Scriitorul Mircea Dinescu scrie, pe Facebook, într-un articol presărat şi cu ironii, că dacă autorităţile de la Bucureşti tot „se joacă” de-a măsuratul canalelor ucrainene, „ce-ar fi domnilor generali, să cerem aprobare de la Dumnezeu să-i măsurăm adîncimile sufletești ale președintelui Klaus Iohannis, să vedem dacă nu cumva i s-a colmatat canalul de comunicare cu poporul român?”.
Iată textul:
„Colivă din grîu ucrainean
(Scrisoare deschisă către generalii români de la CNN-ul dîmbovițean)
Stimați domni,
De cîte ori vă văd în geamul televizorului vorbind despre războiul fratricid din Ucraina, am sentimentul că asist la colocviul unor peștișori de acvariu care, cu aplomb și seninătate, descriu lupta cașaloților din adîncul oceanelor.
Aidoma copiilor noștri care pe vremuri își luau porția de desene animate bulgărești, am devenit și noi dependenți de ”leka noci”–ul dumneavoastră.
Servindu-ne seară de seară cîte o linguriță de slavă ucraineană, ne-ați băgat într-o dulce adormire că armata rusă ar fi pe butuci, condusă de un damblagiu cu un picior în groapă căruia, din trei în trei săptămîni, îi prevesteați parastasul. Și uita așa, sastisiți de coliva iluzorie a altora, ne-am trezit după un an de zile pritocind una de-a noastră, făcută din grîu ucrainean.
Eu înțeleg că sunteți generali NATO, care va să zică de partea binelui, dar normal ar fi fost să nu uitați că sunteți în primul rînd generali români, adică de partea binelui românesc și să reacționați cînd cei pe care nu i-am lăsat să moară nu ne lasă să trăim. Fiindcă nu v-am auzit vorbind nici despre drama fermierilor români striviți de revărsarea necontrolată a puhoaielor de grîu ucrainean, mînărit în porturile românești, nici despre deversarea apelor Deltei în canalul Bîstroe, adîncit ilegal și care, conform principiului vaselor comunicante al lui Blaise Pascal, va provoca o mare tragedie în vară cînd scad de obicei apele Dunării.
Și dacă încă ne jucăm de-a măsuratul canalelor ucrainene, ce-ar fi domnilor generali, să cerem aprobare de la Dumnezeu să-i măsurăm adîncimile sufletești ale președintelui Klaus Iohannis, să vedem dacă nu cumva i s-a colmatat canalul de comunicare cu poporul român?
Eu v-am înțeles cînd v-ați exprimat compasiunea asupra avionului american fără pilot pe care a făcut pipi de frică un suhoi rusesc, dar mă așteptam să plîngeți și de mila avioanelor ruginite cumpărate la mîna a doua de Klaus Iohannis cu cîteva miliarde de dolari pe care le vor plăti nepoții și strănepoții noștri. Și n-aș fi vrut să rămîneți indiferenți la stropirea cu kerosen falsificat a flotilei militare de către colegii dumneavoastră de la manutanță căci e cam jenant să stați de veghe la catafalcul anchetei care, din cîte bag seama, a murit chiar din clipa nașterii.
Domniile voastre, care țineți loc de societate civilă într-o Românie condusă, vai, de un general, ar trebui să nu mai dați la pește cu mămăligă în Marea Neagră ci să-i trageți de mînecă și să-i treziți la realitate pe politicienii noștri care nu pricep că al treilea război mondial va purta pseudonimul Apocalipsei.
Dansul pe marginea prăpastiei al președintelui Biden care insistă să aducă pacea cu ajutorul războiului n-a făcut altceva decît să arunce în brațele Chinei o Rusie rănită. Ori mistrețului rănit îi dispare frica de moarte și în loc să fugă și să supraviețuiască se întoarce împotriva vînătorului să-i ronțăie pușca.
Eu sunt un mare admirator al miracolului chinezesc din secolul XXI dar e de ajuns să vezi fotografia de grup a liderilor chinezi, toți în uniforme militare, bătrîni și tineri, gata să schimbe fața lumii cu orice preț și te cutremuri.
Oare zîmbetul satisfăcut al lui Kim JongUn, care și-a scos fetița în orășelul copiilor ca să-i arate jucăriile sale cu focoase nucleare, nu vă dă fiori pe șira spinării?!
Oare cucoanele acelea bete de fericire de la Bruxelles, care au îmboldit-o pe domnișoara Maia Sandu să zgîndere dulăii pravoslavnici printre stinghiile gardului, nu v-au amintit de efectele cîntecului războinic de odinioară, fredonat cu inconștiență de ostașii români morți la Cotul Donului:
„Sus pe malul Prutului
paște calul rusului
calul paște și nechează
rusul plînge și oftează.
Stai rusule nu ofta
că Moldova nu-i a ta,
că din pielea lui Stalin
facem cizme la Berlin,
din pielea lui Molotov
facem tocuri la pantof”.
Urmare acelui cîntecel a fost că, vreme de cincizeci de ani și-au făcut ei cizme din pielea noastră. Sincer să fiu, domnilor generali, eu aș prefera să ne plimbăm desculți prin Grădina Maicii Domnului, decît să-l mai cîntăm încă o dată”.
Articolul Mircea Dinescu: Lui Iohannis i s-o fi colmatat canalul de comunicare cu poporul român? apare prima dată în Ecopolitic.
Sursa: Ecopolitic.ro
