Procurorul general Gabriela Scutea a afirmat că în ultimii doi ani la nivelul Ministerului Public au fost înregistrate cel puţin 157 de cauze de purtare abuzivă faţă de minorii instituţionalizaţi, din care o treime s-au soldat cu trimiterea în judecată.
‘În decurs de doi ani au fost înregistrate cel puţin 157 de cauze soluţionate atât în materia infracţiunilor sexuale (…) şi contra libertăţii persoanei, rele tratamente aplicate minorului şi purtare abuzivă faţă de minorii instituţionalizaţi. Toate acestea am considerat că intră în spectrul de rele tratamente, comportamente abuzive faţa de minorii instituţionalizaţi. (…) Din 157 de cauze, 49 au fost soluţionate cu rechizitoriu, iar 3 prin acord de recunoaştere a vinovăţiei. Aşadar, sunt soluţii de trimitere în judecată. 100 de cauze au fost soluţionate prin clasare. Prin raportare la rata medie a rechizitoriilor la nivelul Ministerului Public, rata medie este 9-10% faţa de totalul cazurilor soluţionate’, a afirmat Gabriela Scutea, marţi, la şedinţa Comisiei senatoriale de anchetă privind investigarea cazurilor de abuzuri sexuale sau a oricăror abuzuri fizice împotriva minorilor din serviciile de tip rezidenţial aflate în subordinea Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului (DGASPC).
Ea a precizat că, pentru a proteja copiii instituţionalizaţi, ‘există posibilitatea exercitării din oficiu a acţiunii penale în anumite situaţii şi, de asemenea, chiar a exercitării acţiunii civile în favoarea minorilor, care sunt victime ale unor infracţiuni şi pentru care se dispune trimiterea în judecată’.
‘Peste 95% din infracţiunile din această sferă sunt infracţiuni de supraveghere a urmăririi penale. Cercetările sunt efectuate de către organele de Poliţie. Supravegherea urmăririi penale înseamnă că procurorul trebuie să se implice, să aibă o privire de ansamblu asupra variantelor de anchetă care trebuie urmate, dar iniţiativa şi acele bune principii de efectuare a anchetei trebuie să fie cunoscute de către organele de Poliţie. Nu ne aduce niciun beneficiu în activitate faptul că un procuror descoperă/identifică o greşeală procedurală şi infirmă un act al organului de Poliţie. De fapt, acolo avem un eşec din punct de vedere al misiunii noastre, pentru că acel act, efectuat la un anumit moment într-o conexiune cu alte acte de cercetare, sprijinea avansarea anchetei şi practic, dăm înapoi’, a explicat Scutea.
Procurorul general a menţionat că foarte multe dintre activităţile desfăşurate de procurori sunt organizate împreună cu organele de poliţie judiciară, tocmai pentru a avea o înţelegere comună a standardelor pe care trebuie să le atingă ancheta.
‘Statul trebuie să vegheze la respectarea articolului 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului, ţinând cont de faptul că, în privinţa persoanelor care se găsesc în supravegherea, ocrotirea, paza juridică a unei instituţii a statului, sunt serioase şi foarte stricte cerinţele de asigurare a integrităţii persoanei şi a condiţiilor, astfel încât să nu intervină comportamente abuzive şi vătămătoare’, a adăugat Scutea.
Procurorul general a subliniat că a stabilit existenţa ‘unor vicii sistemice plasate în zona organizării serviciilor DGASPC’.
‘Nu putem să administrăm o probă, deşi ea ar putea fi posibilă din cauza lipsei sistemelor audio-video din centre de tip rezidenţial. Într-adevăr, trebuie să se asigure o zonă de intimitate, copilul să nu conştientizeze că este supravegheat permanent. (…) Cu toate acestea, există zone în care această supraveghere audio-video poate să se producă’, a susţinut Gabriela Scutea.
Ea a subliniat şi necesitatea educaţiei sexuale pentru minorii instituţionalizaţi.
‘Minorii aflaţi în centrele de ocrotire au acest dezavantaj, al afecţiunii şi al empatiei, în dezvoltarea lor. (…) Ne consultăm cu numeroase cazuri în care minorele instituţionalizate sunt angajate în relaţii sexuale, care duc la instalarea unor sarcini, practic la o maturizare bruscă şi forţată (…) Minorii ajung victime ale abuzurilor şi după părăsirea centrului ‘, a spus procurorul general.
O altă problemă evidenţiată de procurorul general o reprezintă necesitatea evaluării psihologice a personalului din DGASPC.
‘Personalul din cadrul DGASPC trebuie să lucreze cu empatie cu copiii (…) Dacă s-a ajuns ca aceşti minori să fie în grija statului, atunci nu trebuie să uităm cuvântul ‘grijă’. O pregătire, o evaluare psihologică a acestor persoane este necesară în mod constant tocmai pentru a ajunge în zona de prevenire, pentru a identifica factorii de risc, factorul de oboseală care poate interveni şi scăderea capacităţii de a avea răbdare cu un copil care nu este vinovat de situaţia socială şi juridică în care se află. Trebuie să fim conştienţi de instalarea nesiguranţei afective în momentul în care minorilor li se schimbă centrul în care se realizează măsura de protecţie care îi priveşte sau trecerea de la un asistent maternal la altul. Avem o problemă referitoare la apartenenţă, la o eventuală dependenţă faţă de un agresor’, a detaliat Scutea.
