Regiunea separatistă Transnistria, care controlează o parte din teritoriul Republicii Moldova, la Est de Nistru, scoate în evidenţă un mare paradox.
Pe de o parte, Transnistria trăieşte prin valorificarea uneia dintre cele mai frumoase ctitorii ştefaniene, iar pe de altă parte este singurul stat autoproclamat care pune în valoare un monument anti-românesc.
Autoproclamata republică transnistreană atrage de la an la an din ce în ce mai mulţi turişti străini, în special germani, englezi sau americani. Principalul obiectiv care îi atrage pe vizitatori este Cetatea Tighina, actuala cetate Bender, care este una dintre cele mai spectaculoase construcţii fortificate din vremea lui Ştefan cel Mare. Fortăreaţa din secolul al XV-lea a fost ridicată iniţial din pământ şi lemn, sub forma unui sistem de apărare împotriva năvălirilor tătare. Ulterior, Cetatea Tighina a fost reîntemeiată de domnitorul Petru Rareş, iar în 1538 a fost cucerită de Soliman Magnificul.
În ciuda certitudinilor privind ctitorul fortăreţei, fiecare ghid care prezintă cetatea unui turist străin face menţinea că monumentul istoric este o ctitorie a turcilor, minimalizând astfel influenţa domnitorilor moldoveni asupra zonei respective. Din acest motiv, scenele de luptă cu soldaţi turci, dar şi drapelul turc sunt expuse în muzeul din incinta fortăreţei.
De altfel, atitudinea anti-românească este evidentă în toată regiunea transnistreană, aflată acum sub influenţa Rusiei. Benderul este singura localitate din lume care prezintă publicului un monument anti-românesc.
Într-un parc din oraşul Bender, aflat la doar zece kilometri de Tiraspol, a fost ridicat un monument pe a cărui placă se vorbeşte de ‘lupta oamenilor muncii din Basarabia împotriva ocupaţiei ţinutului de către România regală’.
‘Acest monument a fost înfiinţat în cinstea celei de-a 50-a aniversări a răscoalei înarmate din Bender (27 mai 1919), eveniment luminos din istoria luptei oamenilor muncii din Basarabia împotriva ocupaţiei ţinutului de către România regală pentru realipirea la patria sovietică’, scrie pe placa de la baza monumentului.
Turiştii străini acced uşor pe teritoriul Transnistriei, acolo unde aleg să viziteze, cu prioritate, Cetatea Tighina, fabrica de băuturi alcoolice Kvint, dar şi o crescătorie de sturioni şi o linie de procesare a caviarului, una dintre cele mai mari din Europa.
Potrivit unuia dintre cei mai apreciaţi ghizi din Tiraspol, cel puţin 20.000 de persoane vizitează Transnistria.
Deşi este regiunea în care staţionează mii de militari ruşi şi în care se află printre cele mai mari depozite de armament, Transnistria pare a fi un teritoriu sigur. Militarii, fie transnistreni, fie ruşi, nu sunt prezenţi pe străzile din Tiraspol sau din celelalte oraşe transnistrene.
Tiraspolul, un oraş care combină construcţiile şi monumentele de tip sovietic cu arhitecturile ultra moderne, este una dintre cele mai ieftine localităţi din această zonă a Europei. Limba rusă este necesară pentru comunicarea cu populaţia locală.
La Bender şi la Budăsari, sunt evidente încă urmele conflictului transnistreano-moldovean de la începutul anilor 1990. Mai multe imobile ciuruite de gloanţe fac dovada intensităţii luptei dintre militarii transnistreni şi ruşi, pe de o parte, şi cei moldoveni, pe de altă parte. În 1992, în timpul acestui război, au murit aproximativ 1.000 de persoane, iar alte circa 1.500 au fost rănite.
