Directorul general al Institutului de Etnografie şi Folclor ‘C. Brăiloiu’ al Academiei Române, Sabina Ispas, atrage atenţia că ia nu trebuie banalizată, vulgarizată şi transformată într-un obiect comercial ieftin.
‘Trebuie să avem grijă să nu banalizăm, să nu vulgarizăm, să nu transformăm într-un obiect comercial ieftin ia. Acum, eu observ nu de ieri sau de astăzi acest fenomen. Tot aşa cum trebuie mare atenţie la conservarea tehnicilor prin care se realizează ia, pentru că nu orice interes pe care îl manifestă un grup de femei, nişte doamne, nişte domnişoare pentru lucrarea unui fel de cămăşi este şi binevenit pentru conservarea valorii, funcţiei şi calităţii reale a acestei cămăşi. Procesul de conservare, de salvgardare, de protejare se face prin cunoaştere şi prin înţelegerea sensurilor şi valorilor funcţionale reale. Orice devine spectacol sau paradă duce, până la urmă, la defuncţionalizare şi devalorizare’, a declarat Ispas, pentru AGERPRES.
Aceasta a adăugat că ia, pe care o numeşte cămaşă, se poartă astăzi, cu precădere în Maramureş şi în comunităţile de români din afara ţării.
‘Depinde de arealul cultural. Da, sunt zone unde, cu certitudine, se poartă. Există un interes pentru că, să nu uităm totuşi, este o marcă identitară foarte importantă, cu adevărat semnificativă. În comunităţile care trăiesc, în diverse circumstanţe, în afara graniţelor României actuale, românii obişnuiesc să poarte ia ca semn al apartenenţei la românitate, cu prilejul ceremoniilor, sărbătorilor. Dacă vă uitaţi, spre exemplu, la cei care participă la sărbătorile religioase, în biserică, sau care organizează în cadrul diverselor organizaţii şi societăţi Zilele Românilor din străinătate, aceştia obişnuiesc să poarte ie ca marcă a românităţii’, a arătat academicianul.
Sabina Ispas a mărturisit că are mai multe ii. ‘Am purtat când am fost în străinătate’, a spus folcloristul.
Directorul Institutului de Etnografie şi Folclor a explicat că ‘mai ales cămaşa de sărbătoare reprezenta statutul social al purtătoarei’.
‘Există o cămaşă de sărbătoare, o cămaşă de nuntă, de înmormântare ş.a.m.d. E un întreg sistem de comunicare prin această cămaşă şi, iarăşi, abilitatea, inventivitatea, stilul, să zicem aşa personalitatea creatoare a celor care obişnuiau să-şi proiecteze modelul de podoabă, de împodobire. Vă imaginaţi că atunci când se ducea la câmp femeia nu avea această cămaşă împodobită, ci o cămaşă de lucru. Ceea ce ne place nouă foarte mult este cămaşa de sărbătoare, sau cămaşa care se poartă cu prilejul ceremoniilor, a zilelor festive, deosebite’, a punctat Directorul Institutului ‘C. Brăiloiu’.
Întrebată de folosirea motivelor iei de către mari creatori de modă, Sabina Ispas a accentuat că ‘această cămaşă împodobită tradiţională este cu totul altceva decât piesa de îmbrăcăminte pe care oricine o poate achiziţiona şi o poate purta în orice circumstanţă’.
‘E foarte greu de spus cu adevărat cum e mai bine, dar să nu uităm că această cămaşă împodobită tradiţională este cu totul altceva decât piesa de îmbrăcăminte pe care oricine o poate achiziţiona şi o poate purta cu multă bucurie şi cu reprezentativitate în orice circumstanţă, dar nu este cea care conservă şi cumva transmite mai departe valoarea reală. Problema alcătuirii, împodobirii, unei asemenea cămăşi, care, de obicei, repet, nu este cea de lucru, ci aceea festivă, este ceva destul de complicat care necesită multă ştiinţă şi cunoaştere, până la urmă a tehnicii tradiţionale, a materialului din care se confecţionează, pentru că o adevărată conservare înseamnă şi conservarea tehnicilor de obţinere a pânzei, a firului. Nu-i chiar aşa de simplu’, a explicat Sabina Ispas.
Ia românească a fost celebrată în ultimii ani pe 24 iunie, la iniţiativa comunităţii online ‘La Blouse Roumaine’, din 2022 această dată devenind, prin lege, Ziua Iei.
