Chiar şi pentru cineva care nu a mai fost de mulţi ani la Roma, oraşul pare neschimbat din aproape toate punctele de vedere.
Traficul rutier agitat, cu un număr impresionant de scutere şi motociclete strecurându-se printre maşini, gunoaiele aruncate din loc în loc pe trotuare, transportul public aparent haotic dar totuşi bine organizat, vitrinele strălucitoare de pe marile bulevarde, cafenelele, restaurantele şi terasele pline de lume, vânzătorii ambulanţi de suveniruri şi alte mărunţişuri care îi abordează pe turişti, toate sunt la fel. Un element de noutate ar fi doar trotinetele electrice în număr tot mai mare, la fel ca în alte capitale europene.
Neschimbate sunt, evident, şi monumentele emblematice ale Cetăţii Eterne, unele sfidând trecerea timpului de peste două milenii.
Pentru orice român, Columna lui Traian reprezintă un punct obligatoriu de oprire. Însă monumentul, aflat chiar la intrarea pe Via dei Fori Imperiali dinspre Piazza Venezia, atrage turişti din toate colţurile lumii. Printre ei, un bărbat de peste 70 de ani şi o femeie cam de aceeaşi vârstă, aparent americani, însoţiţi de propriul ghid, o doamnă care vorbea impecabil engleza.
Femeia le-a povestit despre împăratul Traian, despre războaiele cu dacii şi întemeierea unei noi provincii, precum şi despre faptul că, în urma acelor evenimente, există şi în prezent o ţară latină numită ‘Roumania’ (a accentuat apoi ‘Roma-nia’ pentru a sublinia care este originea denumirii). Deoarece turiştii păreau să nu fie prea familiarizaţi cu subiectul, a venit cu o completare: ‘În România există o regiune numită Transilvania, probabil aţi auzit’.
Americanii au răspuns imediat, zâmbind: ‘A, da, Dracula!’. Iar reacţia ghidului a venit şi ea, uşor ironică: ‘Eram sigură’.
Pe Via dei Fori Imperiali, până la Colosseum, se scurg valuri de turişti, care profită de vremea frumoasă din noiembrie – soare şi peste 25 de grade. Sunt grupuri organizate care îi urmează pe purtătorii de steguleţe colorate, dar şi familii cu copii sau cupluri. Cei mai mulţi vorbesc italiană, engleză sau spaniolă, dar pe alocuri se pot auzi şi conversaţii în limbi germanice, slave şi chiar în limba română.
Animaţia din prezent pare să facă uitată perioada când, din cauza pandemiei şi a restricţiilor de călătorie, străzile Romei rămăseseră pustii.
Datele statistice publicate de municipalitate arată o situaţie devastatoare pentru turismul din Roma, în special în anul 2020. Dacă în 2019 au fost înregistraţi în structurile de cazare peste 10 milioane de turişti străini şi peste 9 milioane de italieni, în anul următor s-au înregistrat scăderi dramatice, de până la 99,8% în luna mai şi de peste 98% în iunie şi iulie. Aşadar, în mai 2020 numărul de cazări a fost de doar 0,2% comparativ cu aceeaşi lună din 2019.
Am vorbit cu managerul unui hotel aflat în apropierea Gării Termini, zona cu cea mai mare densitate de unităţi de cazare, despre modul în care a reuşit să supravieţuiască industria ospitalităţii.
‘A fost mai întâi un şoc, apoi multă incertitudine. Nu ştiam cât va dura, ce va urma, dacă vom putea supravieţui financiar, dacă ne vom putea păstra angajaţii. Parcă totul a îngheţat. (…) După ce s-au mai ridicat restricţiile, turiştii au revenit, treptat, dar recuperarea a fost dificilă. Nici acum, când ne apropiem de ce era înainte (înainte de pandemie – n.r.), încă nu ne-am redresat complet’, a explicat managerul.
El a precizat că redresarea economică a fost îngreunată de creşterea preţurilor la energie, după declanşarea războiului din Ucraina. În Italia, toată lumea aştepta un nou pachet de măsuri guvernamentale (care între timp au fost adoptate – n.r.) pentru sprijinirea consumatorilor, atât a celor casnici, cât şi a operatorilor economici.
‘Vom vedea ce va mai fi şi cât va mai dura. Încercăm să ţinem preţurile cât mai jos, aruncăm un ochi şi la concurenţă. E dificil, dar eu sunt încă optimist’, a mai spus managerul.
Perioada pandemiei a fost dificilă pentru toţi cei care lucrează în domeniul turismului şi al serviciilor conexe.
Pentru Marcello, care are aproape 40 de ani şi de peste 20 lucrează la acelaşi restaurant aflat în apropiere de Piazza della Repubblica, cea mai mare problemă a fost lipsa interacţiunii directe cu oamenii.
‘A fost dificil şi cu banii un timp, pentru că au scăzut veniturile, dar am avut un ‘buffer’, cum spun capitaliştii, nici nu prea aveam pe ce să cheltuim, aşa că ne-am descurcat cumva. Dar cea mai grea a fost izolarea atunci, în lockdown. Eu vorbesc zilnic cu zeci, cu sute de oameni, nu ştiu, că vorbesc mult. La început am vorbit cu soţia până s-a săturat de mine, am vorbit din balcon cu vecinii, oameni de treabă, am ajuns să vorbesc şi singur. Dar ce a fost a fost, acum sunt din nou cu oamenii, între oameni’, povesteşte Marcello.
Şi este evident că se simte bine între oameni. Comunică în permanenţă cu toţi clienţii, râde, glumeşte în italiană, engleză sau spaniolă şi pare să o facă din plăcere, nu doar ca pe o obligaţie profesională.
De altfel, oriunde ai intra, amabilitatea este la ea acasă. Aceeaşi atitudine o poţi găsi de la hotelurile şi restaurantele de lux de pe Via Veneto sau magazinele ‘de firmă’ de pe Via del Corso ori Via dei Condotti, până la terasele cu preţuri mai accesibile sau magazinele de tip ‘outlet’.
Pe lângă shopping, mâncare, băutură sau viaţa de noapte, principala activitate a celor ajunşi la Roma rămâne vizitarea obiectivelor turistice şi a muzeelor, care nu sunt deloc puţine. Cele mai mari mulţimi de turişti se îndreaptă, însă, către monumentele iconice ale oraşului.
La Fontana di Trevi, turiştii se înghesuie să facă fotografii, cât mai multe fotografii, dar şi să arunce o monedă în apă pentru îndeplinirea dorinţelor, sub privirile vigilente ale agenţilor de la Poliţia Municipală.
În piaţa în care se află Palazzo del Quirinale, sediul Preşedinţiei, mai multe grupuri de elevi aşteaptă schimbarea gărzii, iar câţiva dintre ei, pentru a nu se plictisi, improvizează o partidă de fotbal pe pavajul din piatră cubică.
În jurul Colosseumului, mii de oameni încearcă să obţină cele mai bune imagini, chiar dacă în partea dinspre Via dei Fori Imperiali vederea este obturată de şantierul deschis pentru construcţia unei noi staţii de metrou.
Piazza Venezia, un punct obligatoriu de trecere în drumul către principalele obiective de vizitat, este totodată şi un spaţiu în care se întâlnesc vestigii din diferite epoci istorice şi unde vizitatorii pot obţine imagini de neuitat.
Un alt obiectiv care nu trebuie ratat este Piazza di Spagna, unde, pe lângă obligatoriul selfie cu treptele spaniole, turiştii pot să facă o plimbare cu trăsura sau să cumpere castane coapte de la nelipsiţii vânzători ambulanţi amplasaţi în puncte strategice.
Dacă te abaţi de la traseele consacrate şi cauţi puţină linişte, poţi ajunge rapid pe străduţe aproape pustii, fără magazine şi terase. Un semn clar că te afli într-o zonă mai puţin călcată de turişti este iarba ce creşte din abundenţă printre pietrele din pavaj.
Ca în orice metropolă, şi la Roma poţi vedea scene nu tocmai plăcute, inclusiv în zonele cu cea mai mare expunere turistică. Pe Via del Corso, la câţiva paşi de sediul Consiliului de Miniştri, doi bărbaţi dorm pe trotuarul şi aşa este destul de îngust. Trecătorii pot vedea un carton cu inscripţia ‘Nu găsim de lucru’ şi o cutie în care cei doi probabil speră că se vor strânge, până când se vor trezi, măcar câţiva euro.
Nu departe, pe aceeaşi stradă, de după colţ îşi face apariţia un bărbat cu aspect de naufragiat, cu barba până la brâu, părul lung şi murdar, desculţ şi îmbrăcat într-un fel de veşmânt improvizat din saci de gunoi. Este tăcut, nu se manifestă agresiv şi merge încet, parcă fără ţintă.
Sunt imagini pe care turiştii nu le fotografiază şi le ignoră, sau măcar încearcă să o facă, pentru că nimeni nu vrea să plece de la Roma cu amintiri triste.
