Primăria comunei Sânpetru de Câmpie, din judeţul Mureş, lucrează la culegerea unor poveşti despre ghegheţii (sau ruşcuţele de primăvară) care împresoară în fiecare primăvară anumite păşuni, în ideea de a înfiinţa o rezervaţie naturală de ‘bujori galbeni de stepă’, după modelul celei de la Zau de Câmpie, unde bujorul de stepă, de culoare roşie-sângerie, a devenit celebru la noi în ţară şi nu numai.
‘Din punct de vedere biologic, credem că este înrudită cu bujorul de stepă de la Zau de Câmpie, nu am văzut-o în multe locuri şi cred că prin multitudinea de dealuri pline de galben în toată luna aprilie, ghegheţii, cum li se spune popular, sunt plante prevestitoare ale belşugului din anul respectiv. Cu cât sunt mai mulţi ghegheţi, cu atât va fi mai mare recolta de grâu şi de porumb de peste an. Suntem unici prin acest fapt. Cu timpul ne gândim şi la o rezervaţie şi la dezvoltarea turismului rural în baza bujorului galben de stepă. Îi creăm o poveste, iar pe viitor ne gândim să facem un traseu de drumeţie până la locul respectiv, să îmbinăm utilul cu plăcutul. Floarea rezistă la fel ca ţăranul român, e răbdătoare, adică se luptă cu frigul, iese prima, înfloreşte prima, când vine seceta se strânge şi, până la anul, se odihneşte. Indiferent de intemperii, primăvara vine cu noi resurse. Este un martor al existenţei noastre. Toate păşunile cu expoziţie sudică au acest bujor galben pe ele’, a declarat primarul comunei Sânpetru de Câmpie, Spiru Şerban Crăciun.
Ghegheţii sau chioara-găinii cum îi mai spun localnicii au fost identificaţi de specialişti ca fiind ruşcuţa de primăvară (Adonis vernalis), o plantă erbacee perenă, cunoscută sub mai multe denumiri populare: floarea-Paştelui, bulbuc, buruiana-calului, buruiană de talan, buruiană neagră, cocoşei, dediniţa, dediţei galbeni, scânteiţă, spânţ de cal etc.
La Sânpetru de Câmpie, ruşcuţa creşte pe cel mai înalt loc din comună, un deal de pe care se văd toate satele componente, Sânpetru, Bârlibaşu, Dâmbu, Sângeorgiul de Câmpie, Satu Nou şi Tuşinu.
‘Suntem la graniţa dintre satele comunei Sânpetru de Câmpie, aici, de pe hulă, se văd toate satele. Pe această păşune de la Pădurea Ciosurilor, unde găsim ghegheţi înfloriţi sau chioara-găinii, ni se dă semnalul că vine primăvara. Sunt nişte flori care seamănă foarte mult cu bujorul de stepă de la Zau de Câmpie, doar că sunt galbene, şi care, încetul cu încetul, ne aduce aminte că vin Paştele. Când eram copii, ne jucam pe păşune şi adunam florile acestea, iar părinţii ne dojeneau şi ne spuneau să nu venim acasă cu ele fiindcă nu se mai ouă găinile. Era motivul pentru care nu am iubit întotdeauna planta, deşi este foarte plăcută la vedere. Când văd aceste flori mă bucur că vine primăvara, însă ştiu că nu trebuie să le duc acasă ca să avem ouă. Nu cunoaştem dinamica biologică a plantelor, iar singurul loc în care cresc este pe păşuni, nu lângă pâraie sau în alte părţi. Când înfloresc toate, tot câmpul este galben. Noi spunem că avem bujorul nostru, iar primarul chiar doreşte să promoveze acest ghegheţ care seamănă cu bujorul de stepă, atât de celebru la Zau de Câmpie’, a arătat profesorul Mihai Teodor Naşca, recunoscut pentru promovarea tradiţiilor comunei Sânpetru de Câmpie.
Localnicii se bucură că cineva a avut ideea de a promova ghegheţii aflaţi pe Dealul de la cruce, care sunt mândria celor din Sânpetru de Câmpie, deşi îşi feresc găinile de ei, se mândresc că plantele rezistă indiferent de vreme şi nu se distrug prin pastoraţie.
Iniţial se credea că ghegheţii nu sunt culeşi pentru a decora casele tocmai pentru a nu afecta producţia de ouă a gospodăriilor, iar cei care îi ating, în special copiii, sunt îndrumaţi automat să se spele pe mâini pentru a nu ‘contamina’ găinile. În realitate, ruşcuţele sunt considerate toxice pentru cei care le ating, fiind recomandată spălarea mâinilor imediat după contactul cu planta. În ciuda toxicităţii florii, posibil provenită de la substanţa lipicioasă care se află pe tulpină, ruşcuţele sunt plante medicinale cu o serie de proprietăţi curative în special în bolile cardiovasculare.
Biologii spun că ghegheţii de Sânpetru sau ruşcuţele au tulpini florifere care ajung până la 45 cm, au frunze filiforme şi flori solitare la vârful tulpinii cu un diametru de până la 8 cetimetri, cu o culoare galben-aurie.
Ruşcuţa de primăvară creşte în locuri însorite, pe coaste abrupte, pe păşuni, acolo unde îşi poate duce ciclul de înflorire şi de aruncare a seminţelor la bun sfârşit, întrucât animalele nu o pasc şi nici nu este culeasă sau cosită. AGERPRES / (A – autor: Dorina Matiş, editor: Marius Frăţilă)
