Politologul Ioan Stanomir a afirmat vineri la Bookfest că Vladimir Putin are mulţi simpatizanţi şi în Occident şi în România, aceştia recrutându-se ‘şi de la stânga extremă şi de la dreapta extremă’.
‘Această carte e cu siguranţă o carte model din perspectivă metodologică şi etică. Metodologic este o carte impecabilă pentru că acoperă toate sectoarele interne şi externe ale domniei lui Vladimir Putin şi impecabilă etic pentru că ea explică rădăcinile istorice şi antropologice ale răului rus şi sovietic. Aici este o discuţie foarte amplă fiindcă Vladimir Putin are mulţi simpatizanţi şi în Occident şi în România. Şi, în mod interesant, ei se recrutează şi de la stânga extremă şi de la dreapta extremă. Şi în momentul în care, Doamne fereşte, invoci faptul că în Rusia există o problemă mai veche de Vladimir Putin care este şi responsabilă pentru apariţia lui Vladimir Putin, vei fi acuzat şi dintr-o parte şi din alta că ai o gândire esenţialistă şi dai vina pe poporul rus’, a spus Stanomir.
Stanomir, care a participat la lansarea cărţii ‘Cartea neagră a lui Vladimir Putin’, apărută la Editura Humanitas, în traducerea lui Iulian Comănescu, cu o prefaţă de Thierry Wolton, a susţinut că societatea rusă e una diferită de societăţile occidentale şi că, din păcate, deocamdată, democraţia nu este bine-venită în Rusia.
El a arătat însă că, departe de a da vina pe poporul rus, ‘întrebarea fundamentală este în ce măsură statul rus se află într-o simbioză cu poporul rus’.
‘Aceasta este într-adevăr o problemă foarte delicată şi până la ce punct poporul rus însuşi susţine şi se recunoaşte în acest regim. Regimul lui Vladimir Putin trebuie luat în serios pentru că este un regim care recuperează nu doar moştenirea sovietică, ci merge mult mai deoparte în timp, fiindcă Vladimir Putin a reuşit ceea ce ideologilor sovietici nu le putea reuşi, anume să unească autoritarismul ţarist cu centralizarea de tip sovietic. Aceasta este una din explicaţiile forţei sale de atracţie. Pentru că la baza ideologiei lui Putin se află, evident, naţionalismul radical rus, care s-a desfăşurat mult înainte de 1917 şi în al doilea rând este o altă componentă, dimensiunea sovietică’, a explicat politologul.
Stanomir l-a descris pe Putin drept ‘un om sovietic, care s-a format, aşa cum demonstrează această carte, în climatul de violenţă, de promiscuitate morală, de ‘securism’, care era climatul Uniunii Sovietice de după al Doilea Război Mondial’.
‘Şi tot ceea ce pe unii i-a surprins este perfect inteligibil în logica lui Vladimir Putin, fiindcă Vladimir Putin este violent, este vulgar şi agresiv, pentru că asta este lumea în care a crescut. Cine are o minimă memorie despre timpurile sovietice ştie că pe lângă înalta cultură a pianiştilor, a balerinilor, a cineaştilor, a scriitorilor, exista şi cultura, la fel de bine dezvoltată, a bătăuşilor, a asasinilor şi a activiştilor de partid. Vladimir Putin şi-a dorit, cum demonstrează această carte, să fie agent secret, n-a reuşit să fie James Bond, dar a reuşit, în cele din urmă, să inoculeze în societatea rusă această fascinaţie morbidă pentru autoritarism, pentru agresivitate şi pentru măreţia sovietică’, a spus analistul.
El consideră că acest lucru a fost posibil dat fiind faptul că societatea rusă şi cea sovietică au în comun o elită care, practic, ‘s-a reprodus’ cu mare uşurinţă după pragul lui 1990 – 1991.
Pentru Ioan Stanomir, această carte este una ‘despre o anumită parte a Rusiei’.
‘Rusia, fiind o societate atât de complicată, nu trebuie privită caricatural, pentru că, să nu uităm, contemporan al lui Brejnev era Andrei Saharov, care a făcut atât de multe pentru onoarea Rusiei şi care a fost printre marii critici democratici ai autoritarismului comunist. Au existat Varlam Şalamov, Ana Ahmatova, Osip Mandelştam, Nadejda Mandelştam. Adică este o eroare grosolană să suprapui figura acestor tirani peste creativitatea rusă. Dar nu este mai puţin adevărat că o parte, aş spune eu, covârşitoare a publicului rus, imaginea pe care o au despre ţara lor şi despre leadership se confundă cu imaginea pe care o au despre Rusia şi despre leadership Vladimir Putin’, a spus Stanomir.
Aceasta şi explică de ce, spune analistul, la un an şi jumătate aproape de la începerea războiului, societatea rusă nu a fost capabilă să articuleze un răspuns ‘limpede şi critic’ la adresa acestei agresiuni.
‘Unii s-au exilat, alţii sunt închişi, dar majoritatea poporului rus este, să recunoaştem, în spatele conducătorului. Au fost cel puţin două mobilizări, sunt zeci, sute de mii de victime în Rusia. Numai din Grupul Wagner se estimează că au murit 40.000 de oameni. Şi e adevărat, veţi spune, sunt condamnaţi luaţi din închisori, dar sunt cetăţeni ai Federaţiei Ruse. Iar o societate care acceptă cu seninătate ca între 50.000 şi 200.000 de oameni să moară, să nu existe niciun fel de dezbatere publică, este o societate aparte. Nu neapărat o societate malefică, dar o societate diferită de societăţile occidentale’, a arătat analistul.
Stanomir a susţinut că, având în vedere aceste aspecte, ‘cu cât vom înţelege mai repede acest lucru, cu atât vom elimina orice fel de iluzii cu privire la posibilitatea de a exporta democraţia acolo unde ea nu este bine-venită’.
‘Din păcate, deocamdată, democraţia nu este bine-venită în Rusia şi speranţele noastre se leagă nu de o democratizare cu o baghetă magică, ci de reducerea potenţialului de agresivitate şi a potenţialului criminal al Rusiei’, a apreciat Ioan Stanomir.
Potrivit poetei şi activistei civice Ana Blandiana, prezentă la lansarea moderată de Sabina Fati, ‘concepută în acelaşi format precum ‘Cartea neagră a comunismului’, nu doar cu marile ei dezvăluiri şi concluzii, ci şi cu marile dezbateri pe care le-a declanşat pe întreg continentul, şi reunind şi de această dată vocile celor mai importanţi specialişti în domeniu, ‘Cartea neagră a lui Vladimir Putin’ este o bine-venită continuare a volumului de referinţă din 1997 şi plasează personajul de la Kremlin printre consecinţele comunismului, nocive şi neepuizate încă, aşa cum într-un basm popular românesc leşul balaurului se dovedeşte mai periculos decât balaurul’.
