MoldArte, proiectul derulat de Institutul Cultural Român în Republica Moldova, a poposit două zile la Soroca. Specialişti din domeniul culturii au vrut să vadă la faţa locului cum decurg lucrurile din domeniul cultural într-un oraş mic, îndepărtat de Chişinău, cum trăiesc oamenii fenomenul, care le sunt nevoile, grijile, speranţele.
La Teatrul ‘Veniamin Apostol’ l-au întâlnit pe directorul Petre Popa, scriitor şi regizor, cel care a pus bazele instituţiei, în anul 2009, şi ţine în viaţă la Soroca singurul teatru de proiecte din Republica Moldova. Una dintre piesele de referinţă ale teatrului sorocean este ‘În cătuşele Siberiei’, făcută după nuvela documentară ‘Copii în cătuşele Siberiei’, scrisă de Spiridon Vangheli. Piesa este jucată de actori neprofesionişti, copii care activează în cadrul Studioului ‘Cortina’, înfiinţat în urmă cu zece ani, şi este prima piesă de teatru montată în Republica Moldova, care vorbeşte despre deportările în Siberia.
Ideea punerii în scenă a unei astfel de piese a venit în principal din dorinţa directorului Teatrului ”Veniamin Apostol” de a promova autori soroceni, iar pentru cei din Soroca, Spiridon Vangheli e de-al lor, deşi scriitorul e ‘revendicat’ şi de cei din Bălţi, fiindcă locul său de baştină e undeva la hotarul dintre cele două judeţe.
Petre Popa a lucrat la o antologie despre scriitori soroceni în care l-a inclus şi pe Spiridon Vangheli, pe care nu-l cunoştea personal. La un moment dat, s-au întâlnit ocazional la o lansare de carte în Chişinău, prilej cu care Petre Popa i-a încredinţat lui Spiridon Vangheli două dintre volumele sale cu opere pentru copii. Cărţile au trecut de ochiul critic al maestrului, Petre Popa a ajuns membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova şi între cei doi s-a legat o frumoasă prietenie. Când avea pregătită piesa ‘În cătuşele Siberiei” s-a gândit că îi va face o mare bucurie maestrului.
‘Am vrut să-i fac o surpriză lui Spiridon Vangheli. Când mai era o săptămână până la premiera piesei, am mers la Chişinău, ne-am dat întâlnire şi i-am spus că am o surpriză, dar nici nu a vrut să audă. Spunea că numai Ion Ungureanu (actor şi regizor din Republica Moldova – n.r.) putea să facă acest spectacol. I-am zis atunci că spectacolul e gata, aveam stabilită şi data la care urma să se joace. L-am îndemnat să mă vadă ca pe un copil fără minte şi să-mi dea părinteşte două palme, fiindcă eu eram de-o seamă cu băiatul lui, medic cardiolog, dar l-am rugat să vină să vadă spectacolul şi mi-a zis că nici vorbă să vină. Făcusem tot ce era posibil, l-am rugat, i-am dat invitaţie, i-am spus că voi trimite o maşină care să-l ia de la scară. A doua zi dimineaţă îmi spune: ‘Petrică, m-am gândit eu aseară şi am să vin, am să vin, că e muncă de oameni!’. Am filmat tot spectacolul cu prezenţa lui. Plângea şi nu putea să deschidă gura, era terminat. Şi-a amintit cum a scris cartea plângând la fiecare cuvânt, cum fiecare frază era scăldată în lacrimi şi ne-a spus că nu credea că un aşa spectacol este posibil’, mărturiseşte Petre Popa.
Indiferent de cei care s-au perindat pe la putere, Petre Popa spune că nu a cunoscut braţul cenzurii şi că a avut permanent libertatea de a alege ce piese se joacă la teatrul pe care îl coordonează.
Despre copiii pe care i-a luat la teatru vorbeşte cu drag. Îi vede ca pe fiii şi fiicele lui, îi îndrumă, îi ajută, îi dojeneşte şi îi laudă, le este pedagog, dar şi prieten.
Copiii care bat la uşile studioului ‘Cortina’, care funcţionează pe lângă Teatrul ‘Veniamin Apostol’, sunt nişte copii ca toţi ceilalţi, doar că binecuvântaţi cu un strop de lumină. Dorind ei înşişi să devină mici artişti sau observaţi atent de alţii şi chemaţi să întregească grupul inimos de actori amatori, copiii ajung să cunoască taine nu de mulţi ştiute, să păşească pe cărări de nestrăbătut pentru alţii şi să descopere o lume plină de farmec. Ajung să afle şi sacrificiile făcute pentru artă şi pentru frumos, fiindcă, deşi directorul teatrului se străduieşte să le asigure totul, de la recuzită, la costume şi turnee până la mărunte recompense financiare, micii actori văd nevoile din teatru. Copiii îşi hrănesc sufletul cu minuni pe care le realizează zilnic şi strălucesc când sunt în faţa publicului. Astfel neajunsurile pălesc şi sunt compensate de entuziasmul lor debordant, dar mai ales de pasiunea mentorului lor, Petre Popa, la rându-i un copil mai mare, care şlefuieşte minţi şi suflete şi le pregăteşte pentru viaţă.
‘De tare mult timp îmi doream să activez în cadrul Studioului ‘Cortina’, dar eram foarte ocupată şi nu găseam timp. Mi-am făcut curaj, am venit la preselecţii, a fost un concurs în cadrul căruia am prezentat câteva poezii compuse de mine şi mi s-a spus că sunt cu drag aşteptată aici. Am încercat, am văzut că este bine şi am rămas’, spune Valeria, elevă de liceu, venită în trupă din primăvara acestui an.
Sofia Spinei se apropie de vârsta de 25 de ani şi continuă să joace. În piesa ”În cătuşele Siberiei” interpretează rolul principal, cel al Olguţei – o fetiţă deportată cu părinţii în Siberia, maturizată înainte de vreme, care trece printr-o sumedenie de încercări. A activat în cadrul trupei de mici actori încă din clasa a VI-a şi a rămas la ”Cortina”, ajutată de chipul de copiliţă şi de talentul pe care l-ar invidia şi unii actori profesionişti. Acum e studentă la Academia de Arte şi profesor la Colegiul de Arte ”Nicolae Botgros” din Soroca.
‘Când am început, eram în clasa a VI-a, aveam 12 – 13 ani. Acum urmează să împlinesc 25 de ani. De atunci, mă tot ţin de teatru, îmi place foarte, foarte mult. Pe lângă repetiţiile care au loc de câteva ori pe săptămână, mai avem şi lecţii în care învăţăm despre emoţie, despre expresivitate. Nu uităm de glumă, nu uităm de haz, ne bazăm mult pe asta la repetiţii, pentru ca la spectacole să dăm tot ce e mai bun. Pentru mulţi aici e locul în care îşi descoperă o pasiune, un talent sau poate o cale’, povesteşte Sofia.
La Studio ‘Cortina’ au trecut de-a lungul anilor peste 80 de copii, iar în cei zece ani de la înfiinţare s-au perindat deja mai multe generaţii de copii. Acum, 16 puşti de diferite vârste participă la repetiţii, se pregătesc temeinic şi joacă. Cereri din partea elevilor care vor să se alăture trupei de la teatru sunt mereu, iar Petre Popa nu refuză pe nimeni. A primit chiar şi copii care aveau probleme de dicţie sau de pronunţie şi care au reuşit să înflorească pe scenă. Unii dintre ei vor face din teatru o profesie şi toţi se mândresc cu Valeria, fostă componentă a trupei, acum studentă la Teatru, o fată talentată, formată la Soroca, iar alţii vor îmbrăţişa poate cine ştie ce meserii. Vor avea mereu în inimă dragostea pentru teatru, iar Petre Popa ştie asta şi e convins că şi-a îndeplinit o misiune.
Cu piesa ‘În cătuşele Siberiei’, copiii actori din Soroca au fost bine primiţi oriunde. Până la ei, nimeni nu mai prezentase pe o scenă de teatru ororile la care au fost supuşi basarabenii deportaţi în Siberia, umilinţele de neimaginat trăite de acei oameni. La mulţi ani de când la Soroca a început să se joace piesa adaptată după nuvela lui Spiridon Vangheli, la Teatrul Naţional ‘Mihai Eminescu’ din Chişinău s-a pus în scenă ‘Dosarele Siberiei’, bazată pe mărturii ale câtorva români basarabeni care au trăit în chinul lagărelor siberiene, piesă care s-a bucurat de mare succes.
Drumul fusese însă deschis cu mult timp în urmă, de nişte copii din Soroca, ajunşi între timp oameni mari şi al căror loc a fost luat de noi şi noi copii actori dedicaţi, disciplinaţi şi înţelepţi, care pot umple săli de spectacole spunând poveştile zguduitoare ale străbunilor lor, dar, printre rânduri, şi propria lor poveste trăită azi.
