Vlad Mocanu este component al echipei naţionale de minifotbal a României, clasată pe primul loc la recenta Cupă Mondială din Emiratele Arabe Unite. A început să joace fotbal încă de mic, în comuna natală Alexandru Vlahuţă, remarcându-se de fiecare dată pentru jocul deosebit şi talentul aparte.
Calea spre fotbalul profesionist i s-a deschis când a mers la Bârlad şi a fost observat de antrenorul Florin Bularda, care i-a spus că are ceva special şi că poate visa la echipe mai mari.
‘Jucam fotbal de la cinci ani, dar am început la nivel profesionist la 13 – 14 ani. Nu aveam foarte mari posibilităţi să fac pasul spre o echipă, dar mi se spunea că eram printre cei mai buni. Am mers la Viitorul Bârlad, la domnul Florin Bularda, care m-a îndrumat, m-a ajutat. Ţin minte că era o taxă, de 50 – 100 de lei pe lună, dar jucam atât de bine, încât a spus că eu nu trebuie să plătesc, ci doar să vin şi să joc, pentru că pot ajunge la un nivel înalt în fotbal. De acolo, uşor, uşor, am făcut pasul spre terenul mare şi am început să sper’, spune fotbalistul.
Visând să ajungă la un nivel înalt în fotbal, Vlad a mers la Academia de Fotbal ‘Gheorghe Hagi’, a trecut probele, dar, singur printre străini la o vârstă fragedă, nu a reuşit să se adapteze. Depărtarea de casă, dorul de cei dragi l-au făcut să se întoarcă acasă, convins că nu e pregătit să facă un pas atât de mare. Şi-a spus o vreme că nu mai vrea să audă de fotbal, că vrea să renunţe, dar pasiunea l-a mânat mai apoi să încerce din nou apropierea de fotbalul mare. La vârsta de 16 ani, a luat probele date la Dinamo Bucureşti. De această dată, altceva l-a împiedicat să meargă mai departe: faptul că nu a putut susţine financiar un prim stagiu de pregătire cu echipa din Ştefan cel Mare.
‘M-am retras apoi spre Liga a IV-a, am jucat la două echipe din Iaşi, am început facultatea acolo, apoi am urmat masterul. Am descoperit apoi minifotbalul tot la Iaşi şi am jucat la câteva echipe. De cinci ani m-am întors la Vaslui, am jucat la Sporting Juniorul Vaslui, în Liga a III-a, am sperat că voi face pasul spre echipe mari, dar nu a fost să fie. Acum joc la Rapid Brodoc, în Vaslui, dar pot spune că nu mi-am pierdut încă speranţa să merg către Liga a II-a sau Liga I. Chiar dacă am 24 de ani, nu se ştie niciodată’, spune Vlad Mocanu.
Părinţii, oameni simpli, l-au susţinut mereu cât au putut în drumul său spre performanţă. Le datorează faptul că l-au crescut cu drag de valorile simple şi curate: muncă, seriozitate, implicare. Cuvinte de apreciere are şi pentru cel care i-a ghidat paşii în fotbal şi l-a povăţuit pentru viaţă, preşedintele Asociaţiei Judeţene de Fotbal, Bogdan Gheorghiţă.
‘Părinţii m-au ajutat mult, fratele şi nu am cuvinte să le mulţumesc. Bogdan Gheorghiţă este cel care m-a îndrumat să dau la facultate, el mi-a spus că, indiferent ce voi reuşi să fac pe plan fotbalistic, e important să-mi continui studiile, să dau la facultate. După liceu nu eram hotărât să învăţ în continuare, spuneam că nu are rost. Atunci el a sunat-o pe mama şi i-a spus că e bine să merg la facultate. Aşa am ajuns să studiez Economia la Iaşi, iar apoi am terminat şi un master în acelaşi domeniu’, povesteşte sportivul.
‘Am văzut dintotdeauna în Vlăduţ ceva special şi am încercat mereu să-l sprijin. Rezultatele sale în activitatea fotbalistică şi mai ales performanţa obţinută alături de echipa naţională de minifotbal mă bucură. Ceea ce el a reuşit este ceva excepţional pentru sportul din Vaslui şi pentru sport la nivel naţional. Nu e un rezultat la îndemâna oricui. Ştim cu toţii ce eforturi depun aceşti sportivi, câte ore de antrenament sunt necesare. Vlăduţ este campionul nostru şi nu putem decât să ne mândrim cu asta’, a precizat preşedintele Asociaţiei Judeţene de Fotbal Vaslui şi coordonatorul echipei de minifotbal Inter – Traian Vaslui, Bogdan Gheorghiţă.
Ca orice copil pasionat de fotbal, Vlad Mocanu îi avea ca idoli pe Cristiano Ronaldo şi Lionel Messi, iar din fotbalul românesc spune că dintotdeauna l-a apreciat şi l-a luat drept exemplu pe Lucian Sânmărtean, care a jucat o perioadă la FC Vaslui. De altfel, pe vremea când echipa vasluiană era în Liga I şi participa în competiţii europene, Vlad Mocanu fusese selecţionat la lotul de juniori. A rămas cu regretul că echipa s-a desfiinţat şi crede că, dacă acest lucru nu s-ar fi întâmplat, viitorul lui în fotbal ar fi fost poate altfel.
‘La fel ca toţi copiii din zona Moldovei, visam să joc la FC Vaslui. Mergeam la meciuri mereu. Ţin minte că la 15 ani eram cel mai mic din lotul de juniori. Când echipa era pe cale să se desfiinţeze, s-a pus problema ca noi, juniorii, alături de jucători de la Bârlad, să jucăm într-un meci cu Steaua. Acest lucru nu s-a întâmplat, dar tot mă gândesc şi acum cum ar fi fost ca noi, nişte copii, să fi jucat cu o echipă atât de mare. Din păcate, s-a terminat cu FC Vaslui şi, odată cu sfârşitul echipei, au murit şi speranţele noastre. E foarte greu să prinzi acum o echipă de Liga I’, mărturiseşte fotbalistul.
Dacă în fotbalul ‘adevărat’ Vlad Mocanu nu şi-a spus încă ultimul cuvânt, succesul şi recunoaşterea au venit de la un sport despre care se vorbeşte mai puţin, dar în care se pot obţine performanţe la fel de frumoase: minifotbalul. A fost bucuros să vadă că este un model pentru copiii pasionaţi de sportul cu balonul rotund şi nu exclude varianta ca în viitor să fie antrenor.
‘Mereu am visat că o să ajung fotbalist, la televizor, în Liga I şi iată că am ajuns la televizor cu minifotbalul, prin prisma rezultatului de la Campionatul Mondial. Acum, cu rezultatul de la minifotbal, am văzut foarte mulţi copii pasionaţi. Am primit foarte multe videoclipuri în care copiii spuneau că vor la fotbal, văzând performanţa obţinută de noi. Pentru noi contează mult, chiar dacă nu suntem profesionişti în adevăratul sens al cuvântului. Eu am plecat de la ţară, e mult mai greu, pentru că nu ai unde să te antrenezi, nu ai unde să performezi, doar dacă pleci la un liceu spre oraş poţi face ceva. Acolo joci fotbal şi atât, n-ai cum să câştigi bani din asta, nu ai cum să evoluezi. Eu am fost un caz mai special, dar am muncit mult pentru lucrul acesta. Am alocat foarte mult timp antrenamentelor. Când veneam acasă de la şcoală, eu eram pe teren. De multe ori eram singur pe terenul de fotbal. Eram doar eu şi mingea pe teren. Dacă într-adevăr crezi şi munceşti pentru visul tău, poţi ajunge departe. Este valabil şi în fotbal şi în viaţă, în general’, a menţionat campionul.
Vlad Mocanu povesteşte că a mers mereu când a fost chemat la lotul naţional de minifotbal. Recunoaşte că i-a trecut prin minte să refuze plecarea la Campionatul Mondial de anul acesta, deoarece, în calitate de căpitan al echipei la care activează în Vaslui, simţea că nu poate să-şi lase colegii. Când a fost sunat însă de antrenorul Naţionalei, a răspuns afirmativ, fără ezitare.
‘M-a sunat domnul antrenor cu trei săptămâni înainte de campionat şi nu am stat pe gânduri, am spus ‘da’ pentru mine, pentru România. E ceva extraordinar să participi la un campionat mondial. Totul s-a întâmplat foarte repede. Noi de când ne-am adunat la Izvorani ştiam cine suntem, ştiam că suntem o echipă puternică în minifotbal. Suntem de şase ori campioni europeni, ne lipsea un titlu mondial. Am ştiut că, dacă o să ne pregătim bine şi dacă ascultăm de antrenor, n-o să fie probleme şi sigur o să fim acolo sus în top. Noi ne-am propus să prindem primele trei locuri, să câştigăm o medalie, dar am muncit, am jucat extraordinar, am crezut în şansa noastră şi la final am ridicat trofeul. Este un sentiment care nu se poate explica în cuvinte, mai ales după acea finală. Mai erau două minute, eram conduşi cu 2 – 0, nimeni nu mai spera, nici eu nu mai speram. Mi-am spus în gând: ‘Doamne, dacă vrei să faci ceva, fă-o acum, că nu mai avem când!’. A venit un penalty nesperat, am făcut 2 – 1, am egalat în secunda următoare. Am câştigat la penalty-uri. Pentru cardiaci au fost probleme mari, a fost un meci disputat şi cu un final plin de adrenalină’, îşi aminteşte campionul.
Deşi a ajuns să câştige un titlu mondial, Vlad îşi păstrează modestia. Se mândreşte cu faptul că vine din Vaslui. Chiar şi în cadrul finalei din Emiratele Arabe Unite a vrut să le arate tuturor că este vasluian şi a scris cu pixul pe tricou numele judeţului său natal. Pentru performanţa sa, autorităţile l-au răsplătit cu diplome şi flori. Niciun oficial care s-a fotografiat cu campionul mondial nu a adus în discuţie un eventual sprijin material pentru rezultatul remarcabil al sportivului.
Chiar şi aşa, dacă ar fi să participe mâine la o competiţie importantă, s-ar duce negreşit, fără să se gândească la faptul că ar putea fi răsplătit financiar pentru asta. Ar merge din dorinţa de a-şi demonstra sieşi că poate fi mai bun, pentru a-i face mândri pe toţi ai lui, dar şi fiindcă îşi iubeşte ţara. Iar ţara ar trebui să înveţe să fie cu el şi cu toţi cei care duc reuşita la cel mai înalt nivel, mai îngăduitoare şi mai generoasă.
