Modificarea legislativă contestată la CCR instituia o perioadă minimă obligatorie a contractelor de arendă, de 7 ani, condiție fără de care eventualele contracte ar fi urmat să fie declarate ilegale. Acest lucru a însemnat o restrângere a exercițiului dreptului de proprietate în sensul în care cei care dețin proprietăți pe care doresc să le dea în arendă nu mai puteau decide în legătură cu respectiva proprietate, de la an la an, în funcție de beneficiile obținute.

Totodată, se impunea, ca efect al termenului de 7 ani, a unui drept de preemțiune pentru achiziția terenului pe aceeași perioadă, precum și permiterea schimbului de terenuri dintre arendași, fără a exista condiția acordului proprietarului.

Prin efectul acestei legi, piața agricolă ar fi fost blocată în privința noilor fermieri care doreau să ia în arendă terenuri, consecința fiind o și mai mare concentrare a terenurilor agricole în mâinile latifundiarilor roșii.

Adoptarea acestei legi a fost posibilă doar cu sprijinul Partidului Național Liberal, care a trădat un principiu fundamental al doctrinei liberale, cel referitor la dreptul de proprietate și la exercitarea neîngrădită a acestuia.

Astfel, în data de 13 iunie 2023, în plenul Camerei Deputaților, cei mai mulți dintre deputații PNL care au participat la vot s-au exprimat în favoarea acestei propuneri legislative. Totodată, prin faptul că 19 parlamentari PNL au preferat să-și extragă cartelele din aparatul de vot, în frunte cu liderul de grup, propunerea legislativă a putut fi declarată ca adoptată, întrunind mai mult de jumătate plus unu din numărul parlamentarilor prezenți. Și la nivelul Senatului, parlamentarii PNL au votat în favoarea acestei propuneri legislative, în 29 iunie 2022, iar fără susținerea acestora inițiativa nu ar fi putut fi adoptată