Preotul Ionuţ Mihalaşcu a amenajat, în cadrul unui liceu special din Buzău, o capelă şi a înfiinţat un cor pentru copiii cu deficienţe de auz, care de 1 Decembrie, dar şi de sărbătorile de iarnă vor interpreta cântece în limbajul mimico-gestual, cu ajutorul mâinilor.
Ionuţ Mihalaşcu este singurul preot din judeţ care are în grijă o comunitate de persoane cu deficienţe de auz. Misiunea sa a început în anul 2017, atunci când a fost hirotonit preot în cadrul paraclisului episcopal Sfântul Ierarh Meletie. O misiune extrem de dificilă, pe care însă a îmbrăţişat-o cu drag, în ciuda barierelor de comunicare pe care le avea de depăşit.
‘Mi-am dorit de când eram copil să fiu preot. Eram clasa a II-a şi părintele din satul în care am copilărit m-a invitat la biserică şi am rămas sub aripa bisericii până în clipa de faţă. Viaţa mea s-a schimbat în vara anului 2017 când am fost hirotonit preot special pentru comunitatea credincioşilor surzi din Buzău, în cadrul paraclisului episcopal Sfântul Ierarh Meletie din Buzău, care este şi ocrotitorul persoanelor fără auz. A fost construit în perioada 2009 – 2011. O perioadă a funcţionat ca o capelă, iar în cursul anului 2017 a suferit câteva modificări, a fost utilată acestei slujiri speciale şi apoi a fost sfinţită în anul 2018 de Înaltpreasfinţitul arhiepiscop Ciprian. La noi în Buzău nu a mai fost un alt preot pentru comunitatea credincioşilor surzi, nu era o comunitate formată. De când sunt eu aici la paraclis am cunoscut în jur de 100 de persoane, dar cred că sunt mai mulţi cu astfel de deficienţe. Sunt familii mixte, părinţii ambii surzi şi copiii auzitori, sunt şi familii în care unul dintre copii este hipoacuzic, iar celălalt auzitor, sunt persoane din Buzău şi din împrejurimi, de la copii până la vârstnici de peste 80 de ani. Pentru mine a fost o provocare, nu am ştiut despre ce e vorba, însă am acceptat şi m-am gândit că, deşi îmi va fi greu pentru că era un lucru necunoscut pentru mine, m-am gândit că Dumnezeu îmi va fi alături. Acolo unde este multă suferinţă este şi Dumnezeu, m-a ajutat mult gândul acesta şi am prins dragoste faţă de ei. Asta este menirea preotului, de a-i ajuta pe cei de lângă el’, a declarat pentru AGERPRES preotul Ionuţ Mihalaşcu.
Pentru a putea comunica cu persoanele din sânul comunităţii sale, preotul a făcut cursuri de limbaj mimico-gestual, urmate de un proces lung de perfecţionare în care a învăţat cum anume să poată transmite mai departe credincioşilor cuvântul lui Dumnezeu, doar cu ajutorul mâinilor.
‘Copiii au fost receptivi, adulţii m-au acceptat tot timpul în mijlocul lor, deşi le-a fost şi lor dificil. Au văzut intenţiile mele şi apoi s-au apropiat până când s-a închegat o comunitate mică, dar cu mult har de la Dumnezeu care pe mine mă împlineşte şi care m-a făcut să rămân în continuare în mijlocul lor. Deşi m-am aşteptat să întâmpin probleme majore legate de limbajul mimico-gestual, am avut determinare, am repetat foarte mult, am fost învăţat de comunitatea surzilor din Bucureşti, nişte oameni foarte deschişi, care mi-au arătat tot ce este necesar, semnele liturgice, limbajul bisericesc şi laic. În jur de un an a trebuit să învăţ, dar am ajuns la un anumit nivel după vreo trei ani şi jumătate, pentru că a urmat un proces prin care a trebuit să mă obişnuiesc cu limbajul mimico-gestual şi cum să îl coroborez cu slujbele pe care le facem în mod normal. Problema cea mai mare cu care m-am confruntat şi persistă şi astăzi la o parte dintre ei este izolarea lor din pricina deficienţelor pe care le au. Mă străduiesc să nu fac aceste lucruri din compasiune, pur şi simplu cred că ăsta este scopul, să aduc cuvântul lui Dumnezeu şi pentru ei’, a precizat preotul buzoian.
Pentru că simpla comunicare cu copiii nu era de ajuns pentru a le aduce bucuria şi zâmbetul pe chipuri, preotul s-a gândit cum anume ar putea organiza un cor. Din anul 2018 şi până în prezent, zeci de copii s-au alăturat grupului nou înfiinţat, iar de Ziua Naţională a României au învăţat cum să interpreteze Imnul de stat.
‘Ideea de a organiza un cor pentru copiii neauzitori mi-a venit dintr-o întristare. Eram în preajma Crăciunului, în anul 2018 şi se apropiau colindele. Mă întrebam cum am putea colinda şi noi şi apoi mi-a venit un gând de a rula pe o boxă piese religioase, cântece, colinde şi în timp ce muzica se aude, noi să gesticulăm cu mâinile exact versurile din piesa respectivă. Apoi am organizat un proiect – ‘Şi noi ştim să colindăm’ – pentru copiii surzi. Am pornit de la 10-12 copii şi am ajuns la o grupă de 27 de copii. Cu binecuvântarea Înaltului a fost organizat corul de copii mimico-gestual Sfântul Meletie al Liceului Tehnologic Special pentru Copii cu deficienţe auditive. Am mers cu colindele în oraş, la Arhiepiscopie, la şcoală şi copiii sunt foarte încântaţi pentru că simt că pot face şi ei acel lucru. Eu sunt un fel de dirijor, ei fac semnele după mine, eu aud şi le transmit versurile din melodie şi ei fac semnele respective. Noi spunem că am învăţat să cântăm cu mâinile, mâinile sunt vocea lor, am interpretat de-a lungul timpului la ‘Viflaim colo-n jos’, ‘Domn, domn să-nălţăm’, piese religioase şi patriotice, ‘Treceţi, batalioane române, Carpaţii’ care se cântă de 1 Decembrie alături de Imnul Naţional, ‘Deşteaptă-te, române!’. Iarna aceasta vom continua colindele şi de Ziua Naţională a României pregătim piese noi. La început copiii au fost reticenţi, repetiţiile sunt organizate de obicei la şcoală, dar, când au văzut că oamenii îi aplaudă şi sunt impresionaţi, atunci au căpătat curaj. Copiii simt vibraţia, dacă dăm puţin boxa mai tare, simt vibraţiile pieselor atât de bine încât le-au învăţat, ştiu să le asocieze şi pot singuri să interpreteze cântecul’, ne-a dezvăluit Ionuţ Mihalaşcu.
Preotul buzoian a mers mai departe şi cu sprijinul Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, alături de cel al conducerii Liceului Special Tehnologic pentru Copii cu Deficienţe Auditive, a înfiinţat în cadrul instituţiei de învăţământ o capelă.
‘Am realizat şi o capelă pentru copiii neauzitori. În Liceul Tehnic marea majoritate a copiilor îşi petrec mult timp acolo. Pentru a-i aduce duminica la biserică o parte dintre ei au nevoie de însoţitori, avem nevoie de documente, am fi avut nevoie de un microbuz special, ceea ce nu ne permitem momentan şi ne-am pus în gând să transformăm o sală de curs a şcolii într-o capelă. Am primit sprijinul şi material şi spiritual al Arhiepiscopiei prin ÎPS Ciprian, care ne-a ajutat cu toate obiectele de cult necesare pentru acest proiect. Acolo slujim cam o dată la două săptămâni, în funcţie de cum putem să ne organizăm, astfel încât copiii să se poată spovedi sau împărtăşi. Au fost foarte receptivi pentru că în afara slujbelor tot acolo au loc diverse activităţi culturale. Este singura facilitate de acest fel organizată în incinta unei şcoli, am considerat că este mai mult decât necesară pentru nevoile lor religioase. Slujbele se desfăşoară în limbajul mimico-gestual pentru că aceasta este limba lor’, a adăugat preotul.
Iar eforturile sale pe care le-a depus pentru a sprijini copiii cu deficienţe de auz au fost apreciate atât de conducerea liceului, cât şi de părinţii elevilor.
‘Profesorul Mihalaşcu este un cadru didactic dedicat, un preot cu har, care s-a aplecat cu gingăşie şi sensibilitate asupra elevilor noştri. Pe lângă munca de la clasă, a reuşit să realizeze foarte multe activităţi extraşcolare, a găsit sponsorizări pentru a putea merge cu elevii în excursii sau vizite. Copiii sunt foarte apropiaţi de dumnealui şi îşi deschid sufletul cu încredere pentru a primi sfaturi sau îndrumare. Este un coleg apreciat şi îndrăgit de întreg corpul profesoral al şcolii noastre. Pentru că elevilor noştri le era dificil să ajungă la biserică, dar îşi doreau acest lucru, la iniţiativa preotului Mihalaşcu am luat hotărârea de a înfiinţa o capelă mică în cadrul şcolii. Astfel, copiii pot fi mai aproape de Dumnezeu prin intermediul acesteia, părintele Mihalaşcu ţinând aici slujbe, împărtăşind şi spovedind elevii. Ţin să menţionez şi faptul că la multe dintre slujbe participă şi părinţii elevilor noştri. Din dorinţa de a demonstra că şi elevii de aici sunt capabili de exprimare artistică, de a simţi muzica, chiar dacă nu o aud, că o pot interpreta într-o manieră inedită, a înfiinţat corul în limbaj mimico-gestual Sf. Meletie. Copiii se simt minunat când interpretează melodiile şi auditoriul, privitorii sunt impresionaţi. Preotul Mihalaşcu demonstrează astfel că aceşti copii, chiar dacă sunt diferiţi, sunt egali cu ceilalţi’, a declarat pentru AGERPRES directorul Liceului Tehnologic Special pentru Copii cu Deficienţe Auditive, Antoanela Marinov.
Cu toate că a avut ocazia de a sluji în alt loc, preotul a ales să rămână alături de aceşti copii.
‘Este un amestec în sufletul meu, mă bucur că mă simt de folos. Nu am putut să plec din mijlocul lor, deşi poate aş fi putut, am simţit că cineva trebuie să fie şi pentru ei. Dacă la început era compasiune, lucrul acesta s-a transformat într-o rugăciune pentru ei. Nici nu ne dăm seama, nu este important să le ducem cu diverse ocazii o banană şi un măr, este important să le ascultăm problemele, să le trecem pragul. Îmi aduc aminte când un copil mi-a pus o întrebare: ‘Părinte, după ce murim, după ce plecăm la Dumnezeu, mai avem nevoie de semne? Dumnezeu ştie semnele?’ Am rămas impresionat şi mi-a rămas în minte întrebarea’, a povestit Ionuţ Mihalaşcu.
Cu ocazia Zilei Naţionale, preotul buzoian le transmite credincioşilor să se roage astfel încât România să fie ocolită de primejdii, iar oamenii să trăiască în pace.
‘Pentru mine, ziua de 1 Decembrie înseamnă dragoste de ţară, dragoste pentru pământurile noastre. Atunci când se apropie această mare sărbătoare naţională încerc să îi unesc pe copii îmbrăcându-i în costume populare. Împreună cu ei încercăm să dăm un ton de speranţă celor care se simt fără de nădejde pentru că iată se pot depăşi aceste bariere. Toţi ar trebui să ne rugăm la Dumnezeu de Ziua Naţională, pentru că vedem foarte multă suferinţă şi multe nenorociri care iată se întâmplă în jurul nostru, iar Dumnezeu este singurul care poate să apere ţara noastră de orice fel de rele întâmplări’, a fost mesajul preotului Ionuţ Mihalaşcu.
