Premierul Ilie Bolojan a prezentat vineri bilanțul la 100 de zile de guvernare, într-o conferință de presă la Palatul Victoria.
Se împlinesc 100 de zile de când acest guvern a depus jurământul. Așa cum știți, am preluat această responsabilitate pe fondul unei crize bugetare, iar până acum am luat măsurile care s-au impus, care erau absolut necesare pentru a recâștiga credibilitatea financiară a României, pentru că fără aceste măsuri am fi fost într-o situație dificilă, care ar fi avut consecințe grave asupra cetățenilor țării noastre. Am evitat, practic, intrarea în incapacitate de plată, pe fondul deficitelor de peste 9%, pe fondul celor mai mici venituri din PIB din Uniunea Europeană – noi aveam puțin, peste 30% față de media de peste 40%, și pe fondul cheltuielilor supradimensionate, cu peste 30 de miliarde de euro anul acesta și anii trecuți.
Iar agențiile de rating au confirmat că am făcut ceea ce este necesar și a fost un prim pas pentru a recâștiga încrederea în România și, cred eu, și pentru a recâștiga încrederea cetățenilor noștri, spunându-le adevărul. Nu a fost, practic, o austeritate ceea ce s-a făcut, ci cred că au fost niște măsuri de responsabilitate, care trebuiau puse în practică. Și, așa cum știți, a fost nevoie să creștem veniturile fiscale și să luăm măsuri pentru îmbunătățirea colectării. Erau cele mai mici, dar, mai rău, nu ne încasam, într-o bună măsură, aceste taxe. Și propunerile care au fost adoptate, cele care sunt inclusiv în pachetul 2 – și sper să fie validate de Curte în perioada următoare -, nu fac decât să întărească capacitatea ANAF-ului de a încasa aceste impozite, să închidă portițele, să nu mai permită existența firmelor fantomă, și așa mai departe.
A trebuit, în această perioadă, să limităm și să reducem cheltuielile publice. Măsurile care au fost adoptate legate de plafonarea salariilor, de reducerea unor sporuri, de reducerea cheltuielilor, au fost un prim pas absolut necesar, care trebuie continuat în perioada următoare. Am început să corectăm nedreptățile și lucrurile care nu mai sunt suportabile pentru cetățenii țării noastre și nu mai sunt sustenabile din punct de vedere al funcționării unei economii normale, de la aspectele care țin de câștigurile nejustificate în anumite autorități, până la măsurile care țin de magistrați
. Am făcut ordine în investiții în această perioadă, în așa fel încât să le și putem continua, dar să ne și încadrăm în anumite anvelope financiare. Aveam supracontractări importante pe toate domeniile, nu exista o anumită prioritizare. Prin măsurile care au fost adoptate, aceste investiții sunt continuate în cea mai mare parte; în principal, este vorba de proiectele care sunt finanțate din fonduri europene, iar cele care sunt finanțate din bugetele naționale au fost prioritizate sau urmează să fie finanțate doar cu asigurarea cofinanțării de către autoritățile locale. În felul acesta, vom evita să avem investiții supradimensionate sau alocate în localități unde nu mai există activități sportive, cum este cazul stadioanelor, de exemplu.
Ne-am asigurat că vom avea în continuare acces la fonduri europene. Gândiți-vă că eram în situația de suspendare a fondurilor europene și nu doar că am evitat această suspendare, asigurând continuarea investițiilor, dar mai mult, am renegociat programul PNRR, care era amânat și eram într-o stare în care intram într-un blocaj, am renegociat jaloanele în așa fel încât să nu ne pierdem în finanțările și să putem face anul acesta încă o cerere de plată, iar în ceea ce priveşte programul de apărare, programul SAFE, am negociat în această perioadă o sumă importantă pentru România, în aşa fel încât să putem, pe de-o parte, să ne asigurăm cheltuielile pentru apărarea ţării noastre, dar, în acelaşi timp, să asigurăm finanţarea unor importante investiţii în infrastructură, cu potenţial de folosire mixtă, atât civil, cât şi militar, cum sunt capetele de autostradă din Moldova, dar şi să internalizăm o parte din această producţie militară, în aşa fel încât să creăm condiţii de dezvoltare şi în această industrie de apărare în România.
De asemenea, așa cum știți, am pregătit pachetul pentru reforma în administrația locală, pe care nu am reușit să-l definitivăm, dar care trebuie adoptat, în așa fel încât, pe de o parte, să avem o administrație, care e un factor de dezvoltare în România, să avem o administrație mai eficientă și să avem o administrație care preia de la guvern anumite competențe, deci să facem descentralizare, debirocratizare și simplificare. Dar reducerea cheltuielilor de funcționare este un element care nu poate fi scos din capitolul de reformă.
Suntem, deci, după 100 de zile, și se cuvine să le mulțumesc tuturor celor care ne-au susținut în această perioadă, să le mulțumesc, în primul rând, cetățenilor țării noastre, de asemenea, colegilor miniștri, secretari de stat, echipelor guvernamentale și tuturor partenerilor noștri pentru colaborarea pe care am avut-o în aceste 100 de zile. Ce cred că trebuie să facem în perioada următoare? Dacă ar fi să preiau ceea ce a spus doamna Dogioiu. În următoarele 100 de zile, sunt două constante pe care nici un guvern nu le va putea evita și pe care trebuie să le urmărim
. E vorba să ne încasăm veniturile și, de asemenea, să limităm și să reducem cheltuielile de funcționare. Doar în felul acesta vom avea niște bugete echilibrate și vom putea finanța investițiile, pentru a crea condiții de dezvoltare. De ce trebuie să ne încasăm în continuare taxele și impozitele și să facem efort pentru asta? Pentru că degeaba am mărit taxele dacă banii nu sunt colectați și nu intră efectiv în bugetul statului. Pentru aceasta e nevoie să avem o disciplină financiară în continuare, să finalizăm digitalizarea ANAF-ului și a Vămii, să combatem ferm evaziunea fiscală, să ne asigurăm că prețurile de transfer sunt la un nivel care permit plata unor impozite serioase în România și nu depășesc o limită a normalității de către toate companiile și, de asemenea, să combatem munca la negru. Aceste elemente care țin de combaterea evaziunii fiscale și de încasarea veniturilor sunt foarte importante pe componenta de disciplină fiscală. E nevoie ca, în continuare, pentru că aici lucrurile nu sunt atât de simple, să ținem sub control cheltuielile publice și să le reducem. De aceea, reforma administrației publice, locale și centrale, este o necesitate și o urgență, pentru că, în afară de a fi în serviciul cetățenilor, de a oferi servicii mai bune, ea trebuie să fie mai eficientă, pentru că nu mai putem suporta costurile pe care astăzi le achităm lună de lună. Deci, o reducere de cheltuieli, un calcul corect al posturilor, acolo unde există un surplus, să rezulte reducerea acestor posturi, este o necesitate și acest lucru sper să fie pus în practică în perioada imediat următoare. De asemenea, pentru a avea administraţii responsabile, este nevoie ca sumele pe care le repartizăm sub formă de transferuri să fie direct proporţionale cu gradul de încasare a impozitelor locale, în aşa fel încât să nu stai în administraţie pe banii statului şi să nu faci nimic.
Comasarea și fuzionarea de autorități și de agenții, comasarea de servicii deconcentrate. Gândiți-vă câte servicii în fiecare județ are doar Ministerul Agriculturii, care ar putea să fuzioneze într-o structură mult mai mică. Ar însemna economii importante, ar însemna mult mai puține posturi de conducere și, cu siguranță, mai puține drumuri pentru cei care trebuie să ajungă la aceste servicii. Interdicția cumulului pensiei cu salariu este un element important, pe care cred că trebuie să-l punem în practică și suntem pe cale să găsim formula constituțională pentru a pune acest proiect în aplicare.
Dar pe lângă aceste două constante, trebuie să ne ocupăm de lucruri care înseamnă dezvoltare, care înseamnă într-adevăr o economie pe baze sănătoase, pentru că fără aceste condiții, nu ne putem gândi la un viitor bun pentru țara noastră. Și aș puncta câteva elemente strategice, pe care consider că trebuie să le avem în vedere în următoarea perioadă
. E nevoie să ne asigurăm securitatea energetică. Avem un minus de producție în România și pentru asta trebuie să terminăm hidrocentralele care sunt într-o stare avansată și termocentralele la care lucrările lâncezesc.
Vă rog să vă gândiți că la Iernut, unde avem o centrală importantă, de 400 de megawați, lucrările au început din 2016, și dacă nu corectăm ceea ce se întâmplă acolo, nu ne putem gândi că, în 2026, deci după 10 ani, am putea termina. Dacă vom continua tot așa cum am gestionat astfel de proiecte în anii trecuți, cu siguranță nu vom vedea capacități de producție noi puse în practică. Or, fără acestea, fără capacități noi care să ne asigure energie în bandă, pentru a putea compensa în orele în care avem deficit, nu vom avea o producție suficientă și nu ne putem gândi, deci, la un preț care să fie mult mai redus. Simplificările legislative care să permit finalizarea hidrocentralelor, trebuie să le punem în practică, în așa fel încât să nu se blocheze finalizarea acestora; sunt în stadii foarte avansate și nu ne mai putem permite să stăm în această situație. Susținerea proiectelor din domeniul nuclear, în principal zona de la Cernavodă, este, de asemenea, un lucru foarte important. Accelerarea lucrărilor, derularea proiectării cât mai repede, pentru a începe lucrările este foarte importantă în așa fel încât, în anii următori, să avem un mix energetic care să fie de natură să asigure o energie competitivă în România, nu doar constantă, nu doar suficientă, ci și la un preț bun, iar componenta de nuclear este foarte importantă. În același timp, pe termen scurt, trebuie să susținem proiectele de stocare și de pompaj din marile acumulări, pentru că avem în continuare în derulare proiecte importante pe fotovoltaic.
Eroarea pe care cred că am făcut-o este că ne-am gândit să facem eficiență energetică la oameni acasă și nu ne-am gândit cum facem sistemul național eficient. Fără a finanța capacități de stocare importante, fără a nu mai finanța nici un panou fotovoltaic fără capacitate de stocare înseamnă dezechilibre majore și, așa cum ați aflat în ultimele zile, la prânz avem supraproducție, iar seara avem un deficit pe care dacă nu-l putem compensa din acumulări, nu am făcut nimic. Strategia pe cărbune este un lucru pe care trebuie să-l închidem în perioada imediat următoare; pe de o parte, pentru că nu am respectat jalonul de decarbonizare și suntem într-o fază avansată de negocieri cu Comisia pentru a închide acest jalon și nu avem decât două direcții strategice: sau încercăm să menținem mai mult timp producția de cărbune în zona Valea Jiului – dar asta înseamnă o restructurare totală a Complexului Energetic Oltenia, în așa fel încât să nu mai fie căpușat, să nu mai fie necesar să acordăm miliarde de lei anual subvenții pentru a funcționa lucrurile acolo – sau, dacă aceste lucruri nu vor fi făcute, datorită costurilor foarte mari, în mod cert, a doua ipoteză este să renunțăm la producția pe cărbune. Eu personal susţin prima variantă, dar pentru asta nu mai putem continua așa cum avem lucrurile astăzi. Costul energiei este un element foarte important, pentru că el este un element de bază, care asigură competitivitatea companiilor noastre pe piața globală, mai ales acolo unde consumul energiei reprezintă un cost important de producție și că ne place, că nu ne place, o parte din ceea ce vedem că se întâmplă în zona industriei metalurgice este și un efect al costului energiei. Din punctul acesta de vedere, este foarte important să pregătim sectoare economice care, din 2027, să preia gazul suplimentar care se va exploata din Marea Neagră, în așa fel încât să nu facem ceea ce facem astăzi cu producția agricolă, să o exportăm neprocesată, ci acest gaz, o bună parte din el, să fie valorificat în țara noastră, în companii care să producă îngrășăminte chimice pentru agricultură, pentru petrochimie, în zona metalurgică, în așa fel încât să punem în valoare acest potențial important care înseamnă resursele de gaz.
O direcție importantă pe care trebuie să o urmărim este să susținem sectoarele economice cu potențial de creștere. Sunt mai multe sectoare unde avem un mare potențial, unde nu am pus lucrurile în valoare așa cum ar fi trebuit. Mă gândesc la procesarea produselor agricole și la susținerea industriei agroalimentare românești. Importăm o bună parte din produsele care astăzi sunt pe piața românească; în foarte multe sectoare de activitate unde avem capacitatea ca, în plan intern, dacă ducem politici de susținere a acestei industrii, să creștem capacitatea mult în anii următori. Un domeniu important este să ne susținem campionii acestei zone pentru a-și exporta produsele. În întâlnirile pe care le-am avut cu marile rețele comerciale, am convenit că, așa cum dânșii aduc în România produse de bună calitate produse în alte țări, pot să facă acest lucru și cu produsele noastre, dacă sunt competitive în țările vecine. Săptămâna viitoare voi avea două întâlniri cu cele mai importante companii din acest sector, în așa fel încât să stabilim politici cât se poate de clare, să vedem cu ce îi putem susține pentru a-și crește producția, pentru a-și diversifica producția, în așa fel încât, pe de o parte, să avem mai multă producție internă, dar și să ne exportăm această producție, deci să ne susținem exporturile. Aici sunt importante, de asemenea, investițiile în capacitățile de stocare, în depozite, în susținerea standardizării producției agricole din fermele mici, în așa fel încât această producție să ajungă să fie vândută în marile rețele de magazine. Ceea ce s-a făcut până acum, din păcate, nu a dat rezultate.
Un element important, pe care trebuie să-l avem în vedere în continuare, este atragerea investițiilor străine. Dacă în acești ani România s-a dezvoltat, acest lucru s-a datorat nu doar companiilor din România, ci și investițiilor străine care au însemnat finanțări, tehnologie, dar mai ales acces pe piețe. Și atunci, avem foarte multe zone în care ne importăm o bună parte din produse. Gândiți-vă că pe componenta de medicamente, peste 90% din ceea ce este pe piața noastră este importat. În anumite zone care par nesemnificative, hrană pentru animale, ciocolată, nu avem decât foarte puțini producători în România. Un element important este să identificăm companiile mari care au interes de relocare în România, să-i contactăm direct și să le oferim sprijin în așa fel încât să-și relocheze aceste producții în țara noastră.
Iar acest lucru îl putem face direct și prin
ambasadele noastre, care trebuie să devină un punct de sprijin economic pentru economia românească, un punct de susținere pentru exportatorii noștri, și nu doar să rămână la stadiul pe care l-au avut până acum.
Un element important pentru a fi o țară care este predictibilă cu investițiile este să ai un sistem de taxe și impozite care nu le descurajează. Și impozitul – așa numitul IMCA, impozitul pe cifra de afaceri – este un element care cred că trebuie reanalizat în așa fel încât să-i penalizăm pe cei care într-adevăr abuzează de prețuri de transfer, care nu vor să plătească impozite, dar în același timp să nu penalizăm investițiile, pentru că altfel le descurajăm să vină în România.
Orice formule de debirocratizare, de simplificare, a obținerii autorizațiilor, de transparență vin să susțină atât investițiile străine, cât și activitatea de zi cu zi a companiilor care astăzi sunt în economia românească. Un element important este să ne repunem economia pe baze solide. Asta înseamnă să avem mai mulți oameni în economia reală și, prin măsurile pe care le luăm, să încurajăm să avem mai mulți angajați, și asta nu putem să o facem decât prin câteva măsuri. Am spus creșterea vârstei de pensionare anticipată. E insuportabil economic și nici de acceptat social să ai oameni care se pensionează la 48-50 de ani cu pensii cât salariile, dar să nu ai oameni care să lucreze în economia reală. Faptul că doar puțin peste jumătate din cei care depășesc această vârstă, până la 65 de ani, sunt activi în economie arată că avem o problemă cronică pe care trebuie să o corectăm. Reducerea perioadei de șomaj este o necesitate pentru că în aproape toate marile orașe din România nu ai cu cine să lucrezi și sectorul privat duce o lipsă serioasă de forță de muncă. O problemă importantă pe care o avem este descurajarea acordării nejustificate a concediilor medicale. Într-un an costul concediilor medicale este de aproximativ șase miliarde de lei, deci peste un miliard de euro. În condițiile în care, acum 10 ani, era la jumătate din valoare înseamnă că avem niște probleme și trebuie să descurajăm această practică – nu mă refer aici la cei care într-adevăr au un temei justificat, o boală serioasă ci mă refer la punțile care sunt între Crăciun și Anul Nou sau la elemente pe care le vede orice om care se uită într-o anumită statistică și pe care le achită angajatorul sau statul. De asemenea, e nevoie ca și cheltuielile sociale să fie orientate strict către cei cu venituri mici. Orice suprapunere de venituri în această zonă, orice fel de acordare nejustificată trebuie oprită în așa fel încât, și în această zonă, resursele pe care le avem să se ducă la cei care într-adevăr au nevoie de sprijin. Un element important este cel al piețelor financiare și e nevoie să mobilizăm resurse pe piețele financiare din România.
Avem rezerve importante care pot fi valorificate dacă vom lista la bursă pachete minoritare ale unor companii publice care și astăzi sunt listate, fără să ne pierdem controlul asupra acestor companii sau să listăm la bursă companii care astăzi nu sunt listate, CEC-ul, de exemplu, Aeroportul Otopeni.
În felul acesta, vom asigura o mai bună gestionare a acestor companii, vom revigora bursa, vom folosi mai bine banii pe care îi avem în fondurile de pensii, vom îmbunătăți transparența acestor companii și, cu siguranță, având și un acționar privat, vor fi mai bine administrate, vom avea servicii mai bune și profituri mai bune. E o zonă pe care n-am exploatat-o suficient și trebuie să o declanșăm în perioada imediat următoare. E nevoie apoi de o reformă a ordinii publice și ceea ce s-a prezentat la Ministerul de Interne zilele trecute este o bază a acestei reforme. Gândiți-vă că avem aproape 10.000 de jandarmi care sunt în pază la diferite obiective. Dacă reducem cu 20-30% numărul acestora din pază și îi punem în stradă, vom avea mai multă ordine și siguranță publică în zonele unde avem probleme. E nevoie să integrăm sistemele de dispecerate.
Avem astăzi câte patru dispecerate într-o reședință de județ, toate separate. Aduceți-vă aminte cum erau dispeceratele de la ambulanță și de la SMURD în anii trecuți, cum intrau într-o competiție și uneori nimeni nu răspundea. Acești oameni pot să fie în stradă, iar supravegherea care să însemne mai multă siguranță, mai puține infracțiuni și contravenții pe stradă în zonele aglomerate, să se facă niște sisteme eficiente pentru ca siguranța cetățenilor noștri pe stradă, în apartamente, în locuințe să fie mult mai mare. Asta înseamnă mai puțini oameni în pază, în dispecerate și la birouri, un calcul corect al forțelor și mai mulți oameni în teren, acolo unde sunt probleme.
De asemenea, e nevoie să continuăm reforma în sănătate, în educație și, nu în ultimul rând, pentru a face aceste lucruri, e nevoie de coerență în coaliție, e nevoie de respect între parteneri, de stabilitate și de susținerea pachetelor, în așa fel încât să putem să asigurăm o guvernare responsabilă pentru români.
Sursa: Ecopolitic.ro
