„„Gruparea” care descoperă brusc „justiția acaparată”. Text recomandat doar celor celor dispuși să nu confunde emoția servită pe tavă cu realitatea. Coincidențele sunt fascinante. Mai ales când sunt prea multe ca să mai fie coincidențe. În ultimele săptămâni asistăm la o aliniere perfectă de poziții publice, mesaje și vectori de comunicare, toate convergând spre aceeași narațiune simplistă și agresivă: ideea unei justiții „capturate”, „abuzive” și „controlate din interior””, scrie, pe Facebook, judecătorul Alin Ene, membru al CSM.
„O listă scurtă a sincronizării, neuitand contextul mai larg al campaniei agresive de decredibilizare și delegitimare a justiției desfășurate în acest an și coordonate de la cel mai înalt nivel:
1. Foști magistrați cu un istoric disciplinar limpede, consacrat definitiv de sancțiuni, descoperă brusc vocația civică. Devin contestatari ai CSM și îi îndeamnă pe magistrați să „denunțe” disfuncționalități vagi, fără probe, doar cu emoție și insinuări.
2. Un senator din arcul guvernării cere ca CSM să nu mai fie al magistraților. O idee veche, reluată obsesiv, care urmărește exact ceea ce spune că ar combate: subordonarea politică a justiției.
3. Președintele României declară că justiția „este marcată de abuzuri” și invită magistrații „de bună-credință” să protesteze. Fără detalii. Fără fapte. Doar etichete și chemare la arme. Sistemul e aruncat în aer prin generalizare.
4. Voci răzlețe vorbesc despre „mafii agresive” care ar controla justiția. Termen greu, bine ales, dar golit de orice conținut probator și neasumat până la capăt. Doar aruncat în spațiul public, pentru a face valuri.
5. În presă apar materiale despre procedura de transfer de la judecători la procurori, insinuând existența unor „presiuni” din partea conducerii instanțelor. Dovezi: zero. Investigație: inexistentă. Narațiune: maximă.
6. Noaptea de 9 decembrie, toate aceste fire se strâng într-un produs unic: reportajul „Justiția acaparată”. Aceleași personaje, aceleași mesaje, aceleași teme, același cadru narativ deja pregătit publicului.
7. 10 decembrie: termen la CCR pentru excepția de neconstituționalitate a legii pensiilor magistraților. Moment sensibil. Perfect ales.
Aceste episoade arată o concertare evidentă de mesaje și poziționări publice. Reportajul nu a fost începutul, ci piesa finală a unei campanii bine coregrafiate.
Alinierea actorilor publici și sincronizarea cu un moment-cheie al Curții Constituționale cu efect asupra statutului magistraților elimină orice iluzie de întâmplare.
Materialul la care s-a lucrat mai mult de 1 an ar fi putut la fel de bine sa iasă cu o săptămână în urmă sau cu o săptămână după. În mod convenabil, toate planetele s-au aliniat, astfel încât a fost bun de tipar chiar în preziua ședinței CCR.
Nu vorbim despre informare onestă.
Nu vorbim despre analiză sau echilibru.
Vorbim despre presiune mediatică organizată asupra justiției, ambalată sub forma unui „demers civic”.
Scopul nu este nici transparența, nici „curățarea”, ci MANIPULAREA EMOȚIEI PUBLICE până la punctul în care se produce reacția dorită: o emulație colectivă împotriva Justiției, orchestrată astfel încât fiecare pas să pară „revoltă civică”, nu presiune coordonată.
Se readuc în spațiul public alegații vechi și nedovedite, dar numai bune de redigerat cu privire la persoane care, aflate în fruntea sistemului judiciar, refuză să predea cheile.
Proceduri perfect legale sunt prezentate drept mecanisme obscure de control. Delegări, detașări, transferuri sunt interpretate ca instrumente de forțare, deși nu se pot face fără acordul magistratului. Structuri independente sunt caricaturizate ca „centre de putere”.
Hotărârile judecătorești sunt împărțite între „bune” (condamnări) și „rele” (achitări).
Pe scurt: exagerare, decontextualizare, generalizare și exploatarea frustrărilor izolate, existente și firești în interiorul oricărui sistem.
Miza nu este „curățarea” sistemului.
Miza este tocmai acapararea lui: eliminarea vocilor incomode, delegitimarea structurilor independente și înlocuirea lor cu „oamenii noștri” – cu prostul obicei de a fabrica un „om nou”, perfect adaptat comenzilor politice.
O tehnică veche, pe care o cunoaștem, testată în perioada de glorie a justiției televizate.
Context necesar și coincidențe post-reportaj:
1. În tot asaltul desfășurat în acest an împotriva justiției, ÎCCJ, CSM și președinții de instanțe au avut și au rămas pe poziții ferme de apărare a independenței justiției, indiferent de consecințele suportate uneori chiar la nivel individual.
Coincidența din concluziile post-reportaj: conducerea ICCJ nu este bună, CSM trebuie să piardă din puteri, președinții de instanțe sunt subordonați secției de judecători și trebuie, de asemenea, să piardă din puteri.
2. Foarte curând expiră mandatele conducătorilor celor 2 mari parchete: PÎCCJ și DNA.
Coincidența concluziilor post-reportaj: DNA este ineficient și prost manageriat. Trebuie schimbată conducerea și, odată adus „omul nou” și schimbată legea, să înceapă să îi readucă „la ordine pe magistrați”.
Realitatea:
Justiția nu este „acaparată”.
Este atacată sistematic, coordonat și deliberat.
Iar ceea ce se încearcă nu este reformă.
Este PRELUARE PRIN DESTABILIZARE”, spune Aline Ene.
Sursa: Ecopolitic.ro
