Mureş: Castelul Máriaffy, readus din ruină de Primăria Sângeorgiu de Mureş din fonduri europene

Castelul Máriaffy din Sângeorgiu de Mureş, ridicat în forma actuală începând cu anul 1870, a fost salvat din ruină de către primăria localităţii, care a reuşit să acceseze o finanţare europeană pentru redarea circuitului turistic a acestei clădiri emblematice. ‘Castelul se autodemola dacă nu îl preluam noi. În 2010, am avut un mare vis: să salvăm acest monument de la dispariţie. Era retrocedat foştilor proprietari, care erau în Canada. Era lăsat de izbelişte şi, fiind o clădire veche, construită în a doua parte a anilor 1800, după ce a plecat familia Máriaffy de acolo, clădirea s-a degradat, iar din anii ’90 până în 2010 acoperişul s-a distrus. Primăria comunei Sângeorgiu de Mureş a reuşit să cumpere castelul în anul 2010, de la urmaşii contelui Máriaffy. Am avut un noroc extraordinar de mare pentru că în anul 2010, din bugetul propriu am reabilitat acoperişul, principala urgenţă, deoarece clădirea era în pericol iminent de prăbuşire. Era înainte de o iarnă puternică, iar specialiştii au spus că dacă nu făceam atunci lucrarea de intervenţie, toată clădirea se demola’, a declarat, pentru AGERPRES, primarul comunei Sângeorgiu de Mureş, Sofalvi Szabolcs. Primarul a spus că, începând din 2010, au mai fost accesate finanţări pe proiecte mai mici, iar în anul  2018 au demarat lucrările de renovare, în baza unei finanţări europene în valoare de 1,1 milioane de euro, din care peste 80% din fonduri europene, restul cofinanţare din partea administraţiei publice locale. ‘Proiectul prevede reabilitarea castelului, dar am accesat un alt proiect pentru mobilier şi dotări. Am început lucrările, au fost anumite piedici, am făcut săpături adânci în jurul castelului şi au fost descoperite numeroase obiecte vechi şi valoroase. Muzeul Judeţean ne-a solicitat să stopăm lucrările până la descărcarea de sarcină arheologică din zonă. S-au găsit multe lucruri, dar pe noi iar ne-a lungit ca şi termen de execuţie’, a arătat Sofalvi Szabolcs. Termenul de finalizare a lucrării este sfârşitul anului 2020, însă primarul speră că până în această toamnă lucrările de reabilitare vor fi gata, după care va urma implementarea unui alt proiect european, de mobilare a clădirii. Primarul a precizat că după finalizarea lucrărilor de reabilitare castelul va fi introdus în circuitul turistic şi cultural. Şi ghidul castelului, Szasz Balint, a arătat că este foarte important ca această clădire să fie redată circuitului turistic, pentru ca tinerii să înveţe o lecţie de istorie importantă din evoluţia comunei. ‘Înainte de renovare, castelul era o ruină totală, era foarte distrus, era părăsit, acoperişul era în totalitate distrus. Dacă nu se schimba acoperişul, nu ar mai fi fost existat faţada clădirii, fiindcă anumite ziduri erau prăbuşite, mai ales la etaj. După renovare, la parter vor funcţiona Muzeul Etnografic Român, Muzeul Maghiar şi Muzeul Romilor, unde vor fi expuse costume populare şi obiecte tradiţionale specifice fiecăreia dintre etniile care convieţuiesc pe raza comunei. La parter va fi amenajată o bibliotecă, inclusiv o bibliotecă digitală, dar vor fi şi cărţi vechi pe care le mai avem în comună. La etaj o să avem un Muzeu al Satului cu descoperirile arheologice din jurul castelului şi din toată comuna, vor fi două camere, fiindcă această comună este foarte bogată în descoperiri arheologice. Va mai fi amenajată o Sală a Căsătoriilor şi o sală de aşteptare în stil baroc, pe care îl foloseau grofii. Va fi singura sală pe care o putem amenaja exact cum a fost, fiindcă doar despre aceasta avem documente, din păcate’, a declarat Szasz Balint. Din istoricul clădirii aflăm că, la mijlocul secolului al XIX-lea, castelul Máriaffy era fortificat, iar în anii 1870, la ordinul lui Albert Máriaffy, castelul a fost reconstruit, lucrările fiind coordonate de maistrul zidar Pál Soós din Târgu Mureş. După naţionalizarea din 1948, castelul a fost trecut în folosinţa Gospodăriei Agricole de Stat, iar din 1989 clădirea a rămas pustie, deteriorându-se rapid. Castelul Máriaffy era renumit pentru luxul pe care îl adăpostea, iar însemnările vremii spun că salonul şi galeria de portrete conţineau operele mai multor maeştri renumiţi în epocă. În jurul castelului a fost cândva un parc de 68 de hectare, care conţinea specii de arbori rari şi un mic iaz, în prezent doar o mică partea a parcului păstrându-se, iar iazul a devenit o mlaştină. AGERPRES / (A – autor: Dorina Matiş, editor: Marius Frăţilă)