Maramureş: Casa Pălăguţa de la Muzeul Satului – redeschisă turiştilor

Unul dintre cele mai vechi exponate care se află la Muzeul Satului din Baia Mare – Casa Pălăguţa – care datează din prima jumătate a secolului al XIX-lea este pregătit pentru vizitare, a declarat, vineri, pentru AGERPRES, Ilie Gherheş, cercetător în cadrul instituţiei. ‘Fiecare exponat e unic în felul său, dar Casa Pălăguţa adusă prin anii ’80 din comuna Deseşti are o arhitectură aparte, o arhitectură a zonei de munte. Casa a fost pregătită pentru vizitare’, a spus reprezentantul muzeului. Potrivit acestuia, Casa Pălăguţă din Deseşti a fost o casă de locuit, construită în prima jumătate a secolului al XIX-lea, o construcţie cu două încăperi şi pivniţă sub camera mare. Obiectivul a fost identificat în teren în anul 1979 de către muzeografa Janeta Ciocan. În anul 1980, ea a fost strămutată în muzeu de către restauratorul Gheorghe Dâmb. Mutată pe Dealul Florilor din Muzeul Satului, casa a fost ridicată întocmai cu situaţia ei iniţială, adică peste pivniţă şi fundaţie, făcute din piatră de râu, cu grosimea zidului de aproximativ 50 cm. Celor două încăperi li s-a respectat destinaţia iniţială (casa cu cuptor şi tindă cu ‘băbuie’, cu pardoseală de lut, având dimensiunile de 4,20/3,50 m şi respectiv 3/3,50 m. ‘Obiectivul a prezentat interes deosebit în primul rând datorită pereţilor din lemn de ulm, un material mai rar în zonă, ciopliţi pe patru feţe, îmbinarea pereţilor şi chiotorilor făcându-se în unghiuri drepte. Acoperişul este în patru ape, cu corni lungi de şase metri, îmbinaţi, la rândul lor direct pe grindă, iar draniţa a fost şi este de brad, lungă de 0,80 metri, bătură la un rând. În camera de locuit exista un cuptor cu vatră deschisă, poziţionat în dreapta uşii, realizat din lespezi de piatră, zidite cu pământ. Fumul era condus în tindă prin horn a băbuie, de unde apoi urca pe gura podului. Sistemul de iluminat era asigurat de către ferestre, de lumina din vatră şi de o lampă cu petrol’, a mai spus Ilie Gherheş.