O expoziţie a artistului Ion Bârlădeanu (1946-2021), recunoscut în special pentru colaje pop art din ziare şi reviste, denumită ‘Artă din gunoaie’ a fost deschisă, vineri, la Târgu Mureş în cadrul proiectului ‘Artă contemporană în Camera K’ARTE’, ediţia a IX-a.
Potrivit organizatorilor, Ion Bîrlădeanu a fost un artist plastic cu 7 clase primare şi doi ani de studii la Şcoala Populară de Arte, a fost muncitor, paznic, gropar, iar după Revoluţie a trăit din reciclarea sticlelor, până a fost descoperit ca artist de Ovidiu Feneş, care l-a recomandat proprietarului de galerie de artă Dan Popescu.
Bîrlădeanu a expus prima dată la Bucureşti, la vârsta de 62 de ani, lucrările sale fiind expuse apoi în mai multe capitale europene.
‘Există un mit fascinant al omului aflat la marginea societăţii care duce o existenţă limită dincolo de convenţii sau conforturi burgheze. Fiecare societate are nevoie de aceşti oameni care trăiesc atât înăuntrul unei societăţi, cât şi în afara ei. Sunt regii-pe-dos, creatorii discursului critic, ironiştii, cinicii, libertinii sau nebunii care pun bazele filosofice ale civilizaţiei occidentale. Ei privesc ‘normalitatea’ socială ca pe obiect de investigat şi de criticat. Filosofia occidentală abundă în exemple: Socrate, Antistene, Diogene cinicul, Montaigne, Rousseau sau Nietzsche sunt momente de acest tip. Aciditatea discursurilor lor produce autoreglări sociale foarte importante şi tot ceea ce înseamnă moment pivotal în istoria gândirii libere europene are legătură mai mult sau mai puţin cu un episod din această galerie a oamenilor care fie refuză să joace după regulile canonice de la un moment dat şi duc o existenţă contrariantă, fie chestionează status quo-ul. Ion Bîrlădeanu a avut o existenţă de acest tip’, a arătat curatorul expoziţiei, Dan Popescu, citat într-un comunicat de presă al Asociaţiei K’ARTE.
Dan Popescu a arătat că Ion Bîrlădeanu s-a născut în 1946 şi timp de mai bine de treizeci de ani a evitat cu obstinaţie să devină un ‘cetăţean onorabil’.
‘Pe vremea comunismului a schimbat toate muncile posibile. La douăzeci de ani pleacă din satul său natal (Zăpodeni, judeţul Vaslui) şi începe să muncească la stuf în Tulcea, apoi devine docher în Constanţa. În Bucureşti este pe rând gropar, tăietor la gater, paznic sau muncitor necalificat la Casa Poporului. După 1989, trăieşte din resurse marginale ocupându-se ca un free lancer de selectarea gunoiului într-o curte de bloc de pe strada Moşilor, unde face mici servicii locatarilor din împrejurimi. Nu-şi întemeiază o familie şi nu se mai angajează. Toţi aceşti ani Ion Bârlădeanu îşi întreţine însă un proiect artistic pe care îl arată ‘doar câtorva oameni deştepţi’. El a făcut ceea ce orice artist ar trebui să facă după părerea mea, fie literal, fie metaforic: să facă drumul riscant în acel no man’s land unde fiecare societate îşi leapădă măştile. Groapa de gunoi este unul dintre aceste locuri. Acolo ai resurse nelimitate şi poţi asista live la felul cum se produce digestia culturală a unei societăţi’, a afirmat curatorul expoziţiei.
De-a lungul a mai bine de 45 de ani de activitate, Ion Bîrlădeanu a ales imagini din reviste aruncate sau de contrabandă şi a făcut o serie de colaje unice.
‘Le face cu intenţia de a face filme. Porneşte de la un talent nativ de desenator şi, dorindu-şi să regizeze sau să joace în filme, creează o lume imaginară în care el este marele regizor. Realizează cu resurse minimale o fotogramă cinematică care spune de fiecare dată o poveste completă (chiar ‘filme’ le zice el la colaje şi pe el se autointitulează ‘cineast’). Toate lucrările sale sunt un hibrid foarte special de artă pop hibridată de un filon suprarealist – dada. Şi totul cu un flavor de melancolie de gulag comunist în care lumea filmului şi a brandurilor păreau singurele toposuri posibile ale libertăţii. O viaţă întreagă Ion Bârlădeanu a ales libertatea şi a dispreţuit orice tip de autoritate convenţională. În arta lui el şi-a construit arena sa imaginară în care era imbatabil, în care fariseismul era înfrânt în uralele publicului şi în care filmul se desfăşura după un scenariu umanist-ironic. Pentru mine, el a fost exemplul – mănuşă de creator care demonstra că arta este un instinct natural al omului, la fel de irepresibil precum instinctul sexual. Că dacă există onestitate, ceva talent şi obstinaţie în a culege viziunea, atunci parametrii sunt aranjaţi de aşa natură să apară arta de excepţie’, a subliniat Dan Popescu. AGERPRES / (AS – autor: Dorina Matiş, editor: Marius Frăţilă)
