Cătălin Stepa va urca pe scena de la ‘Om Bun 30’ în a treia seară de spectacol, cu dorinţa ca festivalul ‘să aibă un rezultat pe măsura meritelor’.
‘În opinia mea, ‘Om Bun’ este cel mai important şi cel mai popular festival de muzică folk din ţară. Va fi o ediţie aniversară şi sunt onorat că voi participa. Cred că este visul oricărui folkist să facă parte din povestea aceasta şi să apară pe afiş, alături de cele mai mari nume din muzica folk românească. Îmi doresc ca Festivalul ‘Om Bun’ să aibă un rezultat pe măsura meritelor’, a declarat Cătălin Stepa, pentru AGERPRES.
A ‘participat’ pentru prima oară la acest festival în anul 2009.
‘Este impropriu spus că am participat, deoarece am fost prezent pe scenă pentru a ridica un premiu acordat de organizatorii festivalului mamei mele (Tatiana Stepa – n.r.), pentru întreaga sa activitate. În schimb, am participat propriu-zis în anul următor. Am cântat, la ediţia respectivă, în memoria mamei mele, precum şi în semn de continuitate ‘Copaci fără pădure’. La drept vorbind, în acea vreme, nici nu dispuneam de prea multe opţiuni, pentru că abia începusem să cânt şi repertoriul meu nu era prea vast’, mărturiseşte folkistul.
Care e cea mai importantă amintire a lui de la ‘Om Bun’?
‘Au fost multe momente copleşitoare. Cu toate acestea, cea mai ‘marcantă’ amintire este o întâmplare din anul 2011 sau 2012, nu mai reţin exact. Este vorba despre momentul în care am urcat pe scena Sălii Palatului, după o introducere foarte emoţionantă, şi am început să cânt ‘Copaci fără pădure’, însă fără să văd câţi spectatori erau în sală, fiindcă luminile pe sală erau stinse, iar reflectoarele băteau direct în ochi, iar eu şi aşa am deficienţe la capitolul vedere la distanţă. Când am ajuns la refrenul cântecului şi am auzit 5.000 de oameni cum cântau, timp în care s-au aprins şi luminile pe sală, am fost extrem de emoţionat şi consider întâmplarea respectivă una dintre cele mai vii şi cele mai frumoase amintiri ale mele de când sunt pe scenă’, a povestit artistul.
Despre ce s-a schimbat în muzica folk românească în ultimii 30 de ani Cătălin Stepa nu ar putea spune cu exactitate.
‘Aş putea spune ce anume s-a schimbat în ultimii zece ani, pentru că, după cum am menţionat, abia atunci am intrat în lumea aceasta. Cred că, până la nebunia aceasta cu pandemia, lucrurile se schimbaseră în bine, cel puţin din punctul meu de vedere. S-au creat grupuri, public, festivaluri noi (unele chiar bune), au apărut nume noi, vezi Cătălin Stepa. Glumesc! Cred că, cu paşi mici şi răbdare, lucrurile au mers spre bine’, spune el.
Evenimentul aniversar – 30 de ani ‘Om Bun’ – va fi ‘incomod şi destul de dificil pentru toată lumea, atât pentru artişti, cât şi pentru public, având în vedere modul de desfăşurare atipic’, crede Cătălin Stepa. ‘În tot cazul, după cum am mai spus şi cu alte ocazii, publicul nostru a fost exemplar în toată perioada aceasta. Oamenii au făcut eforturi financiare considerabile şi nu numai financiare, pentru că e dificil modul de desfăşurare online, atât pentru noi, cât şi pentru public, deoarece emoţia nu se transmite cu aceeaşi intensitate publicului şi nici energia publicului nu mai ajunge la noi. Emoţia caracterizează cel mai bine muzica aceasta, cred eu. Totuşi, oamenii au procedat cum au putut mai bine, ca să nu ne ‘pierdem’ nici unii, nici ceilalţi şi să rămânem împreună, în condiţiile în care a fost posibil acest lucru, în această perioadă. Pe toţi ne afectează lipsa interacţiunii, mai ales că la folk nu avem artificii, negative sau alte ‘ajutoare’ de care să ne folosim’, afirmă folkistul.
Întrebat dacă mai vin tinerii spre muzica folk, spre poezie, Cătălin Stepa a răspuns dintr-o suflare: ‘Surprinzător, dar, da, vin!’.
‘Publicul de folk este divers şi mulţi tineri sunt atraşi de versurile puse pe muzică. E uşor de explicat cumva înclinaţia tinerilor, dacă avem în vedere faptul că muzica folk reprezintă cam cel mai la îndemână mod de a te exprima. Atâta vreme cât dispui de o chitară şi de talent şi vrei să cânţi, de aici începi, de la folk. Cel mai sincer mod de a te adresa lumii: tu, chitara şi atât!’, a subliniat el.
În ultima perioadă i-a lipsit ‘normalitatea’ cu care toţi eram obişnuiţi ‘şi pe care nu o preţuiam, până să ni se impună o ‘nouă’ realitate’, după cum povesteşte el, dar se declară norocos că, datorită serviciului său de ‘prima linie’, nu a stat închis în casă.
‘Nu mă refer numai la artişti, ci în general, căci cu toţii am avut de ‘suferit’. Mi-au lipsit oamenii, interacţiunea, socializarea. Bineînţeles, mi-au lipsit spectacolele, aplauzele şi energia publicului. Timpul mi l-am ocupat cântând, astfel că am mai compus câteva cântece. În plus, eu şi lucrez, iar în perioada aceasta serviciul meu a fost unul dintre acelea de ‘prima linie’, să zic aşa. Drept pentru care, dintr-un anumit punct de vedere, am fost mai norocos decât alte persoane, pentru că cel mai greu mi-ar fi să stau închis în casă, fără să am activitate’, spune Cătălin Stepa.
Dacă ar fi să dea timpul înapoi şi să se întoarcă în urmă cu 30 de ani… ‘Singurul lucru pe care l-aş putea schimba, în ceea ce înseamnă viaţă de artist, dacă aş da timpul înapoi cu 30 de ani, ar fi că m-aş fi apucat de cântat de la 10 ani, nu de la 30’, mărturiseşte folkistul.
Urarea lui pentru cei care fac posibil an de an Festivalul ‘Om bun’ este un cântec. ‘Oamenilor care se ocupă de buna desfăşurare a acestui festival nu le pot dori decât putere şi determinare pentru a duce mai departe, cu aceeaşi ‘încăpăţânare’, acest simbol al culturii româneşti – Festivalul ‘Om Bun’. Consider că, în contextual actual, cel mai potrivit mesaj pentru ei îl constituie cântecul scris de Adrian Păunescu şi Ştefan Hruşcă – ‘Bieţi lampagii’: ‘Într-un veac cu noapte mare/ Noi aprindem felinare/ Ca să nu fiţi trişti’.
