Ministerul Afacerilor Externe (MAE) salută împlinirea, în cursul lunii martie, a 100 de ani de la încheierea, la Bucureşti, a Convenţiei de alianţă defensivă între Regatul României şi Republica Polonă.
Convenţia a fost semnată la 3 martie 1921 de către ministrul român de Externe, Take Ionescu, şi omologul său, Eustachy Sapieha, ca urmare a deciziei celor doi şefi de stat, Regele Ferdinand I şi mareşalul Jozef Pilsudski. Prin acordul semnat, cele două părţi se obligau să îşi acorde asistenţă armată în cazul unui atac neprovocat la frontiera lor de răsărit, aminteşte MAE.
Ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, a evocat momentul aniversar special şi în cadrul întrevederii pe care a avut-o la 23 martie, în marja reuniunii şefilor diplomaţiilor din ţările NATO, cu omologul său polonez, Zbigniew Rau.
‘Apropierea noastră nu a avut un impact doar la nivel bilateral, ci a contribuit şi la stabilitatea regională. România şi Republica Polonă sunt astăzi parteneri strategici, relaţiile bilaterale fiind caracterizate de o dinamică regulată de dialog şi de cooperare substanţială pe multiple domenii’, a subliniat atunci Aurescu.
Potrivit MAE, alianţa defensivă româno-polonă ‘s-a bazat pe raţiuni politico-strategice comune, obiective pragmatice şi afinităţi culturale şi spirituale şi a fost fundamentală pentru dezvoltarea relaţiilor interbelice dintre cele două state. ‘Alianţa a marcat politicile regionale de securitate şi de apărare ale României şi Poloniei din perioada interbelică, iar relaţiile bilaterale au cunoscut o evoluţie ascendentă pe multiple planuri – politic, militar, economic, cultural şi altele’, se arată într-un comunicat de presă al MAE transmis, marţi, AGERPRES.
Încheierea alianţei cu Polonia a reprezentat pentru România un punct important de sprijin în sistemul de alianţe menit să garanteze integritatea teritorială a României Mari. Polonia, care îşi redobândise, la rândul său, la 11 noiembrie 1918, suveranitatea şi independenţa naţională, avea interese strategice similare, se explică în comunicat.
Spiritul Convenţiei de alianţă defensivă între Regatul României şi Republica Polonă este evidenţiat de prevederile conform cărora părţile hotărau să îşi sincronizeze eforturile pacifiste, inclusiv prin consultarea pe chestiunile externe de interes comun. Cooperarea în plan militar era reglementată într-o convenţie separată, semnată de generalii Constantin Christescu şi Tadeusz Rozwadowski, prin care Statele Majore Generale ale celor două armate stabileau modalităţile concrete de punere în aplicare a prevederilor convenţiei politice.
Convenţia a contribuit, astfel, la stabilirea unor relaţii speciale la cel mai înalt nivel şi la materializarea unei serii de vizite şi întâlniri bilaterale la cel mai înalt nivel. Regele Ferdinand a avut relaţii cordiale cu şeful statului polonez, mareşalul Jozef Pilsudskila, la fel şi Regele Carol al II-lea cu preşedintel Ignacy Moscicki.
Aceste relaţii apropiate au impulsionat cooperarea bilaterală, reflectată şi prin ridicarea gradului de reprezentare diplomatică din cele două capitale la nivel de ambasadă, începând cu 1 mai 1938, indică MAE.
În spiritul acestei prietenii şi al dreptului umanitar internaţional, România a oferit sprijin Poloniei în toamna tragicului an 1939. Astfel, România a contribuit la salvarea Tezaurului naţional polonez şi a asigurat refugiul şi tranzitul, prin România, pentru circa 100.000 de polonezi, printre care şi înalţi conducători ai statului polon, precum preşedintele Ignacy Moscicki şi ministrul de Externe Jozef Beck, se mai aminteşte în comunicat.
