Muzica folk s-a născut ca un protest, iar aceasta trebuie să dea lumii nu texte, ci poveşti bine scrise poetic – consideră Emeric Imre, pentru care Festivalul ‘Om Bun’ reprezintă ”unul dintre stâlpii care au menţinut folk-ul după anii ’90”.
Acesta va urca pe scenă, săptămâna viitoare, în a doua zi a Festivalului ”Om Bun”, eveniment aflat la a 30-a ediţie.
”Festivalul ‘Om Bun’ mă duce cu gândul, în primul rând, la viaţa normală care a fost în urmă cu 30 de ani. Este unul din stâlpii care au menţinut muzica folk după anii ’90. Acolo au avut loc să crească, de la an la an, şi alţi oameni care au îmbrăţişat muzica folk”, a declarat pentru AGERPRES artistul.
Îşi aduce aminte cu nostalgie de prima ediţie a festivalului la care a participat, de oamenii pe care i-a întâlnit atunci – tot ce avea folk-ul mai bun.
”Cum să nu îmi aduc aminte! A fost chiar prima ediţie, din 1990. A fost cea mai grea ediţie, pentru că în acel juriu era tot ce avea folk-ul mai bun: Victor Socaciu, Ştefan Hruşcă, Mircea Vintilă, Valeriu Sterian, Alexandru Andrieş, Nicu Alifantis, Ducu Bertzi. Noi eram mai tineri şi ţin minte că, în 1990, am luat Premiul special al juriului. Am cântat două cântece: ‘Teamă’ şi ‘Gară’. Premiul mi-a fost înmânat de regretatul Valeriu Sterian. Mi-a spus, în culise, că de fapt era cel mai tare premiu al acelei ediţii”, povesteşte el.
Folkistul nu poate uita însă nici ediţia din anul 2000.
”Mai am o amintire, tristă. Peste 10 ani am deschis cu un mic recital ediţia din anul 2000, care a fost dedicată lui Valeriu Sterian. Cred că nimic nu este întâmplător. Adică el mi-a înmânat premiul pe scenă şi n-am crezut niciodată că în anul 2000 voi deschide ediţia cu un cântec compus în memoria lui Valeriu Sterian. Este vorba de cântecul ‘Flaut bolnav’, pe versurile lui Adrian Păunescu. Am compus acel cântec chiar în dimineaţa când am aflat că Vali Sterian a plecat dintre noi. În anul 2000, festivalul i-a fost dedicat lui Vali Sterian”, a rememorat folkistul.
Ce s-a schimbat în muzica folk românească în ultimii 30 ani?
”Esenţa a rămas aceeaşi”, crede el. ”Mă refer la ceea ce trebuie să dea lumii muzica folk. În primul rând nu texte, ci poveşti bine scrise poetic. Şi protest. Muzica folk s-a născut ca un protest. Dar, din punct de vedere al sound-ului, mai sunt intervenţii. Nici Bob Dylan nu mai cântă doar el şi chitara. Muzica folk a crescut ca sound, se mai folosesc şi alte instrumente, cu clapa, flaut, cu pianul, o ia puţin şi spre jazz. Muzica rămâne în esenţă frumoasă sau nu, dar ca sound se mai schimbă, aşa simt eu”, este de părere Emeric Imre.
În ceea ce priveşte ediţia aniversară de anul acesta, care are loc în condiţii speciale în contextul pandemiei, artistul recunoaşte cu regret că este una ”tristă”, pentru că artiştii nu au ocazia să se întâlnească faţă în faţă cu spectatorii.
”Din păcate, eu o simt cam tristă, pentru că nu avem ocazia să ne întâlnim faţă în faţă cu spectatorii noştri. Sunt ferm convins că, dacă lumea era normală acum, aveam mulţi spectatori. Dar online, cred că lumea nu este obişnuită. Şi nici nu este acelaşi lucru. Mai ales că folkiştii nu şi-au minţit publicul. Noi nu facem playback, cântăm întotdeauna live. Aşa am învăţat, să respectăm întotdeauna arta. Pentru că arta se face pe viu, nu cu playback”, afirmă el.
Artistul priveşte însă cu optimism spre viitor şi apreciază că sunt foarte mulţi tineri care cântă muzică folk.
”Muzica folk are cele mai multe festivaluri din ţară. Bine, nu acum în pandemie, dar festivaluri până să înceapă pandemia erau foarte multe. Şi sunt foarte, foarte mulţi tineri care cântă muzică folk. Şi, dacă stăm bine şi ne gândim, este muzica cea mai apropiată de cei care încep să o ia pe această cale muzicală. Muzica folk, din fericire, are mulţi tineri care vin spre ea. Acum depinde şi de destin, dacă rămân pe acest drum sau o iau spre alte genuri. Exemple avem numeroase: şi Loredana Groza a început cu o chitară, şi Mădălina Manole, şi Ioana Ignat. Sunt artişti care au îmbrăţişat alte genuri apoi. La fel este şi cazul unor rockeri care prima dată au început cu muzica folk şi pe urmă şi-au făcut trupă şi au făcut alte genuri de muzică. Dintotdeauna, muzica folk a avut tineri şi va avea. Sunt mulţi tineri care iubesc acest gen şi să nu uităm că, în întâlnirile din munţi şi din excursii, întotdeauna o chitară este bine-venită şi cel care cântă cu chitara lângă un foc de tabără”, subliniază Emeric Imre.
Despre timpurile acestea, el spune că ceea ce îi lipseşte cel mai mult este publicul.
”Trăim o viaţă oarecum oloagă, ca să fiu mai poetic. Ne lipsesc multe lucruri, în primul rând publicul. Noi nu suntem obişnuiţi să stăm acasă, mai ales cei care am trăit alături de Adrian Păunescu în Cenaclul ‘Flacăra’. Aveam multe concerte în ţară şi oamenii care cântă folk au multe drumuri de făcut. Noi cântăm live, fără playback, şi cântăm cu publicul în faţă. Concertele online reprezintă varianta de avarie”, admite el.
În această perioadă, tot muzica i-a ocupat timpul – a repetat mai mult, a compus noi cântece.
”Pregătesc un proiect nou, un album nou, pe care vor fi între 12 şi 15 cântece. La asta lucrez acum, cu speranţa că va trece ce e rău şi ne vom putea întoarce în concerte”, s-a arătat încrezător artistul.
Dacă ar fi să dea timpul înapoi cu 30 de ani… ”Mi-ar plăcea să fiu un artist fericit cu oamenii din ţara lui. Şi asta ar însemna să resetez toată politica României din anii ’90”, precizează el.
La 30 de ani de ‘Om Bun’, el transmite publicului: ”Singurul meu gând este ca toţi oamenii să încerce să devină mai respectuoşi cu planeta asta pe care trăim. Ne mai amendează din când în când. Gândul meu este să ne vedem sănătoşi şi să ne întoarcem la o viaţă mai bună”.
