Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, Andrei Andreicuţ, arată în Pastorala de Crăciun că, din păcate pentru mulţi, datinile cu ‘flori de măr’ şi ‘leru-i ler’ nu mai reprezintă nimic şi ‘copilăria sfântă’ de odinioară s-a dus.
‘ ‘Dacă tinereţea ar şti şi dacă bătrâneţea ar putea’. ‘Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă; chiar când va îmbătrâni nu se va abate de la ea’ (Pilde 22,6). Iubiţi fraţi şi surori, am meditat anul acesta la importanţa rugăciunii şi ne-au stat în faţă ca modele părinţii isihaşti. Aceste preocupări ne-au însoţit şi-n Postul Crăciunului şi, iată-ne, la marele Praznic al Naşterii Domnului. Sărbătoarea este însoţită de dalbe datini, de tradiţii ce ne vin de la înaintaşii noştri, de bucurii spirituale şi materiale, de atenţii pe care le facem celor dragi şi, mai ales, de Liturghia din ziua Crăciunului. Din păcate pentru mulţi, dalbele datini cu ‘flori de măr’ şi ‘leru-i ler’ nu mai reprezintă nimic. Copilăria sfântă de odinioară s-a dus. O spune limpede Eminescu: ‘Astăzi chiar de m-aş întoarce/ A-nţelege n-o mai pot…/ Unde eşti, copilărie,/ Cu pădurea ta cu tot?”, arată mitropolitul Andrei Andreicuţ în Pastorala sa de Crăciun.
El consideră că, deşi se face religie în şcoli, preocupările duhovniceşti sunt modeste.
‘Ioan Alexandru, gândindu-se la înaintaşii noştri şi la faptul că noi le-am cam pierdut preocupările, ne sfătuieşte: ‘Să-i vorbim de bine pe aceşti strămoşi, să le păstrăm veşnic aducere aminte, să-i chemăm cât mai des în grai, să le cântăm numele şi faptele’. Fiind realişti, observăm situaţia în care ne aflăm: se face religie în şcoli, dar preocupările de natură duhovnicească sunt aşa de modeste. Nu-i rău că ne preocupă telefonul mobil, laptopul, da-i rău dacă nu mergem la Liturghie în ziua de Crăciun, că nu mai colindăm, că nu-i mai vizităm pe cei apropiaţi şi nu mai realizăm ce lucru mare se petrece la Crăciun. (…) Pe mulţi dintre tineri nu-i mai interesează participarea la Sfânta Liturghie, colindele şi tradiţiile de Crăciun, pentru că nu le ştiu rostul. Iar mulţi dintre bătrâni nu mai pot posti, nu mai pot face acte de caritate, nu-i mai pot vizita pe cei bolnavi şi vin cu greu la Sfânta Liturghie’, mai arată mitropolitul Andrei Andreicuţ.
El crede că, pentru rezolvarea situaţiei, e nevoie ca cei vârstnici şi cei tineri să se îndrume reciproc.
‘Rezolvarea situaţiei? Cei tineri să fie catehizaţi de către cei bătrâni, iar bătrânii să fie ajutaţi în preocupările lor spirituale şi filantropice de către cei tineri. Repet îndemnul Înţeleptului Solomon: ‘Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă; chiar când va îmbătrâni nu se va abate de la ea’ (Pilde 22,6). Iar Sfântul Pavel ne învaţă că ‘pe cel bătrân să nu-l înfrunţi, ci să-l îndemni ca pe un părinte; pe cei tineri, ca pe fraţi’ (I Timotei 5,1). Oricum, rolul părinţilor în formarea religioasă a copiilor şi tinerilor e imens. Urmează apoi Biserica şi Şcoala. Marele pedagog Comenius ne spune că rateurile sunt catastrofale: ‘Ce sunt cei bogaţi fără înţelepciune decât nişte porci îngrăşaţi cu tărâţe? Şi ce sunt cei săraci fără înţelegerea lucrurilor, decât nişte măgăruşi condamnaţi să ducă poveri? Ce este cel frumos care n-a învăţat nimic, decât un papagal împodobit cu pene?’. Părinţii, preoţii şi dascălii de religie trebuie neapărat să conlucreze’, mai spune mitropolitul.
