Numele ei este Raluca Cozma şi de 4 ani este directorul unei şcoli din Iaşi – Şcoala Gimnazială ‘Ion Ghica’. Anul acesta a primit premiul ‘Directorul Anului’ din partea Asociaţiei AVE, pentru că a reuşit, în doar 4 ani, să atragă fonduri europene de aproape 800.000 de euro. În spatele acestei femei de succes, stau foarte multe nopţi nedormite, implicare şi o voinţă de fier.
Raluca Cozma şi-a început activitatea didactică în urmă cu 17 ani, ca profesoară de Matematică în mediul rural.
‘Dintotdeauna mi-am dorit să fiu profesor. Deşi am făcut Liceul Pedagogic, în gimnaziu, am considerat că vreau să fiu profesor. M-am titularizat la Şcheia. După 7 ani de predat la catedră am devenit director. Activitatea mea în cei 3 ani de zile, cât am fost directoare, a fost extrem de provocatoare. În primul rând, era infrastructura şcolii pe care doream să o schimb. Pe de altă parte, era o relaţie cu suişuri şi coborâşuri cu Primăria, de care depindeam financiar. Atunci când a fost nevoie de autorizarea liceului, pentru că şcolile profesionale s-au transformat în licee tehnologice, conturile ne-au fost blocate de Primăria din comună. Aşa că am vândut fier vechi de la un atelier mecanic pentru a scoate banii de care aveam nevoie. Am făcut liceul şi am avut bucuria să avem şi primul elev cu nota 10 la Bacalaureat. Atunci am înţeles că, dacă îmi propun ceva, atunci cu siguranţă voi reuşi’, povesteşte pentru AGERPRES Raluca Cozma.
Şi a reuşit chiar şi la Cucuteni, acolo unde s-a mutat la scurt timp după aceea.
‘Am rămas 10 ani la Şcheia pentru că voiam să fac lucruri mai multe şi mai multe, să schimb, să văd copiii împliniţi. În anul în care am fost nevoită să îmi dau demisia am atras un proiect de 43.000 de euro, pe design vestimentar. Am primit oferta Inspectoratului Şcolar Iaşi să merg director la Şcoala Cucuteni. A fost o provocare foarte mare. Norocul meu a fost că am întâlnit un colectiv extraordinar. Practic, la Cucuteni am reuşit să înţeleg ce înseamnă puterea echipei. Dacă la Şcheia am lucrat foarte mult pe partea de infrastructură şi comunicarea cu părinţii, la Cucuteni am dezvoltat activităţi pe partea culturală. Au fost proiecte de anvergură mare, am vrut să aducem în prim plan Cultura Cucuteni şi am desfăşurat activităţi cu copiii din şcoală. Am fost premiaţi inclusiv la Palatul Parlamentului. Din păcate, la Cucuteni am stat doar 6 ani. Naveta de 17 ani o resimţeam, mai ales că Drumul European 585 e foarte solicitant’, îşi aminteşte Raluca Cozma.
Ulterior, a ajuns directoare la Şcoala Gimnazială ‘Ion Ghica’ din Iaşi, o şcoală simplă, fără pretenţii, cu un aspect deplorabil, cu promovare la Evaluarea Naţională scăzută. Acum e de peste 94%. În cei 4 ani de când e directoarea acestei şcoli, Raluca Cozma a reuşit să atragă aproape 800.000 de euro din fonduri europene.
‘Până am aplicat pentru ‘Directorul Anului’ nu am contabilizat niciodată sumele obţinute. Ceea ce mi-am dorit mereu a fost să fac lucruri care trebuiau a fi făcute. Multe mi le-am planificat, le-am avut în gând, altele au venit pur şi simplu. Spre exemplu, proiectul ‘Şcoala în siguranţă’, de 120.000 de euro, a venit odată cu pandemia. Pe de o parte, nefericit momentul, pe de altă parte, ne-am bucurat pentru că la nivelul şcolii am reuşit să avem dotare de ozonificare, materiale de curăţenie. Pentru unele am făcut demersuri îndelungate la Primăria Iaşi, care a răspuns nevoilor, a înţeles că avem nevoi. Tot aşa s-a întâmplat cu un alt proiect, pentru clase nonformale, tot de peste 100.000 de euro. Să ştiţi că nu întotdeauna am avut noroc. Am accesat şi proiecte mai mici, dar nu au fost acceptate. Am o politică. Tot ceea ce ţine de mine şi echipa pe care o coordonez, dacă trebuie să facem, facem. Că reuşim sau nu, rămâne de văzut. Orice nereuşită este transformată într-o reuşită viitoare. Aşa am procedat şi cu proiectele Erasmus. În primul an, am fost primii puşi pe lista de aşteptare. Acest lucru ne-a ambiţionat şi am reuşit să fim acreditaţi în perioada 2023 – 2027′, afirmă directoarea Şcolii Gimnaziale ‘Ion Ghica’ din Iaşi.
Şi implicarea ei nu se opreşte aici.
‘Nu mi-a fost ruşine să muncesc. Cu o săptămână înainte de a începe anul şcolar, şcoala era plină de moloz. Nu ştiai care e geamul, care e banca. E îngrozitor. Absolut toţi colegii mei, învăţători, profesori, diriginţi, elevi, părinţi s-au mobilizat şi mi s-au alăturat la şters geamurile, şters pe jos, şters bănci, astfel încât să începem şcoala aşa cum începem de obicei. Cred că implicarea mea a fost un model pentru colegi. În cei patru ani de când sunt director la această şcoală m-am chinuit, cu forţele proprii, să văruim câte un perete, să mai reparăm câte un hol, casa scării. Am făcut, cu ajutorul elevilor, tot felul de desene astfel încât ei să înveţe şi de pe hol: formule matematice, harta României cu judeţele, corpul uman şi multe alte desene’, spune ea.
Raluca Cozma mărturiseşte că îşi doreşte ca şcoala la conducerea căreia se află să aibă un aspect modern, o cantină pentru elevi, să fie un adevărat campus şcolar.
‘De multe ori mă gândesc la lucruri despre care alţii spun că nu sunt posibile. Mi-ar plăcea să fie şcoala cu un aspect modern, să fie şcoala ca un campus. Lucrul acesta e clar că nu are cum să se întâmple în viitorul apropiat, dar mi-aş dori să ajung în aceste momente în care să mă bucur de multe ateliere, de pictură, de instrumente muzicale, de echipamente sportive şi aparate de fitness prin curte. Mi-aş dori extrem de mult ca elevii să aibă cantină. E clar că sunt costuri foarte mari, dar, uşor-uşor, sper să îmi ating aceste visuri, speranţe’, ne dezvăluie aceasta.
Ea aduce în discuţie şi abandonul şcolar.
”Dacă pe partea educaţională putem acţiona, pe partea socială e mai greu. Ştim cu toţii că principalul motiv de abandon în cazul copiilor, într-adevăr, îl reprezintă situaţiile materiale precare. Pe de altă parte, experienţa mea de 17 ani petrecuţi la şcoli din mediul rural mi-a arătat şi lucruri de care nu sunt mândră. Mă refer la implicare, la munca pe care o desfăşoară fiecare. Cred cu tărie că, dacă fiecare cetăţean ar munci la potenţialul maxim pe care îl are, atunci această problemă a sărăciei ar fi una mai puţin vizibilă. Pe de altă parte, sunt convinsă că şi o implicare mai mare a serviciului de asistenţă socială, a Poliţiei ar duce la rezultate. Vă mărturisesc faptul că la (Şcoala – n.r) Cucuteni am ajuns să am abandon zero, deşi când am ajuns eu acolo era abandon. Am readus la şcoală copii care abandonaseră şcoala de doi ani, prin intermediul adreselor făcute continuu către Asistenţa Socială, Poliţie şi mers din poartă în poartă. Adică mergeam efectiv la părinţii care nu trimiteau copiii la şcoală, aducându-le la cunoştinţă prevederile legale, cât şi câştigul pe care îl poate avea un copil din punct de vedere al formării lui peste ani. Nu e uşor, e foarte adevărat, dar cred că trebuie încercat. De aceea spun – inechităţile sunt destul de greu de atenuat, având în vedere problema aceasta socială, dacă nu este dorinţa fiecăruia de a-şi depăşi condiţia, e mai greu de rezolvat’, consideră Raluca Cozma.
Pe de altă parte, este de părere aceasta, am putea câştiga, ca şi naţiune, dacă am şti să apreciem mai mult cadrele didactice, adevăratele valori şi dacă am avea încredere că în şcoli se întâmplă şi lucruri frumoase.
‘E mai greu să vedem lucrurile bune, dar uşor să vedem lucrurile mai puţin bune. Cred că dacă s-ar face un front comun, părinţii să fie mai aproape de şcoală şi să susţină valorile, demersurile pe care le face şcoala, pe care le fac profesorii… Cred că aici e cheia, să fie valorizaţi profesorii, şcoala să aibă posibilitatea aplicării unui regulament ferm care să nu fie discutabil, în ideea îndreptării comportamentului elevului şi o credibilizare făcută în direcţia lucrurilor valoroase. Cred că doar aşa putem creşte. Cred cu tărie că lucrurile bune se propagă de la unul la altul şi fiecare trebuie să se adapteze nevoilor. În acest context, cred că putem avea o rată de succes. Fără doar şi poate, evidenţierea exemplelor pozitive duc la evidenţierea învăţământului’, afirmă Raluca Cozma.
