Sărbătoarea Învierii Domnului aduce în faţa noastră bucuria biruinţei lui Hristos asupra morţii, dar această bucurie este însoţită anul acesta de îngrijorarea legată de războiul din vecinătatea ţării noastre, dar şi de nădejdea venirii unor vremuri mai bune, arată mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Teofan, în Pastorala de Paşti.
‘La puţină vreme după Învierea Domnului Hristos, Sfântul Apostol Petru îi chema pe oameni la pocăinţă, îndemnându-i să se întoarcă spre Dumnezeu ca să vină vremuri de uşurare peste lume. Sărbătoarea Învierii Domnului (…) aduce în faţa noastră bucuria biruinţei lui Hristos asupra morţii. Această bucurie este însoţită anul acesta de îngrijorarea legată de războiul din vecinătatea ţării noastre, dar şi de nădejdea venirii unor vremuri mai bune. Atenţia ne este îndreptată spre cei aflaţi în luptă fratricidă, spre cei care suferă, spre mai marii lumii, nutrind în sufletele noastre speranţa ajungerii la o înţelegere şi la reaşezarea păcii. În acelaşi timp, mulţi dintre noi ne întrebăm: ‘Eu ce fac în această situaţie?’ ‘Cum mă implic?’ Am eu vreun rol în toată această dezlănţuire a răului?’, spune IPS Teofan, în Pastorală.
Mitropolitul subliniază că trebuie să-i ajutăm pe cei afectaţi de războiul din ţara vecină.
‘Primul gând ne duce, cu siguranţă, spre refugiaţii pe care îi putem ajuta. Şi se cuvine să le mulţumim celor ce şi-au deschis inima şi casa pentru cei care au călcat pragul ţării sau pentru cei aflaţi în zone de război. S-a înmulţit, deopotrivă, rugăciunea şi, prin aceasta, starea noastră de creştini s-a dovedit a fi mărturisitoare. La acestea şi la cele asemănătoare acestora se cuvine a adăuga un lucru fundamental, şi anume: asumarea, prin pocăinţă, a responsabilităţii noastre pentru tot ceea ce se întâmplă în acest război şi în toate tragediile prin care trece lumea. Pocăinţa, ca întoarcere a noastră către Dumnezeu, este cel mai adânc mod de cinstire a Învierii Domnului şi cea mai reală contribuţie pentru pacea lumii’, afirmă acesta.
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei ne aminteşte şi de faptul că realitatea Învierii lui Hristos constituie fundamentul credinţei noastre. El atrage atenţia că ‘întunericul din lume, conflictele dintre oameni şi popoare şi toată descătuşarea întunericului sunt cauzate de respingerea Învierii, de neraportarea la Înviere sau de credinţa formală în Înviere’.
Acesta mai spune că, de mai multe ori, ne raportăm la Învierea lui Hristos ca la un eveniment pur istoric, ce a avut loc la Ierusalim cu două mii de ani în urmă, fără o legătură directă cu noi înşine, cu viaţa noastră. Din acest motiv, arată IPS Teofan în pastorală, sărbătoarea Sfintelor Paşti este văzută doar ca o cinstire a acestui eveniment.
‘Dincolo de această atitudine, bună în sine, dar nedeplină, adăugăm bucuria meselor, a întâlnirilor în familie, între prieteni, a drumeţiilor în aer liber şi, poate, un ajutor pentru cei aflaţi în nevoi. Într-o atare concepţie despre Înviere, înţelegem de ce există atâta dezbinare, atâta război între fraţi. Desigur, conducătorii popoarelor au rolul lor foarte important pentru tot ceea ce se întâmplă în lume, dar şi noi, creştinii, avem responsabilitatea noastră şi încă una deosebit de mare’, subliniază IPS Teofan.
El aminteşte că omenirea de astăzi, mai mult ca oricând, ‘are nevoie de oameni cuprinşi de duhul pocăinţei, de oameni care se împărtăşesc de viaţa lui Dumnezeu prin Tainele Bisericii, de ‘fii ai învierii’.
De asemenea, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei menţionează că ‘întoarcerea noastră prin pocăinţă la Dumnezeu, altoirea noastră pe realitatea Învierii lui Hristos, care devine puterea învierii sufletelor noastre, constituie participarea noastră la pacea şi echilibrul lumii’.
‘Un om cu suflet înviat dăruieşte lumină şi putere lumii întregi. ‘Râuri de apă vie vor curge din pântecele lui’, spune Hristos. Apa cea vie, adică Duhul Sfânt, se răspândeşte dintr-un astfel de suflet ca un râu şi adapă părţile cele mai uscate ale lumii. Şi cu cât se înmulţeşte numărul celor cu suflete înviate, cu cât creşte intensitatea trăirii lor lăuntrice, în aceeaşi măsură lumea îşi regăseşte balanţa şi armonia. Cu cât mai multe suflete cuprinse de Înviere, cu atât mai puţină moarte în lume. Cu cât mai mulţi oameni ai Învierii, cu atât mai multe părţi ale lumii eliberate de întuneric şi cuprinse de lumină. În noaptea de har şi binecuvântare a Sfintelor Paşti, ne îndreptăm mintea şi inima către Dumnezeu, rugându-L să aibă milă de noi, să ne ierte de prea grelele noastre păcate şi să ne dăruiască puterea întoarcerii către El’, transmite mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în Pastorală.
IPS Teofan ne învaţă ca rugăciunea noastră către Dumnezeu să îi cuprindă pe toţi cei întristaţi şi deznădăjduiţi, pe văduve şi orfani, pe cei plecaţi din casele lor, iar ‘inima noastră să se lărgească pentru a-i cuprinde pe toţi, prieteni sau duşmani, pe cei din neamul nostru, precum şi pe cei străini’.
‘Să alergăm, aşadar, la Dumnezeu. El să ne fie alinare în suferinţă, izvor de răbdare şi putere în lupta vieţii. Cu Dumnezeu, prin Dumnezeu şi împreună cu Dumnezeu devenim şi noi biruitori asupra morţii, păcatului şi răului din noi şi din lume. Lumina Învierii lui Hristos să pătrundă până în ungherele cele mai adânci ale fiinţei noastre, să alunge de acolo întunericul şi să ne scoată la liman. Bucuria Sfintelor Paşti să cuprindă tot mai multe inimi şi suflete. Bucuria cea adevărată, izvorâtă din puterea Crucii, să ajungă şi la cei întristaţi de lângă noi sau din îndepărtări, dăruindu-le un strop de mângâiere, o rază de nădejde şi puterea de a merge mai departe’, mai transmite mitropolitul Moldovei şi Bucovinei în Pastorala de Paşte.
