescu în onoarea marelui compozitor.