REPORTAJ Tulcea: Mănăstirea Celic-Dere, vizitată tot mai puţin în pandemie

Mănăstirea Celic Dere este căutată de turişti chiar şi în timpul pandemiei cu noul coronavirus, însă numărul oaspeţilor s-a redus semnificativ faţă de anii trecuţi, a declarat, pentru AGERPRES, ghidul turistic al lăcaşului monahal, maica Irina. Ea a mai spus că spre deosebire de anii trecuţi, oaspeţii mănăstirii vor să stea mai mult în faţa icoanelor şi a explicat acest comportament al turiştilor prin nevoia de reculegere. ‘Am văzut oameni foarte deschişi, care respectă normele sanitare. Poartă mască. Sunt dornici să stea mai mult în faţa icoanelor, să vorbim mai mult, dar sunt mult mai puţini decât în anii trecuţi’, a afirmat maica Irina. Unii turişti vin de la sute de kilometri distanţă şi sunt emoţionaţi în faţa icoanelor. ‘Când am intrat în biserică, am simţit un aer care m-a copleşit. Mănăstirea e într-un loc pitoresc şi este întreţinută foarte bine. M-a impresionat icoana lui Iisus Hristos’, a afirmat o vizitatoare din Huşi, Mihaela Donea. Alţi oaspeţi revin la mănăstire după aproape 20 de ani. ‘Am mai fost o dată când fiul meu era mic şi-mi aduc aminte că măicuţele erau foarte serviabile. Era cam părăsită atunci. Sperăm ca acum să fie mai bine întreţinută’, a afirmat Ioana M., din judeţul Brăila. Maica Irina, în buletin Ilinca Gociu, este ghid turistic al mănăstirii Celic-Dere din Tulcea de ani buni. S-a născut în anul 1958, în satul Băseşti, comuna Viişoara, judeţul Vaslui, şi a ajuns în mănăstirea dobrogeană în anul 1981, printr-o întâmplare. ‘Am terminat Liceul pedagogic din Iaşi, iar în anul acela mă pregăteam pentru admiterea la Facultatea de Medicină. Aveam o prietenă din Tulcea, medic pediatru, la care am apelat să-mi dea programa, dar mi-a zis că nu are cum să mă ţină în oraş dar pot să stau aici, la mănăstire. Era primăvară, înfloreau ghioceii şi eu învăţam după clopotniţă, iar o măicuţă m-a întrebat dacă nu vreau să cânt în cor’, a afirmat maica Irina. Vocea ei a plăcut maicilor mănăstirii care au reuşit să o convingă să rămână la Celic-Dere. ‘Am venit aici într-o perioadă comunistă, când era în vigoare acel decret 410 din 1959 prin care mai multe mănăstiri au fost închise, iar tineretul a fost dat afară. În anul 1981, am minţit şi am spus că vreau să învăţ să lucrez covoare. Aici am găsit o adevărată călugărie. Atunci erau 150 de maici. În anul 2000, eram 90, iar acum am mai rămas 40, pentru că după 2000, în Dobrogea, s-au înfiinţat multe mănăstiri’, şi-a amintit maica Irina. În anul 1991, ea a fost aleasă stareţă, funcţie pe care a îndeplinit-o cinci ani, perioadă care i s-a părut foarte dificilă. Ea a mai spus că-i place să fie ghid turistic şi a povestit că atunci când era copil cânta la vioară şi juca handbal. ‘Din clasa a IV-a până în al treilea an de liceu, am făcut handbal la Vaslui şi-mi doream să fiu golgheter. La un moment dat însă, m-am îmbolnăvit şi am renunţat la sport. De asta nu-mi pare rău. Am făcut vioara tot aşa, din clasa a IV-a până la liceu. Mergeam cu vioara în mână prin tot satul să fac repetiţii cu cinci fraţi, dintre care unul era angajat al Filarmonicii din Iaşi. Îmi pare rău că nu am o fotografie cu mine cântând la vioară sau jucând handbal’, a afirmat maica Irina. Mănăstirea Celic-Dere din comuna Frecăţei este un obiectiv turistic religios important pentru judeţul Tulcea, iar biserica acesteia a fost construită de patru ori. ‘Aici, călugări au fost din primele secole, dar prima biserică a fost ridicată de călugări ardeleni şi basarabeni la 1800, pe locul actualului cimitir. A ars însă. A doua biserică a fost ridicată la 1840, pe malul pârâiaşului de mai jos, dar a fost inundată în 1900. A treia biserică a fost dărâmată în perioada comunistă, iar cea pe care o vedeţi acum este a patra biserică. A fost construită în anul 1901 şi terminată abia în anul 1916, dar aici sunt două biserici suprapuse’, a explicat ghidul turistic al mănăstirii Celic-Dere. Biserica are hramul Adormirea Maicii Domnului, iar pentru ridicarea clădirii o donaţie importantă a fost primită din partea Familiei Regale, umbre ale unor portrete votive ale membrilor acestuia, acoperite în perioada comunistă, putând fi văzute pe pereţii de la intrarea în lăcaş. ‘Regimului trecut nu i-au rezistat trei picturi. Vedeţi, acolo este fostul patriarh Iustinian Marina, dar în anul 1928 în locul acela era pictat regele Ferdinand. Dincolo, este fostul episcop Chesarie Păunescu al Galaţiului. A fost pictat deasupra reginei Maria. Vedeţi sceptrul? Deasupra uşii, în medalion, este pictat portretul regelui Mihai. Era atunci un băieţel de 6-7 ani. Familia Regală a donat o sumă mare pentru ridicarea bisericii, dar pictura lor a rezistat până în anul 1967, atunci când conducătorii ţării i-au dat părintelui pictor Lămbrău o noapte la dispoziţie să raşcheteze tot ce aparţine regilor. Dar părintele i-a salvat. A pictat pe o pânză deasupra lor. De ce nu se dă jos pânza? E treaba mai-marilor, nu a mea!’, a afirmat maica Irina. Podoabele cele mai de preţ pentru biserica mănăstirii Celic-Dere sunt icoanele, iar ghidul turistic povesteşte oaspeţilor istoria câtorva dintre ele. ‘Icoana Maicii Domnului a fost adusă din Grecia de părintele Athanasie Lisivenco. Maica Domnului i-a apărut în vis în trei nopţi şi i-a spus părintelui să meargă în Turcia, unde sunt şapte izvoare şi se face o mănăstire. Pe atunci, Dobrogea era a Imperiului Otoman, iar în apropierea de mănăstirea noastră erau şapte izvoare. Maica mea îmi povestea că până în anul 1948 toate izvoarele s-au păstrat. Acum, nu mai este decât unul. Părintele Athanasie Lisivenco a găsit locul după doi ani de căutări. Minunea a fost în anul 1916, atunci când în biserică, înainte de slujba de miezul nopţii, două maici se întrebau cine să le fie stareţă, iar Maica Domnului le-a spus că ea e stareţa lor’, a povestit ghidul turistic. Cea mai cunoscută dintre icoanele din mănăstirea Celic-Dere este însă cea a lui Iisus Hristos, cunoscută sub numele de ‘Icoana soldatului’ şi celebră pentru faptul că se curăţă singură. ‘Nu ştim de când datează. A fost primită se pare acum aproape 250 de ani de un soldat. Străbunicul lui i-a dăruit icoana şi i-a spus să o ţină în casă, cum e tradiţia. El a luat cu el icoana pe front, iar aici a găsit călugări ruşi cărora le-a spus că atunci când va vrea Dumnezeu icoana se va curăţa, se vor deschide ochii şi ce va fi, va fi. Minunea care se întâmplă este că se curăţă încet’, a afirmat maica Irina. Despre o altă icoană care o înfăţişează pe Maica Domnului, ghidul turistic spune că a vorbit de două ori, că a scăpat din două incendii şi că a plâns. Mănăstirea Celic-Dere din judeţul Tulcea este monument istoric, iar în ansamblul acestuia intră şi moara de vânt situată în imediata apropiere. ‘Moara a fost lucrată aici în anul 1953. A fost folosită vreo 20 de ani, dar acum e doar piesă de muzeu’, a mai afirmat maica Irina. AGERPRES / (A, AS – autor: Luisiana Bîgea, editor: Marius Frăţilă)