Episcopul romano-catolic de Timişoara, Iosif Csaba Pal, spune în Pastorala pascală, că Isus este viu, El elimină obstacolele şi prin Învierea Sa scoate lumea din întuneric, făcând din om un dar.
‘Isus este viu. Aceasta este cea mai mare diferenţă dintre omul credincios şi cel necredincios. Necredinciosul crede că Isus Cristos a trăit (ca şi Moise sau Cicero), iar credinciosul crede că Isus Cristos trăieşte. Şi nu trăieşte doar ‘undeva’, ci ne însoţeşte pe drumul vieţii noastre. (…). Dacă noi colaborăm cu Isus, El elimină obstacolele. Este important să împlinim partea noastră. Am văzut cum, în ziua Paştelui, femeile s-au trezit dimineaţa devreme şi s-au grăbit la mormânt. În acea zi, aceasta a fost partea lor de făcut, pentru a primi acest dar divin. Sufletul omului trebuie să fie pregătit să primească darul Lui Dumnezeu. (…). În fiecare zi trebuie să facem partea noastră, în fiecare zi trebuie să facem ceva pentru a ne deschide inima, pentru a primi şi astăzi darul Lui Dumnezeu. Dumnezeu ne-a chemat la comunitate, însă trebuie să pornim şi singuri (…). Dragi fraţi şi surori, vedem că marea mulţime care în Duminica Floriilor s-a adunat în jurul lui Isus cântând Osana, după răstignirea şi moartea Lui Isus a rămas acasă. Doar câteva femei, câţiva apostoli au pornit la drum în dimineaţa de Paşte, dar din această mică emulaţie se naşte un eveniment mondial, se vesteşte învierea Lui Cristos, iar prin ei, Cristos poate cuprinde întreaga lume cu prezenţa Sa’, afirmă episcopul Iosif Csaba Pal.
El adaugă că şi credincioşii de azi trebuie să urmeze exemplul femeilor mironosiţe şi al apostolilor care, deşi erau puţini la număr, nu s-au temut să-I urmeze lui Cristos.
‘Isus cel înviat ne scoate din întuneric şi face din noi un dar. El îi scoate pe apostoli din starea lor de teamă şi izolare, întâmpinându-i, apărând în mijlocul lor, încurajându-i. Darul Lui Dumnezeu este că durerea de ieri, doliul de ieri nu durează o veşnicie. Şi acesta este un mare dar de la Dumnezeu: faptul că uneori reuşim să uităm lucrurile şi că unele dureri se estompează în timp, unele răni se vindecă. Uneori suntem trişti că uităm anumite lucruri, dar ce mare dar este faptul că nu purtăm durerea în inimă tot timpul, ci reuşim să o depăşim. Darul Lui Dumnezeu constă în faptul că viaţa este veşnică, şi nu moartea. Şi Dumnezeu ne-a chemat la această viaţă’, arată episcopul de Timişoara.
Pastorala pascală continuă cu îndemnul de a conştientiza faptul că suntem poporul Lui Cristos Cel Înviat şi că este important să simţim că aparţinem acestei comunităţi.
‘Singuri ne pierdem cu uşurinţă, entuziasmul se atenuează uşor, suntem slabi. Singuri, cu greu suntem capabili să răspândim Vestea cea Bună. Să întărim conştiinţa acestui fapt: aparţin de poporul Lui Cristos Cel Înviat! Postul Mare are 40 de zile sfinte, iar Paştele are 50 de zile sfinte. Postul Mare a fost un timp de pregătire, de penitenţă, de mortificare, de renunţare, în mare parte el a însemnat pregătirea sufletelor noastre pentru a primi marele dar. Acum, când primim Învierea Lui Cristos, pe Cristos însuşi, ca pe un dar în inimile noastre, aceste 50 de zile sunt pentru a împărtăşi acest dar. Cele 50 de zile pascale trebuie să fie o vreme a bucuriei. În fiecare zi să-i cer bunului Dumnezeu bucuria noastră cea de toate zilele, împreună cu pâinea noastră cea de toate zilele, pe care să o frâng şi să o împart cu semenii mei. Răspunsul meu zilnic la marele dar al Învierii Lui Cristos să fie acela de a împărtăşi această veste bună cu mulţi. Amin’, se încheie Pastorala de Paşti a episcopului romano-catolic de Timişoara. AGERPRES / (AS – autor: Otilia Halunga, editor: Marius Frăţilă)