Respectând tradiţiile moştenite din strămoşi, în Joia Mare a Paştelui, gospodinele de la Vintileasca, o comună binecuvântată de Dumnezeu de la poalele Subcarpaţilor de Curbură, înroşesc ouăle şi le încondeiază.
‘Tradiţia spune că oul de Paşte reprezintă sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Se zice că Maica Domnului ar fi pus un coş cu ouă sub crucea pe care era răstignit Mântuitorul, iar sângele din rănile Domnului ar fi curs pe ele şi astfel s-ar fi înroşit ouăle. Domnul, văzând ouăle înroşite, le-ar fi spus celor de faţă: ‘De acum înainte, să faceţi şi voi ouă roşii după cum am făcut şi eu astăzi, întru amintirea răstignirii mele’. Noi aşa am moştenit tradiţia şi, în timp, am mai îmbunătăţit tehnica, inclusiv pe cea a încondeierii ouălor. La noi, la Vintileasca, ouăle se înroşesc neapărat în Joia Paştelui, nu se fac în ultima zi de Paşte’, povesteşte Dobriţa Stăruială din satul Tănăsari, comuna Vintileasca.
Că tradiţiile au mare trecere în rândul localnicilor o demonstrează atenţia pe care femeile o acordă acestui obicei încă din timpul anului, pentru că bazele vopsirii ouălor de Paşte se pun încă din vară, atunci când gospodinele încep să adune plantele pe care le vor folosi tocmai în primăvară. Le pun la uscat şi mai apoi în păstrare peste iarnă. De Paşte, sunt numai bune pentru misiunea ce le va fi încredinţată, aceea de a colora ouăle.
‘În săptămâna Paştelui începem prin a pune la macerat plantele de care ne vom folosi pentru a colora ouăle. Ele au fost puse la uscat încă din vară. Punem plantele la macerat trei – patru zile. Le uscăm şi apoi iar le punem la macerat, pentru a le ‘înflori’. Ne place să folosim plantele noastre, să avem culori naturale, deşi acum gospodinele mai folosesc şi galus cumpărat, pe care îl dizolvă în vase de lut cu apă caldă, în care adăugă şi puţin oţet. Pentru culoarea galbenă, de exemplu, se fierbe coajă de măr, şi se face ‘gălbenica’ în care se cufundă ouăle încondeiate. Pentru culoarea galbenă mai folosim şi foi de ceapă. Din frunzele de măr pădureţ sau măr domnesc, culese vara special pentru a le avea la Paşte, în care se adaugă sovârf, o plantă care se găseşte în fân, se face culoarea roşie, în care facem ‘merişoarele’. Sunt cele mai frumoase ouă, colorate în sângele Domnului’, este de părere Niculina Florea.
Pare simplu, dar tehnica necesită cunoştinţe temeinice pentru a obţine exact culoarea dorită. Trebuie să ştii cât să pui, cu ce să amesteci, la ce temperatură şi cât timp să ţii ouăle în culoare.
‘Ca să reziste culoarea, se adaugă un pic de piatră acră, un fel de sare. Iar în galus se poate adăuga şi oţet. Mai întâi degresăm ouăle, altfel nu prinde culoarea. După degresare le spălăm bine şi apoi trecem la încondeierea ouălor cu ceară. Fiecare ou încondeiat este scufundat mai apoi în culorile pe care am avut grijă să le pregătim dinainte. Lăsăm ouăle maxim o oră în culoare. Dar trebuie să avem grijă, apa trebuie să fie caldă, dar nu prea fierbinte, altfel se ia ceara de pe ele înainte să prindă culoarea. După ce le scoatem din culoare, le lăsăm să se răcească niţel şi mai apoi ştergem ceara, pe care din când în când o mai încălzim la flacără pentru a se curăţa mai uşor. La final, oul este şters cu grăsime. Putem folosi şi ulei, dar cu grăsime prind un luciu mai frumos’, explică Niculina.
Până şi instrumentul de încondeiat ouă este lucrat manual şi e nevoie de mare pricepere pentru a obţine exact dimensiunea necesară pentru a lucra pe ou.
‘Pentru a încondeia ouăle, folosim un condei cu o ţeavă foarte subţire, cam de mărimea unui ac de cusut, pe care sunt prinse câteva fire de păr de animal, de obicei păr de cal sau de porc. Ne trebuie şi nişte câlţi sau cânepă, care să menţină mai mult ceara. Cu acest instrument încondeiem ouăle. Dar la noi se foloseşte foarte mult şi vopsitul cu frunze. Pentru a face diverse modele pe ou, punem diverse frunze pe care le lipim de ou înainte de a-l băga într-un ciorap de mătase. Ciorapul se leagă şi se scufundă în culoare. După ce se colorează, oul păstrează modelul frunzei respective’, spune Ioana Stăruială.
Vintilenii sunt mândri de tradiţiile lor şi mai ales de faptul că au cui le transmite, copiii fiind mereu implicaţi în aceste activităţi pentru a deprinde meşteşugurile.
‘Vintileasca poate fi considerată o comună binecuvântată, pentru că meşteşugurile încă se păstrează. Dacă ar fi o competiţie între meşteşuguri, încondeiatul ouălor ar ocupa primul loc. Cred că în fiecare sat din comuna Vintileasca, şi sunt şapte sate, mai există încă cinci – şase femei care mai încondeiază ouă. Copiii încă învaţă. Avem copii de vârstă şcolară interesaţi de acest obicei. Se păstrează mai ales vopsitul în plante la noi. Modelele sunt multe, foarte interesante. Gospodinele noastre nu au renunţat la izvoadele tradiţionale pentru izvoadele frumoase pe care le-au găsit pe internet. Încă se folosesc izvoadele de la noi – frunza de stejar, unghia caprei, miezul nucii, cireşica, rădaşca şchioapă, luceafărul, frunza de arţar, vârtelniţa sau roata lumii. Unele ouă spun ceva despre ocupaţiile străvechi ale vintilenilor: creşterea animalelor. Motivele probabil sunt regăsite şi în alte zone, dar desenele noastre sunt stilizate altfel’, susţine Stana Georgescu, meşter popular din Vintileasca.
Ouăle astfel încondeiate sunt duse la biserică în Noaptea de Înviere şi, după slujbă, acestea se împart împreună cu alte bunătăţi gătite de gospodine, cu cozonac sau pască.
