„Nicușor Dan, continuând să nu miște nimic afară de anunțul recent că va mări prețul gigacaloriei, a devenit peste noapte o „icoană” a dreptei, la care vin să se închine inclusiv candidați prezidențiali”, spune jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob

„Ultima săptămînă, în care a luat startul și campania, s-a remarcat prin două aspecte: continuarea bulversării cetățenilor cu scandaluri diversioniste, spre a nu se discuta teme importante, ca și consolidarea imaginii lui Nicușor Dan drept arhanghel al Dreptei, la care vin toți să se închine. Suficient pentru a înțelege cît de jos a ajuns nivelul politic în România post-decembristă”, scrie, pe site-ul canal33.ro, jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob.

„Bucureștenii s-au trezit, astfel, în căsuțele poștale, cu pliante frumos colorate, dar mai greu de înțeles. Pe o parte trona poza primarului general independent Nicușor Dan, cu al său program de desființare a sectoarelor Capitalei, pe cealaltă erau candidații USR bucureșteni pentru parlament, dar sub genericul Uniți Salvăm Bucureștiul, adică o trimitere clară la gruparea USB creată de Nicușor Dan cu ani în urmă, din care a derivat USR.

Și, foarte important, președinta USR, Elena Lasconi, e lipsă la apel. Un comic american spunea cîndva că fratele său scriitor a creat romanul polițist perfect: victima fusese asasinată de un criminal din altă carte.

Cam așa și cu useriștii, defilează cu un personaj care a plecat chiar cu scandal din partidul de el fondat, lăsînd deoparte propriul vîrf de lance, candidata prezidențială Lasconi.

Am putea înțelege, la limită, că Lasconi vrea să își maximizeze șansele la Cotroceni desprinzîndu-se de imaginea nu tocmai strălucitoare a USR, cu lideri grei penali și cu un un eșec la europarlamentare.

Dar am avea parcă prea mult cinism machiavelian, cu asemenea stratgie. Nici măcar în politică scopul nu scuză la modul absolut mijloacele.

Dincolo de aceste considerente, vedem cu Nicușor e tot mai disputat de Dreapta, pentru că și PNL și USR și Forța Dreptei a tandemului Orban-Tomac se închină la moaștele lui politice. Ai crede că primarul a ajuns o lumină pentru cetățenii capitalei, prin faptele și realizările lui din primul mandat. Dar, vai, măcar de ar fi așa, fie și pe departe. În fapt, luat la bani mărunți, Nicușor s-a remarcat prin lipsa activității concrete, nebifînd nici măcar o realizare. Primarul e aproape nevăzut în spațiul public, nu dă audiențe, nu semnează cu anii măcar autorizații de toaletare a copacilor, nu a contribuit cît de cît la rezolvarea gravelor probleme precum traficul, căldura, apa caldă șamd și, cel mai grav, refuză o colaborare loială minimă cu alte instituții. Oameni grei din administrație și politică se plîng că primarul general nici măcar la telefon nu le răspunde.

Cum a ajuns Nicușor Dan arhanghelul Dreptei?

O explicație ar fi situația aparte din București, oraș care a refuzat organic dintotdeauna social-democrații.

Primele alegeri de primari din 1992 au adus un liberal în fotoliul de primar general, Crin Halaicu, într-un moment în care FDSN domina autoritar politica națională. În 1996 a venit cederistul Victor Ciorbea, apoi țărănistul Viorel Lis, în 2000 și 2004 democratul Traian Băsescu, în 2005 Adriean Videanu, tot democrat. În 2008 și 2012 a cîștigat lejer un fost pesedist perceput ca devenit adversar al social-democraților, l-am numit pe Sorin Oprescu, iar în 2020 și 2024 a cîștigat Nicușor Dan ca independent susținut de PNL ori de USR.

A existat o singură breșă în istoria post-decembristă, atunci cînd Gabriela Firea a cîștigat primăria pentru PSD, în 2016. Norocul s-a numit criza de proporții din PNL, care a avut, pe rînd, 4 candidați la primăria capitalei, eliminați pe rînd fie de DNA, cazul Ludovic Orban, fie de trecutul pro-legionar, Marian Munteanu, ori de situația din sondaje. În plus, a existat o canibalizare pe dreapta între candidatul PNL, Cătălin Predoiu, Nicușor Dan și popularul Robert Turcescu.

În rest, în București a funcționat permanent votul nu pro-candidați, ci anti-PSD. Punct. Probabil și un papuaș din Noua Guinee ar cîștiga în capitală în fața PSD.

De unde provine ura viscerală a bucureștenilor față de PSD? Dincolo de faptul că în capitală se regăsesc cei mai mulți intelectuali, ca și afaceriști tradiționali susținători ai dreptei, dincolo de amintirile lăsate de mineriade și de aproape masacrul din Piața Universității, în 1990, a mai existat un factor major. În București se regăseau la revoluție cele mai multe și mai mari centre industriale din România, de la IMGB, Vulcan, 23 August, Autobuzul, Republica, Apaca la Timpuri Noi, Tricodava, Electrotehnica și multe altele. Fabrici uzate, energofage, lipsite de piețe reale și care s-au topit rapid după revoluție, lăsînd zeci și sute de mii de angajați pe drumuri, nevoiți să se recalifice ori să migreze în provincie.

S-a întîmplat în special între 1989-1996, cînd la butoane s-a aflat FDSN/PDSR, partid care a capitalizat ura șomerilor tranziției.

Totuși, de unde ploconirea Dreptei la poarta lui Nicușor?

Răspunsul l-am primit încă din 1996, atunci cînd Victor Ciorbea, candidînd din partea CDR, a cîștigat în fața candidatului PSD, Ilie Năstase.

Incapabilă să perceapă corect explicația victoriei, adică anti-pesedismul bucureștenilor, noua putere a recurs la un gest năucitor, aducînd noul primar general la șefia guvernului, cu păstrarea funcției, totodată, pentru cazuri de urgență. L-au întronat ca pe o minune a politicii, salvatorul patriei.

CDR și Emil Constantinescu au încercat să exploateze la maxim ceea ce ei au luat drept capacitatea deosebită a unui politician și l-au trimis să facă reforma țării de la palatul Victoria.

Din nefericire pentru ei, Ciorbea era departe de competența sperată, victoria sa fiind rodul, cum spuneam, al antipatiei față de PSD și nu al calităților sale reale.

La guvern, el a rămas celebru doar prin ieșirile regulate la TV, anunțînd iminența reformei care nu mai venea, și prin satira politica devastatoare la adresa lui, de la spectacole gen ”Tînăr și ne-a liniștit” ale Vacanței mari la celebra emisiune TV ”Chestiunea zilei” a lui Florin Călinescu. Finalmente, a venit dezastrul: Ciorbea a plecat cu scandal din guvern, a demisionat, din orgoliu, și de la primăria generală, lăsînd în urmă zero realizări. Cariera sa politico-administrativă a pornit din nimic și s-a întors în nimic.

Așa e cînd se supralicitează faptele.

Același fenomen pare să se producă acum și cu Nicușor Dan. Cîștigător al unui al doilea mandat pe fondul unei bulibășeli cel puțin suspecte la nivelul PSD și al PNL, cu al lor candidat fantomă Cătălin Cîrstoiu, și cu alianța care ba a fost, ba a sucombat. Nicușor Dan, continuînd să nu miște nimic, afară de anunțul recent că va mări prețul gigacaloriei, a devenit o icoană a dreptei la care vin inclusiv candidați prezidnețiali să se închine.

E de mirare că nu și l-a adjudecat pe pliantele electorale și PSD, că doar și ai săi consilieri generali i-au votat aberația numită referendum întru desființarea primăriilor de sector.

Încă nu e clar unde se va opri idolatria în creștere a partidelor de dreapta față de primarul general, dar va fi interesant de urmărit care vor fi cîștigurile cînd se va face decontul final.

În goana după voturile susținătorilor inexistenți cu adevărat ai lui Nicușor, partidele dreptei uită deja să-și afirme personalitatea proprie și asta profețim că o să-i coste scump în alegerile care vin”, scrie BTI.

Articolul „Nicușor Dan, continuând să nu miște nimic afară de anunțul recent că va mări prețul gigacaloriei, a devenit peste noapte o „icoană” a dreptei, la care vin să se închine inclusiv candidați prezidențiali”, spune jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob apare prima dată în Ecopolitic.