„Să te prefaci că „rămâi în pronunțare” pe data de 30 decembrie, pentru a respinge acțiunea lui Călin Georgescu împotriva BEC, e o ticăloșie copleșitoare; noi nu mai avem un popor, ci strict o populaţie – dacă exista un popor, acum țara era paralizată, Plăvanul și complicii săi arestați, iar alegerile s-ar fi reluat de unde rămăseseră”, scrie analistul Dan Diaconu

„Să te prefaci că „rămâi în pronunțare” pe data de 30 decembrie, pentru a respinge acțiunea lui Călin Georgescu împotriva BEC, e o ticăloșie copleșitoare. Nu mă feresc de cuvinte. După ce judecătoarea aia s-a antepronunțat fără a fi recuzată, deznodământul era cât se poate de clar. Oricum, la Curtea aia de Apel n-am absolut nicio așteptare. De fapt, de la întreaga așa-zisă justiție din România nu am așteptări”, scrie, pe Facebook, analistul politic Dan Diaconu.

„În aceste condiții, probabil vă întrebați de ce se zbate Georgescu? El, de fapt, încearcă să epuizeze căile de atac din justiția autohtonă pentru a identifica o fisură pe care s-ar putea sprijini sau pentru a escalada problema la nivel internațional, la una din curțile supra-naționale. Are vreo șansă acolo? Părerea mea e că nu. Dincolo de faptul că ăia sunt chiar mai jigodii decât ăștia de-aici, ei mai au în plus posibilitatea amânării la calendele grecești. Dacă se va da peste 10 ani o dezicie că a fost un abuz, te poți șterge cu decizia lor la fund.

Cam asta e situația. Acum vă întrebați dacă actorul principal, Călin Georgescu, are aceleași certitudini ca și mine. Părerea mea e că da. Și-atunci ce-l mână în luptă? Din punctul meu de vedere strict speranța. Speră într-un accident, într-o întoarcere spectaculoasă de situație. E o probabilitate extrem de mică, dar caută să-și joace șansa deoarece, în ciuda faptului că invocă poporul român, știe că noțiunea de popor e una abstractă, iar în cazul nostru, mai degrabă e inexistentă. Din păcate la capitolul popor, la noi se mai califică doar morții care-au apărat țara și o mână de idealiști care însă nu au putere reală. Dacă exista un popor, acum țara era paralizată, Plăvanul și complicii săi arestați, iar alegerile s-ar fi reluat de unde rămăseseră. Doar că nu e popor! Și-atunci când nu e popor e strict populație.

Care-i diferența? Spus pe șleau e cam așa: poporul e asemenea unui bărbat viril, înfricoșător, stabil, în deplinătatea facultăților și sigur pe forțele sale, în timp ce populația e un fel de bărbat fără bărbăție”, scrie Diaconu.

Articolul „Să te prefaci că „rămâi în pronunțare” pe data de 30 decembrie, pentru a respinge acțiunea lui Călin Georgescu împotriva BEC, e o ticăloșie copleșitoare; noi nu mai avem un popor, ci strict o populaţie – dacă exista un popor, acum țara era paralizată, Plăvanul și complicii săi arestați, iar alegerile s-ar fi reluat de unde rămăseseră”, scrie analistul Dan Diaconu apare prima dată în Ecopolitic.