Un tânăr de 25 de ani din Mangalia a fost neglijat de medici până a murit din cauza unei banale apendicite. Doctorii i-au pus trei diagnostice până să îl nimerească pe cel corect. Apoi au considerat că operaţia nu este o urgenţă şi au amânat-o. Tulburător este ca tânărul a lăsat în urma lui un jurnal video, filmat pe patul de spital. În ultimele ore de viaţă era optimist şi încrezător în medicii care îi promiseseră că va pleca acasă pe picioarele lui, scrie observatornews.ro.
„Cu tratamentul, perfuzia, injecţia şi pastila pe care mi-a dat-o, s-ar putea să îmi dea drumul acasă, ce să vezi”, spunea Iulian, tânărul acum decedat. „Avea dureri mari, clar. Se vedea că vorbea greu, dar nu voia să ne îngrijoreze pe noi, prietenii şi familia”, povesteşte Mihai Anghel, prieten cu pacientul.
Iulian Grigore avea 25 de ani, lucra la o firmă de curierat şi planuri mari cu viaţa lui. Când s-a dus la camera de gardă de la Spitalul Mangalia spera să scape repede de durerile abdominale care îl chinuiau. După câteva perfuzii, doctorii l-au trimis acasă. S-a întors a doua zi, cu aceleaşi dureri. A primit din nou perfuzii şi a fost lăsat să plece, dar nu tot rău se simţea. Abia când s-a dus a treia oară la spital a fost internat. „Stau în pat! Mi-au făcut acum perfuzia de prânz şi stau în pat să mă odihnesc puţin”, s-a filmat el.
În timp ce Iulian se simţea tot mai rău, medicii bâjbâiau după un diagnostic, îi acuză tatăl tânărului. Enterocolită, pietre la rinichi, infecţie la testicule. Într-un final, medicii şi-au dat seama că are apendicită acută, care apare şi pe certificatul de deces. Operaţia rapidă i-ar fi salvat viaţa, spun rudele. „L-a băgat în cabinet, l-a întins pe pat, l-a apăsat pe burtă. A făcut: Auu. Zice: E acută. Îl operăm mâine. Zic: Cum să-l operaţi mâine dacă e acută, dacă plesneşte? El s-a uitat la ceas, a zis că e ora 14, nu îl mai operăm”, mărturiseşte Marius Grigore, tatăl lui Iulian.
Medicul care a amânat operaţia spune că a avut motive întemeiate. Pacientul era supraponderal şi trebuia pregătit pentru intervenţie, iar la ora aceea nu mai erau anestezişti la spital. „Copilul acela era propenderal, avea 130 şi ceva de kilograme. Eu trebuia să fac anestezie. La ora aia nu mai era cineva în spital. Nu mai erau anestezişti să vadă”, se justifică dr. Kadisha Muayabo.
După opt zile în care a primit mai multe diagnostice şi tratamente la spitalul din Mangalia, părinţii lui Iulian au rugat medicii să îl ducă la Spitalul Judeţean din Constanţa. După multe insistenţe, tânărul a fost transferat şi operat. „Pacientul a venit prin transfer de la Mangalia în stare foarte gravă, cu patologie abdominală, a fost preluat imediat. S-a intervenit chirugical de urgenţă”, a declarat Crina Kibedi, Spitalul Județean Constanța.
Infecţia se răspândise, însă, în corpul lui Iulian. Tânărul a luptat cu moartea chiar şi la Terapie Intensivă, după operaţie. Tatăl îşi aduce aminte că, deşi era sedat, fiul lui dădea semne că îl auzea. „Avea pulsul 132, când vorbeam cu el se ridica pulsul la 142 şi deschidea ochii”, spune Marius Grigore, tatăl lui Iulian.
A doua zi după operaţie, Iulian s-a stins. Era a treia zi de Crăciun. Abia acum părinţii şi-au găsit puterea să ia legătura cu un avocat ca să depună plângere penală pentru malpraxis. „Pentru mine, timpul s-a oprit în loc. Nu este posibil ca în ziua de astăzi să mori cu zile de la simplă operaţie de apendicită”, crede tatăl lui Iulian. Întrebat cine este vinovat de moartea fiului său, bărbatul răspunde: „Tot spitalul Mangalia!”.
Conducerea spitalului Mangalia a deschis o anchetă internă legată de moartea tânărului. Aşteaptă şi rezultatele finale ale autopsiei. „Aceste rezulatate vor fi analizate de Direcţia de Malpraxis şi de Colegiul Medicilor. Eu sunt de 26 de ani medic, nu am mai avut cazuri de genul acesta”, spune Liviu Mocanu, Spitalul din Mangalia. Pe lângă plângere penală, rudele tânărului care a murit la spital vor să sesizeze și Colegiul Medicilor, tot pentru malpraxis.
Articolul Jurnalul video ținut de Iulian în spital, mort la 25 de ani după 3 diagnostice greșite. „S-ar putea să îmi dea drumul acasă, ce să vezi” apare prima dată în Ecopolitic.
