Pentru Mircea Vintilă, care a participat la fiecare ediţie de ‘Om Bun’ în ultimii 30 de ani, pentru că ‘nici nu se putea altfel’, de fiecare dată a fost impresionant pe scena festivalului.
‘Am cântat la toate ediţiile de la festival, nici nu se putea altfel, nu se putea să lipsesc, pentru că dragostea era aşa de mare pentru acest festival că nu aveai cum să lipseşti. Veneai şi singur, şi alături de Florian Pittiş, şi alături de colegii mei cu care apoi am cântat în trupa Brambura. De fiecare dată a fost impresionant. Îmi aduc aminte totuşi de un moment deosebit şi emoţionant în care am fost pe scenă şi cu Nicu Vladimir şi cu Sorin Minghiat. Sunt momente unice care au fost şi au fost numai în Festivalul ‘Om Bun’. Este greu, pentru că amintirile frumoase sunt şi pe scenă, şi în spatele scenei, acolo unde, vă daţi seama, stând împreună, sunt multe nebunii şi multe povestiri. Şi bucuria noastră era să ne întâlnim cât de cât mai repede şi cât mai mulţi posibil, să fim împreună. Pe scenă s-a cântat întotdeauna foarte bine şi au fost oameni care au debutat şi s-au lansat în acest festival de tradiţie, un festival excepţional’, a declarat, pentru AGERPRES, muzicianul.
Este unul dintre iniţiatorii Festivalului ‘Om Bun’, alături de Vali Sterian, Victor Socaciu şi Andrei Partoş.
‘Mi-am adus aminte cum eram împreună toţi patru şi ne-am gândit să facem ceva. A fost o perioadă minunată pentru noi, o perioadă de organizare cum ar veni, ce avem de făcut şi ce trebuie să facem, şi cum să facem ca să fie bine pentru cei care cântă şi pentru cei care vor să debuteze, şi să se lanseze, şi au ceva de spus. A fost într-adevăr o întâlnire emoţionantă, să spun aşa. Au fost mai multe propuneri cum să se numească festivalul şi noi, din dragoste pentru un mare muzician care a fost Dan Andrei Aldea, am hotărât toţi patru să se numească ‘Om Bun’. Un cântec celebru cântat de Dan Andrei Aldea într-o piesă de teatru, ‘A douăsprezecea noapte’, cu o regie fantastică şi cu nişte actori extraordinar de talentaţi, în mare formă şi ei în acea perioadă’, a rememorat Mircea Vintilă.
Cât despre Galele ‘Om Bun’, folkistul spune, cu nostalgie, că ele adunau în săli ‘câte patru mii de spectatori, de multe ori chiar mai mulţi, cu bilete vândute, şi lumea stătea şi asculta, pentru că aveai ce să asculţi şi să vezi, erau puncte în program de mare forţă’.
Anul acesta va fi altfel. Pentru că măsurile sanitare impuse de pandemia de COVID-19 au redus interacţiunea cu publicul.
‘Sunt şi eu surprins pentru că nu am prea făcut aşa ceva – să cânţi la un perete sau la un microfon şi să nu îi vezi pe oameni în sală. Că spectacolul nostru este un spectacol total, este nu numai al celui de pe scenă, nu numai al meu, al celui care cântă pe scenă în faţa unui microfon, ci şi al celor care stau în sală. Eu, de foarte multe ori, spun ‘băi, nu mă lăsaţi să stau singur!’, atunci când sunt singur şi stau pe un scaun, cu chitara mea, şi cânt cu chitara mea. ‘Nu mă lăsaţi să stau, hai să încercăm să cântăm, să ne simţim bine, să fie o seară frumoasă şi, de ce nu, o noapte frumoasă, după aceea!’. Da, este o chestie ciudată. Mă rog, asta este situaţia, dar bine, bine de tot că are loc festivalul şi că putem să ne întâlnim. Sunt 30 de ani, este o sărbătoare şi nu puteam să lipsim la o astfel de sărbătoare. Este destul de ciudat, dar o să ne descurcăm’, afirmă Mircea Vintilă.
În ultimul an i-a fost ‘foarte greu’, atât lui, cât şi colegilor săi.
Ce i-a lipsit cel mai mult?
‘Scena şi turneele. A fost foarte greu, şi pentru mine, şi pentru colegii mei. La opt dimineaţa eu eram deja în maşină şi plecam spre altă localitate, pentru un alt spectacol. La ora opt dimineaţa, dacă mă uitam pe geam, nu treceau nici maşini, nu era nimeni pe stradă, vă daţi seama ce senzaţie ciudată. A fost foarte greu! Îţi lipseşte, cum să nu îţi lipsească. Îţi lipseşte scena, îţi lipsesc spectatorii, turneul acela care este de fapt viaţă. Nu puteai să te întâlneşti nici măcar cu prietenii, cu prietenii mei cu care cânt în trupa Brambura, nu puteam nici la repetiţii să ne întâlnim, pentru că este viaţă când eşti pe scenă şi când cânţi, este o atmosferă extraordinară care se creează. A fost groaznic şi este destul de ciudat în continuare pentru că nu putem să cântăm’, spune artistul.
L-am întrebat dacă ar vrea să schimbe ceva din viaţa lui de artist, dacă ar da timpul înapoi.
‘Nu, nimic. Pentru nimic în lume’, a răspuns prompt folkistul. ‘Atât de bine a fost şi atât de frumos, şi atât de mulţi oameni am întâlnit, şi atât de multe succese am avut, vă daţi seama, noi în diferite perioade am cântat absolut peste tot, şi pe stadioane, şi în săli de sport, şi în săli de spectacole, şi în săli de teatru. Bucuria a fost atât de mare şi amintirile sunt atât de multe şi de frumoase, încât nu vreau să se schimbe nimic. Îmi aduc aminte cu bucurie. De multe ori când povestim, mulţi, care nu ne cunosc, stau şi nu le vine să creadă şi de foarte multe ori chiar spun ‘aş fi vrut să mă nasc şi să trăiesc şi eu alături de voi în acea perioadă”, precizează cantautorul.
Mircea Vintilă e încântat de copiii, tinerii care au o înclinaţie spre muzica folk, spre poezie, dar spune că problema este după ce aceştia se lansează, având în vedere că este foarte greu să fie difuzaţi pe radio şi televiziune.
‘Nu mai sunt aşa de mulţi ca pe vremuri, dar sunt şi sunt foarte interesaţi şi foarte buni. Problema este ce facem cu ei, ce fac ei după aceea, pentru că e foarte greu să fie difuzaţi, şi la radio, la televiziune nici nu vorbim, iar casele de producţie nu sunt interesate, deci este destul de ciudat. Dar sunt foarte mulţi tineri. Problema este ce se va întâmpla cu ei. De multe ori când sunt, de exemplu, prin diferite oraşe şi mai vin şi îmi cer voie să cânte, le spun ‘sigur că da, hai du-te acolo’. ‘Două piese cânt!’. ‘Nu cânta două piese, cântă şi tu mai mult. Strig eu bis din spate ca să cânte ei’. Eu zic ‘lasă să vadă lumea ce se întâmplă şi ce e cu tine, să vadă că ai un micro-recital acolo’. E plăcut. Mie îmi plac foarte mult, dar asta este problema – ce faci cu ei pe urmă’, declară muzicianul.
Marţi, Mircea Vintilă va lansa un cântec nou.
‘Eu aveam un spectacol la Teatrul Bulandra – ‘Poveşti din Bucureşti. Un batiscaf în Cişmegiu’ – şi l-am amânat de trei ori până acum şi a trebuit să îl amân pentru la anul. Şi am zis că, dacă tot nu am putut să ţinem spectacolul ăsta, măcar să lansez cântecul, chiar pe 23 martie. Şi, dacă avem timp şi vedem cum este, cred că o să îl cântăm, nu cu trupa mea, cu trupa Brambura cu care cânt şi cu care a fost înregistrat cântecul, o să îl cânt singur, adaptat pentru festival, aşa cum am debutat, eu şi cu chitara, voce şi chitară, şi de ce să nu îl cânt şi atunci, ca o surpriză, uite, după 30 de ani, vin şi cu un cântec nou pentru Festivalul ‘Om Bun”, a mărturisit folkistul.
Urarea sa pentru iubitorii muzicii folk este simplă: ‘Să fim sănătoşi! Sănătate maximă şi să sperăm că o să ne întâlnim cât de curând, să ne bucurăm aşa cum ne-am bucurat atâta timp împreună. Sunt alături de ei, aşa cum şi ei sunt alături de mine, aşa că trebuie să ne bucurăm împreună atunci când vom fi la spectacol’.
