Opera Naţională Română din Timişoara (ONRT) marchează miercuri 75 de ani de la primul spectacol, oferind publicului opera ‘Aida’ de Giuseppe Verdi, avându-l ca dirijor pe David Crescenzi (invitat), în regia artistică a lui Ognian Draganoff.
Din distribuţie fac parte artiştii Marius Goşa (Regele), Ramona Zaharia (Amneris, invitată), Cellia Costea, invitată în rolul Aida, Teodor Ilincăi (debut în rolul Radames), Gelu Dobrea (Ramfis), Zeljko Lucic (invitat în rolul Amonasro), Vasile Bădescu (Mesagerul), Crina Vezentan (Marea preoteasă). Soliştii baletului sunt Manuela Ardelean, Alina Mihai, Nanako Imai (debut), Andrea Chiappetta (debut). Concert maeştri: Ovidiu Rusu, Corina Murgu. Maestru de cor: Laura Mare. Coregrafia este semnată de Konstantin Kostiukov. Îşi dau concursul Corul, orchestra şi ansamblul de balet ale Operei Naţionale Române Timişoara.
Timişoara a fost de secole o cetate a iubitorilor de muzică, viaţa lirică fiind înnobilată de premiere mondiale de operetă, menţionate de istoricul cercetător Ioan Haţegan, şi anume ‘Medeea şi Jason’ de Peter Vinter (1789), pentru ca în 1792 să se prezinte opera ‘Răpirea din Serai’ de W. A. Mozart, după premiera de la Viena (1782), sau să se joace ‘cu casa închisă’ premiera operei mozartiene ‘Flautul fermecat’ (1796).
George Enescu poposea deseori în ‘Mica Vienă’, iar dintre marii compozitori ai Occidentului primul care a venit la Timişoara a fost Franz Liszt, urmat în 1847 de Johannes Brahms şi Johann Strauss fiul, care ajunge aici în acelaşi an. Era primul concert pe care tânărul Strauss îl susţinea în afara Vienei, fiind declarat ‘regele valsului’ de către public.
Acestea erau însă ”răsfăţuri” muzicale ocazionale, lipsind o instituţie care să ofere publicului meloman autohton un program regulat cu spectacole lirice. Publicul timişorean cerea o astfel de instituţie, Opera, care a deschis prima stagiune, din 1947, cu spectacolul verdian ‘Aida’, pe 27 aprilie.
La împlinirea a 75 de ani de la acel moment, managerul ONRT, Cristian Rudic, a explicat pentru AGERPRES ce a însemnat această perioadă pentru viaţa culturală a cetăţii.
‘În primul rând, înfiinţarea ONRT a împlinit o necesitate a publicului de atunci, care avea o anumită educaţie. E de menţionat că există tradiţie de operă în Timişoara din a doua jumătate a secolului XIX, dar acea tradiţie a avut un caracter mai neritmic. Caracterul permanent a apărut din momentul când Opera din Cluj s-a refugiat la Timişoara, în urma Tratatului de la Viena. Clujul a venit aici cu un repertoriu bogat şi a obişnuit publicul timişorean cu o anumită ritmicitate, ceea ce înseamnă că aveau cui să ofere bunul cultural prezentat. Acea foame de spectacol s-a manifestat în ciuda faptului că războiul s-a încheiat, iar regele a fost exilat. Înainte de a fi forţat la exil, din cauza stalinismului şi a comunismului care s-au abătut peste România, MS Regele Mihai I a semnat Decretul regal de ctitorire a instituţiei noastre şi a învestit-o pe Aca de Barbu cu misiunea dificilă de a fi prima directoare a acestei instituţii’, spune Cristian Rudic.
Potrivit managerului ONRT, de-a lungul greilor ani ai comunismului care au măcinat spiritualitatea românească până în decembrie 1989, în ciuda persecuţiilor şi a cenzurii, Opera din Timişoara a reuşit ‘să înoate prin talazurile vremilor şi datorită unor faruri luminatoare, unor minţi sclipitoare şi talente nespuse’. Acea populaţie educată, afirmă Rudic, care nu a fost eliminată de la început de comunism, a reuşit să transmită gustul pentru frumos următoarelor generaţii, până astăzi.
Cele mai glorioase perioade ale ONRT, punctate de Cristian Rudic, au fost cele ale predecesorilor Nicolae Boboc, o adevărată ‘epocă a lui Pericle’ a acestei instituţii, urmat de Ion Iancu şi Corneliu Murgu.
‘În ciuda Cortinei de fier, el (Nicolae Boboc – n.r.) a reuşit să extindă repertoriul la un număr de titluri şi la o anumită calitate, un foarte vast repertoriu de balet, operetă şi operă, de la ‘Boris Godunov’ (Modest Mussorgski) la repertoriul rusesc cum a fost Ceaikovski, ‘Dama de Pică’, ‘Evgheni Oneghin’; s-a jucat un repertoriu foarte mare pe scena noastră mică, mai puţin ofertantă, au existat ‘Lacul lebedelor’, marile balete, creaţia românească foarte bine subliniată şi astăzi – încă este inspirată de perioada glorioasă a maestrului Boboc. După 1989, maestrul Ion Iancu a venit la direcţiunea Operei; au fost anii grei de după Revoluţie, când structurile sociale se reaşezau în ţară şi în oraşul nostru simbol al Revoluţiei – să nu uităm că Balconul ONRT este primul petec eliberat de comunism din România. Maestrul Iancu a început un drum greu, pe care l-a continuat glorios cel care era o instituţie el însuşi, maestrul Corneliu Murgu, a cărui strălucire a fost un adevărat risorgimento, o adevărată renaştere, ca pasărea Phoenix din propria-i cenuşă. Noua viaţă s-a născut nu numai din ruine, ci şi din tradiţii, dar cu un efort de-a lungul a aproape două decenii’, detaliază managerul ONRT.
Despre reluarea unor titluri, Cristian Rudic spune că raportarea la trecut este ca inspiraţie, întrucât Opera este un organism viu şi de aceea unele titluri pleacă, altele revin în repertoriu, iar altele sunt abordate conform unei misiuni şi unei viziuni.
‘Această transformare în timp este ca şi limba, ca orice bun cultural care se transformă mereu şi sper că ne va şi inspira permanent. Următoarea premieră va fi opereta ‘Bal la Savoy’ de Paul Abraham; este puntea dintre operetă şi cabaret, o lume fascinantă a începutului de secol postbelic, după Marele Război, acea lume fascinantă în care în imaginaţia, priceperea şi măiestria unor creatori precum Dragoş Buhagiar şi Răzvan Mazilu se va putea desfăşura deplin. Spectacolul va fi programat la final de octombrie, început de noiembrie, în următoarea stagiune’, a explicat managerul ONRT.
Cristian Rudic aminteşte despre prietenul veteran al Operei timişorene – Ladislau Roth, îndrăgitul dirijor de orchestră şi cor, compozitor şi adaptator israelian originar din România, care are 101 ani. ”Şi-i dorim mulţi înainte!’, a transmis Rudic.
Opera Naţională Română din Timişoara s-a înfiinţat pe 30 martie 1946, iar pe 27 aprilie 1947 a avut loc primul spectacol, timp în care a fost realizat spectacolul ‘Aida’ de Giuseppe Verdi. În perioada Dictatului de la Viena (1940-1945), când Operei Române din Cluj i-a fost interzisă funcţionarea, aceasta a fost în exil la Timişoara, unde a susţinut o stagiune completă sub denumirea ‘Opera Română din Cluj-Napoca la Timişoara’. După momentul 1945, ei s-au întors acasă, iar parte din colectiv a rămas la Timişoara. Pentru că nu se mai putea concepe un oraş de nivelul Timişoarei fără o Operă, soprana şi regizoarea Aca de Barbu (director al Operei din Timişoara) a făcut diligenţe şi astfel apare Decretul Regal de înfiinţare a acesteia. La spectacolul inaugural cu ‘Aida’, pe 27 aprilie, atât de numeros a fost publicul încât s-au montat megafoane în piaţa arhiplină şi mii oamenii au stat pe loc patru ore să asculte opera.
