„Premieră în România: o mănăstire recurge la atacuri politice”, spune jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob

„Discursul eurodeputatei Diana Șoșoacă în Parlamentul European a stîrnit mult agitație în politică, în presă și pe rețelele sociale din toată lumea, pozițiile ei fiind apreciate de unii, criticate de alții, funcție de viziuni. Dar nimeni nu s-ar fi așteptat să ne trezim cu o analiză profund critică la adresa respectivei prestații din partea unei mânăstiri din România, constituind, foarte probabil, o premieră”, scrie, pe inpolitics.ro, jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob.

„Sîmbătă, mânăstirea Petru Vodă din Neamț a dat publicității pe siteul ei un comunicat aiuritor în care o desființează pe eurodeputată pe bucăți, motivul invocat pentru critici fiind ”datoria Bisericii de a apăra valorile creștine în maniera în care se cuvine să fie făcute”.

”În ce privește comportamentul recent al doamnei Diana Iovanovici Şoşoacă în Parlamentul European, trebuie menționat faptul că domnia sa a fost aleasă exclusiv pe baza calificării sale de ambițios politician, și nu ca cleric sau reprezentant spiritual”, transmit sfinții călugări.

”Pretenția doamnei Iovanovici Şoşoacă de a reprezenta un punct de vedere creștin trebuie dezmințită – în primul rând pentru că comportamentul său este contrar raționalităţii şi nobleţei Creștinismului, care învinge prin puterea spiritului, a raţiunii și a argumentelor, nu prin vexare anarhică, iar în al doilea rând, din cauza utilizării etice greșite de către domnia sa a sfintelor icoane, care, conform celui de-al 7-lea Consiliu Ecumenic de la Niceea din 787 d.Hr., trebuie venerate în mod corespunzător, nu manipulate în mod necuviincios și într-un context care să ducă la desacralizarea lor.

De asemenea, purtarea de către doamna Iovanovici Şoşoacă a portului național românesc este un alt abuz etic – întâi pentru că îl poartă într-un context în care ar trebui respectată o altă etichetă vestimentară și în al doilea rând pentru că prin atitudinea sa îl asociază unui comportament neelegant, care uzurpă semnificația sacră.

Conform învățăturilor Creștinismului, nu poate exista discrepanță între fond și formă, între conținutul ideilor și realizarea lor, între mijloace și scopuri. În timp ce sfintele icoane și portul național au un simbolism și o frumusețe care obligă la o conduită adecvată, atunci când ele sunt folosite în mod nepotrivit, toate aceste elemente sacre devin simple piese de teatru cu efect de a dezgusta, cauzând prejudiciu de imagine și transformându-se într-un vehicul de uzurpare a valorilor creştine şi naționale. Discursul intenţionat strident depăşeşte “libertatea de exprimare” personală, melanjul între acest mod de manifestare şi sfintele simboluri ale culturii creştine vădind intenţia incitării la un dublu atac, asupra Creştinismului şi asupra fragedei stabilităţi într-o regiune de interes esențial pentru pacea și stabilitatea României şi a Europei.

Dovedind uneori că posedă inteligență şi profesionalism, faptul că în unele momente importante D-na Iovanovici Şoşoacă acționează contrar acestor trăsături, cu efectul previzibil de a incita la un răspuns emoțional negativ, constituie o formă de manipulare psihologică, uzurpare spirituală și sabotaj politic care servesc exact interesului opus celui pretins.

O persoană creștină este cunoscută prin prezența Duhului Sfânt și a Harului Său. O femeie creștină nu ar putea dori să semene vreodată cu Ana Pauker prin tonul vocii, atitudinea generală, utilizarea brutală a parafernalei religioase, înverşunarea în sloganuri filantropice, decontextualizarea adevărurilor factuale și juxtapunerea lor cu un ethos perceput universal ca irațional. Politicienii creștini acționează în conformitate cu Evanghelia, nu în pofida ei. Iar atunci când Creștinismul, în loc să fie o credință profundă care susține idealuri sublime, este folosit ca un simplu apanaj pentru a stârni adeziunea sau respingerea emoțională, nu se mai poate spune că reprezintă o credință personală, şi cu atât mai puţin una naţională”.

Vasăzică, eurodeputata se face vinovată de folosirea greșită a icoanelor, de port național utilizat nepotrivit la Strasbourg, de ”vexare anarhică”, de încălcare a normelor stabilite de Consiliul Ecumenic din 787, de asemănare cu Ana Pauker, de ”acțiuni în contra Evangheliei”, de ”sabotaj politic” și, nu în ultimul rînd, de ”atac asupra fragedei stabilităţi într-o regiune de interes esențial pentru pacea și stabilitatea României şi a Europei”.
Nu e clar despre ce atac și despre ce regiune ar fi vorba, poate o aluzie la faptul că Șoșoacă a solicitat în PE încetarea războiului și a livrării de arme Ucrainei.

Comunicatul mânăstirii, dincolo de impresia că la Petru Vodă se folosește tămîie expirată, cu efecte halucinogene, pare să constituie un precendent remarcabil pentru asemenea acțiuni de care, pînă acum, nu avem cunoștință în spațiul românesc.

Ne amintim că, în 2010, spre exemplu, Patriarhia a dat un comunicat oficial tăios în care a precizat că Biserica Ortodoxă Română nu se substituie autorităţilor şi nici nu acţionează ca factor de presiune politică.
Precizarea venea după ce în spațiul public apăruseră mai multe opinii în legătură cu necesitatea angajării Patriarhului Daniel în problemele generate de criza economico-financiară din România.

„BOR s-a implicat şi se va implica în continuare la toate nivelurile, parohie, mănăstire, protopopiat, eparhie, mitropolie şi patriarhie, în rezolvarea problemelor sociale cu care se confruntă credincioşii ei, dar, potrivit sferei sale de competenţă şi responsabilitate, în duh de pace şi cooperare, nu de substituire autorităţilor sau de presiune politică” se arăta în comunicat.

Între poziția Patriarhiei față de o chestiune de maximă greutate – criza economică mondială – și poziția călugărilor de la Petru Vodă față de prestația unui politician, oricare ar fi el, într-un for politic e o diferență ca de la cer la pămînt.
Dincolo de faptul că mânăstirea se comportă de parcă ar deține copyrightul pe preceptele morale creștine, criticile sale, în pur limbaj bănescian, se circumscriu unor chestiuni care exced zdravăn sfera de preocupare a monahilor, exact cum a punctat și Patriarhia.

Dacă am ajuns în punctul în care nu un prelat pe persoană fizică – gen IPS Teodosie – ci un lăcaș de cult în ansamblul său recurge la analize politice, marea întrebare e doar la ce urmează să ne așteptăm pînă la finalul acestui an electoral.
Să fie comunicatul de la Petru Vodă semnalul că Biserica – sau unii slujitori ai săi – pregătesc o implicare mai solidă în alegeri decît s-a petrecut pînă în prezent?”, scrie Bogdan Tiberiu Iacob.

Articolul „Premieră în România: o mănăstire recurge la atacuri politice”, spune jurnalistul Bogdan Tiberiu Iacob apare prima dată în Ecopolitic.