Gratitudinea primită din partea localnicilor a fost ‘cea mai mare mulţumire’ a pompierilor militari din Alba care au participat la misiunile de stingere a incendiilor din Grecia, impresionaţi că, atunci când se întorceau la bază, oamenii îi aşteptau la porţi, îşi puneau mâinile la inimă şi îi salutau.
Maior Radu Botezan, care a participat la ambele misiuni din Grecia, şi plutonierii adjutanţi Marius Oancea şi Cătălin Ciuta au relatat, joi, în cadrul unei întâlniri cu presa, modul în care au acţionat pentru stingerea incendiilor, dar şi ce anume i-a impresionat cel mai mult acolo.
‘Zilnic, veneau oameni simpli cu apă rece, cu fursecuri, ca să îşi arate mulţumirea. (…). Gratitudinea pe care am primit-o din partea oamenilor, cred că asta a fost cea mai mare mulţumire a noastră. Rar mi-a fost dat să primesc atât de multă recunoştinţă din partea oamenilor pe care îi deservim. La întoarcerea în bază, seara, veneam într-o coloană restrânsă. Ieşeau oamenii la porţi, îşi puneau mâinile la inimă, ne salutau, simţeam în ochii şi în gesturile lor mici o deosebită mulţumire şi apreciere, fapt care ne-a dat şi putere să stăm pe temperaturile astea grele, să urcăm pe munţi şi să luptăm cu flăcări’, a afirmat maior Radu Botezan.
Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Alba, Radu Botezan, avansat la gradul de maior după prima misiune, a coordonat, în cea de-a doua deplasare în Grecia, un echipaj în zona Mănăstirii Profitis Ilias din zona Vilia, care, în mod surprinzător, în total contrast cu pădurea din jurul său, nu a fost mistuită de incendii.
‘Personal am intervenit acolo cu echipajele pe care le coordonam. (…) Undeva sus, pe un versant, se afla o mănăstire. Am mers să verificăm (cu ofiţerul grec de legătură – n.r.), pentru că focul trecuse efectiv peste tot în jurul ei. Ajunşi acolo, am făcut o recunoaştere scurtă şi am constatat că mănăstirea, surprinzător, nu era afectată deloc, iar când am dat o tură am văzut că la chilii, două dintre chilii ardeau în interior la etajul unu. Am fost acolo la timp, am stins incendiul în limitele pe care le-am găsit. Doar două chilii au fost afectate, restul pavilionului administrativ rămânând intact. Restul mănăstirii a rămas intact. Nici eu, personal, să vă spun, că am fost acolo şi am rămas şi în protecţie până a doua zi dimineaţă, nu pot să-mi explic în totalitate cum a scăpat mănăstirea de incendiu. Totul în jurul ei a fost ars. Trei copaci la număr în jurul ei, unde serveau măicuţele masa – era un loc de umbră, au rămas neatinşi de foc. Şi asta mi s-a părut impresionant’, a povestit Radu Botezan.
El a adăugat că, după ce a doua zi dimineaţă, măicuţele s-au întors la mănăstire, le-au dăruit pompierilor români câte o iconiţă făcută de mână, fapt care i-a bucurat şi a însemnat mult pentru ei.
De la un apicultor, care avea o casă în zonă, au primit câte un borcan de miere de pin, din foştii pini care au fost acolo, iar la finalul misiunii, colegii greci le-au dat tuturor câte un mic cadou – un tricou de pompieri.
La prima misiune, pompierii români au fost cazaţi la mănăstirea Sf. Ioan Rusul, din Prokopi, insula Evia, care, de asemenea, a scăpat de incendii.
Maiorul a mai spus că incendiile de pădure din Grecia se manifestă ‘cu totul altfel’ decât la noi în ţară, deoarece ‘vegetaţia noastră este mult mai verde, nu arde la modul acesta, nu se propagă foarte tare, iar acolo clima este foarte uscată, umiditatea e spre zero, cu vânturi foarte mari’.
Radu Botezan a spus că, la cea de-a doua misiune, la momentul ajungerii în Atena, unde se intra pe o autostradă de 8 benzi, cu 4 benzi pe fiecare sens, totul era pârjolit în dreapta şi în stânga. ‘Am întrebat ofiţerul elen şi mi-a transmis că focul a trecut de pe o parte pe cealaltă parte a autostrăzii. Vă daţi seama: era vorba de zeci de metri distanţă, ce flăcări uriaşe au fost acolo astfel încât să se propage de linia acea de separaţie, care era o autostradă destul de lată’, a spus pompierul militar.
El a subliniat faptul că localnicii au conştientizat pericolul şi au înţeles importanţa evacuării dispuse de către autorităţi, nefiind astfel victime.
Radu Botezan a mai relatat cum peste tot erau dislocate buldozere ale armatei care să ajute la localizarea incendiilor prin crearea de drumuri, prin pădure, prin benzi de separaţie, astfel încât incendiile să nu se mai propage.
‘Erau elicoptere de intervenţie care brăzdau cerul neîncetat. Mă simţeam ca într-o zonă de război. În permanenţă, numai cu sprijin aerian puteam lucra, atât terestru, cât şi aerian să putem să oprim… Era miros de fum peste tot. Era ca aerul normal. Mirosul de ars era peste tot’, a povestit acesta.
O imagine care l-a ‘marcat’ a fost aceea când a intervenit într-un sat şi a văzut animale de companie care nu au mai putut fi luate la timp de proprietarii lor şi au fost surprinse de flăcări.
Radu Botezan a afirmat că incendiile au fost de o magnitudine şi de o viteză a dezvoltării cum el personal nu a mai văzut, aspecte cauzate de vegetaţia de acolo şi de vânturile foarte puternice.
Maiorul a povestit cum se derula o zi de intervenţie, cu deşteptarea la ora 6,00 zilnic.
‘La 6,30 eram în baza de operaţii, la 7,00 ni se dădeau misiunile, în colaborare cu ofiţerul grec care avea imaginea de ansamblu, de la centrul lor de comandă, şi ne dislocau pe versanţii în care era mai mare nevoie de noi. Multe zile am făcut oarecare protecţie. Am stat în imediata vecinătate a zonei arse faţă de zona verde şi am localizat şi am stins mici focare care puteau oricând să se extindă. (…). Ne-am luptat cu flăcări de 15-20 de metri, cu incendii de coronament foarte rapide. Am văzut cum peste un sat întreg a trecut frontul flăcărilor în aproximativ 5 minute. Am protejat destul de multe locuinţe să nu se aprindă. După ce primeam la ora 7,00 informaţiile despre zona unde urma să ne dislocăm, la 7,30 toate autospecialele de intervenţie, cu personalul aferent, se aflau în teren în zona dispusă. În intervalul 7,30 – 15,30, se muncea în schimbul unu, pentru că la temperaturi de 40 de grade, în costume de protecţie – pentru că siguranţa salvatorilor era prioritară, mai mult de 7 ore de muncă efectivă deja devenea imposibil. Se efectua apoi schimbul până în jurul orei 10 seara. Ne întorceam la cazare. În prima misiune am fost cazaţi la Mănăstirea Sf. Ioan Rusul, în chilii, ne mai spălam din haine’, a povestit maiorul.
Radu Botezan se afla în concediu, la mare, cu familia, atunci când s-au constituit primele echipaje care au plecat în Grecia, iar unul din ceilalţi doi pompieri a lăsat acasă o soţie însărcinată în 6 luni.
Pompierii au spus că familiile lor sunt obişnuite ca ei să plece în misiuni, având cariere militare, dar, cu toate acestea, au fost şi puţin îngrijorate.
Cei trei au fost avansaţi în gradul următor la ‘excepţional’. Ei au primit joi şi diplome de apreciere din partea prefectului de Alba, Nicolae Albu, şi a preşedintelui Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrel. AGERPRES / (A – autor: Marinela Brumar, editor: Marius Frăţilă)
