REPORTAJ Tulcea: Biserica din satul Teliţa, monument istoric, aflată în reparaţii de 15 ani

Biserica ‘Naşterea Maicii Domnului’ din satul Teliţa, comuna Frecăţei, judeţul Tulcea, aflată pe lista monumentelor istorice din România, închisă credincioşilor din anul 1989, este reparată de aproximativ 15 ani, însă lucrările sunt în continuare neîncheiate, din cauza finanţării insuficiente. În mijlocul satului Teliţa, un indicator ruginit arată drumul spre un monument istoric, iar în vârful dealului, oaspeţii sunt întâmpinaţi de un buldoexcavator lângă o biserică cu geamurile sparte. ‘Biserica asta are de acum 30 de ani de când este în renovare. Mai trec câţiva ani şi or să cadă turnurile. E păcat. Consolidarea făcută până acum este foarte bună. Fundaţia bisericii are cinci metri adâncime, iar consolidarea a coborât cu un metru sub fundaţie. Este foarte puternică’, a afirmat Sandu P., în vârstă de 61 de ani, localnic. El a mai spus că, la cutremurul din anul 1977, clădirea bisericii s-a crăpat de la un turn până la fundaţie, iar din această cauză aici nu s-au mai oficiat slujbele religioase. Preotul paroh al bisericii, Nicolae Chiriţă, a declarat, pentru AGERPRES, că lucrările bisericii cu o arhitectură rară în România au început în anul 2005, au costat până acum aproximativ 1,2 milioane de lei şi că ar mai fi nevoie de circa 4 milioane de lei. ‘Din anul 2005 s-au demarat lucrările de reparaţie şi consolidare a bisericii, atât din fonduri proprii, sumele fiind însă foarte mici având în vedere faptul că parohia a rămas cu circa 100 de familii foarte în vârstă, şi alte fonduri de la Ministerul Culturii care au venit treptat. Din anul 2005 până acum, aproape an de an s-au efectuat lucrări de la temelia care are 6 metri în pământ şi apoi de la cota zero încă şase metri. Mai avem 2,5 metri până la acoperiş’, a spus Nicolae Chiriţă. Unele surse susţin că biserica din satul Teliţa datează de la începutul anilor 1800, că aici era un schit de călugări şi că războiul din 1828 a ocolit-o datorită codrului din apropiere care i-a fost scut. Preotul paroh a afirmat că în acest lăcaş de cult au slujit preoţi ucraineni, populaţia din satul Teliţa fiind de origine ucraineană. ‘Piatra de temelie a fost pusă, la 1902, de primul preot român, Marin Popescu. În 1907, lucrările de construcţie s-au încheiat, iar în următorii zece ani populaţia a mai contribuit cu anumite sume pentru a plăti muncitorii şi materialele pe care le-au folosit. Nu au mai avut putere să o picteze, aşa că biserica a rămas împodobită doar cu icoane. Din pricina intemperiilor şi a cutremurului din anul 1977, biserica a ajuns la o stare tot mai degradată’, a afirmat preotul paroh. El a amintit că, în anul 2012, în curtea bisericii, a pus temelia unui paraclis cu hramul Înălţarea Domnului, acolo unde se oficiază slujbele religioase de sărbători. Se pare că prima biserică, cea construită la începutul secolului al XIX-lea, a ars în timpul preotului Marin Popescu, cel care consemnează că sinistrul a avut loc într-o zi de vineri, pe data de 26 martie 1899, şi că din primul lăcaş de cult a mai rămas un monument în curtea bisericii. Unele arhive susţin că în anul 1895, din comuna de la acea vreme Teliţa s-au strâns 22 de lei pentru construirea bisericii din satul Chilia Veche, fapt care denotă, de altfel, starea materială a enoriaşilor de la acea vreme. ‘Asta e biserica soră cu cea din Chilia Veche. După Al Doilea Război Mondial, majoritatea populaţiei a plecat în Basarabia şi a rămas acolo. Satul a rămas cu jumătate de populaţie. Aici erau numai haholi. Erau fraţi cu cei din satul Sfântu Gheorghe. Chiar unii bătrâni pe care-i mai ştiu mai merg la Sfântu’, a afirmat Sandu P. Biserica aflată în renovare este plină de schele, iar el îşi aminteşte că oamenii satului erau cinstiţi şi se plânge de felul în care sunt îngrijite izvoarele din pădurea din apropiere. ‘Oamenii de aici au fost foarte muncitori şi cinstiţi. Aici nu a existat hoţie. Sunt în sat din anul 1983 şi i-am apucat pe cei care au plecat de lângă noi. Aici era valea morilor. Erau multe izvoare, iar pe malurile lor erau mori. Izvoarele au secat. Până în anul 1989 se curăţau, că se colmatează, dar din anul 1989 nu a mai curăţat nimeni nimic. Păcat că s-au investit atâţia bani, iar lucrarea a murit. În 30 de ani trebuiau să facă cinci biserici, nu una’, a mai spus localnicul. Într-un înscris datat 1989, lipit pe uşa de la intrarea în biserică, se aminteşte pericolul de dislocare a cărămizilor din structura clădirii. Preotul paroh al bisericii pledează pentru continuarea lucrărilor. ‘Biserica este şi monument istoric, are o arhitectură rar întâlnită în Dobrogea. Multitudinea de turle, cinci mari şi a şasea mică, elementele din interior, poziţia pe care se află şi dragostea depusă de înaintaşii noştri să o construiască ne obligă cumva să o punem în valoare. O mulţime de turişti vin anual să viziteze Triunghiul mănăstirilor (format din Celic-Dere, Saon şi Cocoşu – n.r.), intră şi în această biserică, pentru moment sunt încântaţi, dar pleacă cumva întristaţi pentru că un asemenea monument a rămas în această stare. Nădăjduim că bunul Dumnezeu şi Maica Domnului ne vor ajuta să ducem la sfârşit aceste lucrări de reparaţie şi consolidare’, a afirmat preotul paroh Nicolae Chiriţă. Potrivit Direcţiei Judeţene pentru Cultură, biserica ortodoxă din satul Teliţa a fost construită între anii 1902 şi 1907, unicitatea ei în judeţ fiind conferită de cele şase turle, în ţară mai existând un asemenea lăcaş de cult doar la Hârşova. Biserica din satul Chilia Veche, pentru care comunitatea din Teliţa a donat bani la finalul secolului al XIX-lea, a fost construită începând din anul 1854, cu voia Imperiului Otoman care stăpânea la acea vreme gurile Dunării şi care a acceptat cererea locuitorilor care nu puteau merge în localitatea Kilia Nouă, de peste Dunăre, atunci când fluviul era îngheţat. Membrii comunităţii au ridicat atunci biserica de rit ortodox cu forţe proprii, cărând de peste Dunăre nisip şi piatră, înălţimea lăcaşului de cult atingând 52 de metri. În prezent, biserica din satul Chilia Veche este reabilitată cu fonduri europene.