Prima publicaţie locală în limba română din Târgu Mureş a apărut în urmă cu 100 de ani

Prima publicaţie românească din istoria oraşului Târgu Mureş şi a judeţului Mureş, ‘Ogorul’, a apărut în urmă cu exact 100 de ani, în data de 3 noiembrie 1920, sub editarea Federalei Cooperativelor din Târgu Mureş. ‘Ogorul (1920-1922) a fost prima publicaţie românească din istoria oraşului Târgu Mureş şi a judeţului Mureş, un săptămânal social, informativ şi cultural de orientare tradiţionalistă, editat de Federala cooperativelor din Târgu Mureş (…) Tehnic şi cronologic, debutul presei româneşti la Târgu Mureş se face în 1919, printr-o publicaţie oficială judeţeană cu conţinut juridic, Murăş-Turda (1919-1949), coordonată de Ştefan Pantea. Acest buletin oficial judeţean a apărut după Unire ca o continuare a publicaţiei maghiare Maros-Torda Vármegyei hivatalos lap (Jurnalul oficial al judeţului Mureş-Turda), editată de autorităţile locale în perioada anterioară începând cu anul 1900. Însă adevăratul debut al presei informative mureşene în limba română se produce în anul următor prin apariţia publicaţiei ‘Ogorul’, lansat în 3 noiembrie 1920, când la Târgu Mureş apăreau 22 de periodice în limba maghiară şi când în toate celelalte oraşe importante ale Ardealului presa românească exista de ani buni’, a declarat, pentru AGERPRES, jurnalistul Angela Precup, care a descoperit publicaţia într-o arhivă din Bucureşti, în timpul unei cercetări efectuate pentru teza de doctorat. Potrivit Angelei Precup, la debut, gazeta ‘Ogorul’ explica alegerea numelui ‘printr-o analogie între fertilitatea profesională la care aspira şi cea a pământului’. ‘În ziua de azi, un popor, dacă vrea să trăiască şi să înainteze, are tocmai aşa lipsă de o gazetă, cum are lipsă de pâinea de toate zilele, de aerul ce-l suge în plămâni, cum are lipsă planta de lumina soarelui, ogorul de ploaie binefăcătoare’, se afirma în primul număr al publicaţiei. Jurnalista a arătat că această publicaţie era axată pe problematica revigorării economice în urma războiului, prin promovarea cooperaţiei şi susţinerea reformei agrare, însă aborda şi probleme politice, din perspectiva epocii respective. ‘Ogorul îşi propunea să-şi onoreze de la început statutul de unică foaie de informaţie locală, promiţând cititorilor săi ‘economie, gospodărie, mersul ţării româneşti, învârtirea afacerilor Ţării, întâmplări din lumea largă, poveşti şi snoave, pilde şi învăţături, poezii frumoase, cu un cuvânt tot, tot de ce numai are lipsă Românul’. Profilul editorial al Ogorului configurează de la început orientarea tradiţionalistă şi naţionalistă a publicaţiei, de concepţie poporanistă, concretizată într-un stil manifest marcat de componenta creştină şi de cea educativă. ‘Ogorul’ inaugurează şi polemica locală dintre presa românească şi cea maghiară al cărei motor era, de ambele părţi, naţionalismul. Tonul ‘Ogorului’ este identic şi în chestiuni precum problema agriculturii, a pământului şi a satului românesc în general’, a precizat Angela Precup. Din cercetarea jurnalistului mai aflăm că în noiembrie 1920, gazeta publica, în manieră poporanistă, ‘o pledoarie a opincii şi a portului popular autentic’, care erau evocate ca simboluri opuse modernităţii degeneratoare. ‘Nu cumpăraţi nimic, dar nimic de la oraş. Puneţi nevestele şi fetele să ţese, să toarcă, să coasă, căci nu-i mai frumos nimic ca portul românesc. Purtaţi opinci, căci opinca-i talpa ţării, aceea ne-a susţinut 2.000 de ani, împletiţi pălării de paie, faceţi-vă cuşme de miel, bondiţe şi cojoace de oaie, şi lăsaţi pe jupânul negustor să crepe de ciudă când vă va vedea, şi dacă-ţi vinzi vaca, nu o da pe cizme – ci o pune în banca cooperativei’, scria în ‘Ogorul’. Publicaţia apărea în fiecare miercuri sub îngrijirea unui Comitet de redacţie, coordonatorii demersului editorial fiind Simion Gocan, Ion Buzea, Vladimir Nicoară, iar redactor-şef era Simion Gocan. Pe lângă problemele politice şi sociale, Ogorul atribuia un rol major şi literaturii, fiindcă publica poezie aproape în fiecare număr, precum şi proză, la rubrica de foileton ‘Foiţa’. ‘De remarcat, în ciuda tonalităţii naţionaliste a publicaţiei, aplecarea acesteia către încurajarea comunicării interculturale, prin publicarea unor traduceri din literatura maghiară (…) Începuturile presei mureşene în limba română relevă aşadar, câteva trăsături comune cu tendinţele generale ale presei naţionale în perioada interbelică: naţionalismul, aspectul polemic, dominanta culturală şi caracterul educativ. Dar dincolo de aceste trăsături, ‘Ogorul’ rămâne un simbol al începutului, prima filă a ziaristicii mureşene româneşti, căreia îi fixează reperele’, a mai spus Angela Precup. AGERPRES / (A – autor: Dorina Matiş, editor: Marius Frăţilă)