„Atacurile furibunde orchestrate de Oana Țoiu împotriva lui Adrian Năstase și a Vioricăi Dăncilă, pe motiv că ar fi răspuns invitației autorităților din China de a fi prezente în aceste zile la Beijing, precum și motivele pe care le-a invocat, nu pot fi altfel interpretate decât prin faptul că și-a tras un glonț în picior. Al doilea glonț. Pentru că primul glonț, în celălalt picior, și l-a tras prin toate încercările ridicole pe care le face de a repara ireparabilul. În principal, parteneriatul strategic cu Statele Unite, iar în particular programul Visa Waiver, care a fost sistat”, scrie, pe activenews.ro, jurnalistul Sorin Roşca Stănescu.
„Împotriva prezenței în China a foștilor premieri, Viorica Dăncilă și Adrian Năstase (acesta însoțit și de consoartă), așa-zisa șefă a diplomației de la București a perorat acuzații extrem de grave, acestea fiind apoi preluate de un întreg cor de politicieni pafariști, în frunte cu tandemul Ilie Bolojan-Sorin Grindeanu. Cele două personalități ale vieții politice de la București mai aveau puțin și erau acuzate de trădare de țară pentru faptul că și-au permis să participe la o sărbătoare națională a Chinei – cea a eliberării de ocupația japoneză și încheierii cu succes a unui război extrem de costisitor financiar și în vieți omenești. Nu este necesar să facem vreun mare efort de interpretare pentru a trage concluzia că, în percepția acestor politicieni de la București, cărora li s-au alăturat mulți alții plus câteva voci mediatice, acest gest de răspuns la o invitație ar echivala cu un act de trădare națională, în acest fel China fiind percepută ca un inamic cu care România are raporturi ireconciliabile. Li s-au alăturat acestora și o serie întreagă de voci care, punând gaz pe foc, au inflamat astfel lucrurile, încât au transmis opiniei publice informații de un fals grosolan, cum că respectivele prezențe la Beijing au pus în pericol parteneriatul nostru cu Statele Unite sau chiar parteneriatul nostru cu Israelul, sugerându-se că China este principalul inamic al administrației Trump, dar și al Israelului, întrucât îi promovează și îi înarmează pe adversarii celor două puteri cu care România se află într-o relație strânsă.
Îi acuz pe toți cei care strigă ca din gură de șarpe, încercând să-i pună la stâlpul infamiei pe cei doi foști demnitari politici și eventual să-i execute în piața publică, de o crasă incultură, necunoaștere a situației reale din viața internațională, rea-credință și, nu în ultimul rând, îi acuz de prostie.
Conform statisticilor Uniunii Europene, China este unul dintre cei mai mari exportatori și importatori în relațiile cu România. Admițând, prin absurd, că ar fi adevărat ceea ce afirmă Oana Țoiu, sugerând că legătura noastră cu China ar trebui sistată, economia României ar fi pentru a doua oară aruncată în aer, după tot dezastrul promovat de partidele care s-au aflat la putere, inclusiv de USR, partidul domniei sale. În ceea ce privește Uniunea Europeană, în 2024 China a fost al treilea cel mai mare partener comercial. Și fiindcă aminteam și despre parteneriatul nostru cu Israelul, în 2024 importurile din China au fost de 13,5 miliarde dolari, înregistrându-se o creștere cu 20% față de anul anterior. Și tot China este și cea mai mare sursă de exporturi a Israelului pentru al cincilea an consecutiv.
Ce rezultă din datele prezentate sumar mai sus, care pot fi completate de oricine dorește cu informații mult mai detaliate și cât se poate de oficiale, afișate de Uniunea Europeană și pe care le puteți găsi astăzi într-un material postat pe Corectnews, care ne-a fost furnizat de analistul Petrișor Peiu? Așadar, China, în ciuda faptului că a construit și construiește în jurul ei un al doilea pol mondial de putere – economică, financiară și diplomatică – nu poate fi percepută, realist vorbind, în niciun fel drept un inamic al lumii occidentale și, cu atât mai puțin, un inamic al Statelor Unite, al Israelului, al Europei sau al României, căreia, în paranteză fie spus, sub regimul Emil Constantinescu, i-a întins o puternică mână salvatoare, evitând incapacitatea de plată.
În timp ce administrația Donald Trump tratează de la egal la egal cu statul chinez condus de Xi Jinping, calibrându-și reciproc tarifele vamale și modalitățile viitoare prin care vor fi efectuate cele mai puternice schimburi de mărfuri din lume, în timp ce relațiile Chinei cu Uniunea Europeană nu se diminuează, ci dimpotrivă, cresc aproape exponențial, conducerea de la Beijing nu poate fi, în același timp, acuzată cum că ar sta în spatele tuturor relelor de pe planetă. Mai ales în condițiile în care China nu a declanșat vreun război împotriva cuiva, nu s-a dovedit niciodată a fi un stat agresor (cu excepția ocupării Tibetului, pe care se străduiește și azi să o justifice istoric) și nici nu dă vreun semn că ar intenționa să ocupe vreodată ceea ce nu-i aparține de drept.
Ce politică externă face, în aceste condiții, Oana Țoiu, secondată de toate personajele trăitoare din această perspectivă în stratosferă, pe care le-am enumerat mai sus? Aceeași Oana Țoiu care, nu cu mult timp în urmă, l-a făcut în toate felurile pe Donald Trump, sugerând că acesta ar fi un imbecil, un retardat și un adversar al democrației. Aceeași Oana Țoiu care minte de îngheață apele în ceea ce privește reluarea programului anulat, în prezent, de acordare a vizelor pentru românii care doresc să călătorească în Statele Unite. Și, în fine, aceeași Oana Țoiu, care finanțează prin intermediul lui Lucian Mândruță o preumblare ciclistă prin Statele Unite, în speranța că astfel va reuși să deschidă pentru guvernul de la București ușa de la Casa Albă, închisă ermetic după lovitura de stat din decembrie anul trecut, pe care nici până azi autoritățile de la București nu au fost capabile să o explice.
Prin urmare, o rușine pentru România nu este în niciun caz Adrian Năstase sau Viorica Dăncilă, dar cu certitudine Oana Țoiu, care, în tandem cu Andrei Muraru, ambasadorul nostru la Washington, este de neînțeles cum de mai deține poziția pe care o deține în arhitectura politicii noastre externe”, scrie SRS.
Sursa: Ecopolitic.ro
