Luis Lazarus scrie pe Facebook despre copilăria sa, el declarând că a vrut să scrie o carte, dar s-a răzgândit! Trec anii, se schimbă generațiile, iar jocul vieții continuă! Dar nu uitați un lucru: “Faptele voastre au ecouri în eternitate”!, spune Lazarus în postare.
”Azi e Ziua Mortilor! Pe ei îi pomenim și ne amintim, cu drag, de cum erau și ce au făcut pentru noi! Voiam să scriu o carte despre copilărie, dar m-am răzgândit! Să vedeți de ce! Pe la 4 ani, PRIMA AMINTIRE, m-am dus cu mama intr-o vizita, la o prietena care avea o fetita de vârsta mea ! La plecare, afara ploua torențial, trăsnete, fulgere, ploaia ne udase pana la piele, nu erau autobuze, nici oameni pe strada, ea ma ducea in spate, efectul era de film! Am ajuns acasa si TATA A LUAT-O LA BĂTAIE, crezând ca cine știe pe unde fusesem.
Am sărit peste ei, in pat, cu gândul SA IL STRÂNG DE GAT, să-i fac ceva, sa se oprească! Ce putere sa aibă un copil de 4 ani? Am strigat disperat ca „asa e, a fost la o prietena”. M-a crezut si s-a oprit! Dupa aceea au divorțat, începuse „copilaria mea conștienta”. A DOUA AMINTIRE.
Ma vad căutând mereu un pistol cu capse, prin toate șifonierele, era jucăria mea preferata. Mi-l adusese tata dintr-o tara straina! Dar nu il mai găseam! De fapt nimeni nu avea curaj sa imi spună ca tata il vânduse, nici măcar el! A TREIA AMINTIRE. Bunicul meu, altfel om calm si care m-a iubit enorm, se asmuțise asupra bunicii! AM LUAT O FURCULIȚA de pe masa si l-am înțepat in …fund. Atat am știut eu sa fac, ca sa il opresc! Ei au ras apoi, de întâmplare, dar eu nu am ras niciodată! A PATRA AMINTIRE. In clasa I m-a luat tata la el! Intr-o zi am invitat niste copii, ne-am jucat si am facut dezordine. A venit mama vitrega si a pretins ca i s-a furat un lanț de aur. Ulterior l-am vazut la gâtul ei, era inconfundabil, un lanț gros cu o camee, ca medalion.
El însă s-a enervat atat de tare ca m-a ridicat si m-a aruncat in pat, de unde am ricoșat in perete! A doua zi au plecat la tara. Am întins pe jos cateva ziare si am pus hainele pe ele, le-am „împachetat”, credeam eu, si am plecat! Erau vreo doi km de mers, pierdeam hainele pe drum, trecătorii ma opreau sa mi le pună la loc.
Am ajuns in piata, unde lucra mama ( si azi exista martori ai scenei), m-a vazut, m-a îmbrățișat, i-am povestit ce se întâmplase. Seara a venit tata, a facut scandal, a dat cu picioarele in poarta pana a spart-o. Bunicul a chemat Miliția si eu nu m-am mai dus sa stau la tata niciodată. A CINCEA AMINTIRE. P
este cateva zile a venit la mine la scoala si a BĂTUT-O pe mama, iar, in fata tuturor trecătorilor si copiilor care ieșeau de la ore. Acolo nu am mai putut face nimic, ERAM PREA MIC intr-o lume atat de complicata! Apoi TATA a dat-o in judecată pe bunica pentru ca m-a „RĂPIT” si „I-A FURAT BANII”, dar eu știam cum si DE CE AM PLECAT SINGUR si ca nimeni nu ii furase nimic. A SASEA AMINTIRE. La 7 ani m-au dus in fata instanței si judecătoarea m-a întrebat „cu cine vrei sa stai?”
Eu am răspuns : ” cu Mica( bunica)”. Si uite asa a trecut copilaria mea! Bunica a stat multi ani cu mine, doar ca de o suta de ori pe zi ma întreaba: ” matale cine esti?”. Avea Altheimer! Toți cei menționați in poveste au plecat dintre noi, doar amintirile au rămas! Si totuși eu cred ca tata, in adâncul sufletului lui, era un om bun sau poate doar ma mint singur. Oricum copiii mei nu au astfel de amintiri.
Asa ca …pe cine ar putea interesa o astfel de poveste? A rămas DOAR O POZĂ! In ea suntem noi, liniștiti, „liniștea dinaintea copilăriei mele”! In a doua poză sunt tot eu, dar nu în rolul bebelușului! Bebelușul este micuțul Eric-Lucas! Și uite așa trec anii, se schimbă generațiile, iar jocul vieții continuă! Dar nu uitați un lucru: “Faptele voastre au ecouri în eternitate”!”, scrie Lazarus.
Sursa: Ecopolitic.ro
