O variantă a melodiei ‘Gelem Gelem’ cunoscută în România ca ‘Imnul Romilor’, devenită extrem de populară după lansarea filmului rusesc ‘Am întâlnit ţigani fericiţi’, în anul 1967, era cântată de membrii tarafului din Uila de mai bine de 200 de ani, potrivit relatărilor actorului şi jurnalistului Rudolf Moca.
Jurnalistul şi actorul cunoscut drept Rudy Moca, provenit din rândul acestei etnii, ne-a relatat că a făcut această descoperire în urmă cu mai bine de 20 de ani, când a mers la Uila să caute ‘banda ţigănească’, aşa cum era cunoscut taraful din localitate, care cânta cântece tradiţionale transmise din generaţie în generaţie.
‘Am găsit taraful ţigănesc, format din patru persoane, cu patru instrumente tradiţionale. Dar oamenii erau în vârstă, erau bătrâni şi am întrebat dacă ei mai cunosc cântecele vechi ale romilor de acum 200-250 de ani. Unul dintre ei, care era cel mai bătrân, a spus că îşi aminteşte de la bunicul lui, dar mi-a recomandat să merg la o ţigancă bătrână care, la vremea aceea, avea 83 de ani (…) A cântat o strofă dintr-un cântec doinit care începea exact cum începe Imnul romilor, doar într-un dialect care se aseamănă din punct de vedere lingvistic, fonetic şi are aceeaşi traducere: ‘Duce-m-aş şi m-aş tot duce’. Am ieşit din casă şi imediat l-am cântat pe reportofon ca să reţin melodia’, a declarat presei, Rudy Moca.
Potrivit relatărilor lui Moca, înainte de a intra în casa femeii, aceasta s-a asigurat că nu va fi înregistrată, i-a cântat cântecul şi l-a rugat să îl memoreze.
‘După ce am imprimat la microfon prima strofă, am venit acasă şi, fiind foarte buni prieteni cu Mădălin Voicu, i-am dat banda muzicală şi l-am rugat să vadă ce e cu melodia asta pentru că e foarte, foarte frumoasă, eu ţinând minte că romii din Iernut cântau cândva această doină la petrecere. Mi-a dat telefon că a găsit, a pus pe note cântecul şi l-a găsit în fonoteca naţională semnat de muzicologul George Sbârcea, care făcea teren foarte mult şi care culegea folclor. A semnat cu pseudonimul Claude Romano şi cu o notificare trimisă către Antonescu în care îi scrie aşa: ‘Mareşale, vă trimit Imnul Romilor’. Mai târziu, când am aflat despre Imnul Romilor şi melodia care a fost cântată pentru prima dată de Oliviera Vuco în filmul ‘Am întâlnit ţigani fericiţi’ (lansat în 1967), era o asemănare extraordinară între melodia aceea şi această melodie, dar nu neapărat cuvintele, ci ideea, sensul şi mesajul transmis acelaşi’, a subliniat Rudy Moca.
El spune că a început să îşi pună întrebări cu privire la originea Imnului Romilor, despre care spune că este un cântec doinit, cu versuri de o puternică semnificaţie a unicităţii şi a puterii de a răzbate peste orice greutăţi şi de a trăi.
‘Cântecul e transmis din generaţie în generaţie (…) Fiecare recunoaşte că provine din aceeaşi etnie, indiferent câte sute de ani au trecut, dar fiecare s-a diversificat atât de tare în stratificarea grupărilor din care face parte, că acum aproape sunt nişte grupări de sine stătătoare, cu toate că şi asta se vede cel mai bine în cultura lor şi mai ales în limba uzuală de comunicare pe care ei o folosesc. O diversitate extraordinară, dar recunosc, au aceeaşi rădăcină, în schimb foarte, foarte diversificată (…) Asta am găsit şi m-am bucurat enorm pentru că este o chestiune pe care lumea nu o cunoaşte şi probabil nici nu a fost interesată, nici muzicologii şi probabil că nici sociologii sau cercetătorii’, a relatat jurnalistul.
Rudy Moca susţine că a dorit să afle şi câte feluri de muzică romă există şi chiar a stratificat sub forma unor culturi muzica acestei etnii: ‘cultul bejaniei, cultul singurătăţii, cultul închisorilor (şi nu pentru fapte care contravin legilor, ci pentru că erau băgaţi la puşcării şi la închisori aşa cum au fost şi robi), cultul dragostei, cultul speranţei, cultul cerşitului sau cultul blestemelor, dar nu în sensul acela negativ, peiorativ, ci în sensul de folclor oral care se cânta într-o anumită perioadă’. AGERPRES / (A – autor: Dorina Matiş, editor: Marius Frăţilă)
