Plante cu forme şi fructe bizare, care se deosebesc totodată printr-o varietate de proprietăţi, se regăsesc în colecţia Băncii de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) Buzău, printre ele aflându-se castravetele grenadă care sângerează şi se autocicatrizează, ardeiul tip lalea, floarea balon, dovleacul şarpe sau ‘insulina verde’.
BRGV, instituţie publică de cercetare, aflată sub coordonarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), are ca obiect principal de activitate explorarea, inventarierea, colectarea, cercetarea-dezvoltarea şi conservarea resurselor fitogenetice. Printre miile de soiuri aflate în portofoliu, se regăsesc varietăţi de plante cu forme bizare, ale căror proprietăţi sfidează imaginaţia. Castravetele amar, denumit Kiwano sau castravetele grenadă, face parte din lista scurtă a soiurilor cu forme şi culori deosebite. Specia este originară din Africa, zona deşertului Kalahari.
‘Este o specie interesantă care a fost aclimatizată acum ceva timp, am obţinut primul soi de Kiwano românesc care este înscris în Catalogul oficial sub denumirea de Tempus. A fost o muncă grea de aclimatizare, are o formă ciudată, de aceea a primit diverse denumiri populare la noi. Denumirea ştiinţifică – Cucumis metuliferus, în afara ţării are multe denumiri, castravetele jeleu, pepenele jeleu, pepenele cu coarne şi sigur cea de Kiwano primită în Noua Zeelandă care a devenit denumirea comercială cea mai cunoscută a acestui castravete ţepos. Au mers unii cu imaginaţia denumindu-l castravetele grenadă”, a declarat pentru AGERPRES directorul BRGV, Costel Vînătoru.
De ce Kiwano?
”Pentru că pulpa lui seamănă foarte bine cu pulpa fructului de Kiwi, cu precizarea că are seminţe ceva mai mari. Gustul este ca de castravete, uşor acrişor, o împletire între castravete şi kiwi. El are o formă ciudată, cu ţepi duri, puternici, greu de recoltat. A fost o premieră pentru România obţinerea sa şi mai avem alte 8 soiuri aici la Banca de Resurse, care pot fi omologate. Este interes pentru această specie pentru că este o sursă bogată în vitamine, săruri minerale, substanţe rare cum ar fi biotina, care sunt necesare vederii, oaselor, calciu, formule asimilabile de organism şi ceea ce este interesant – această specie este rezistentă la boli, nu necesită tratamente chimice. Ceea ce este de reţinut – are potenţial mare de producţie, o plantă poate produce până la 20 kg de fructe. Poate fi folosit şi ca obiect de artizanat din pricina cojii foarte tari îmbrăcată într-o ceară specială care îl protejează. Are şi un suc special, roşiatic, îţi dă impresia că s-a rănit. Dacă îl înţepi, imediat curge cu o viteză uluitoare, ca şi cum ai înţepa o venă, ţâşneşte sucul roşiatic, dar imediat se şi cicatrizează şi se transformă într-o ceară, se autopansează, îşi pansează rana şi se păstrează bine. Este o plantă specială’, a arătat Costel Vînătoru.
Castravetele amar este un alt soi deosebit atât prin formă, cât şi prin proprietăţile medicinale, fiind supranumit ‘insulina verde’. Originea acestei plante nu se cunoaşte cu exactitate, însă, potrivit cercetătorilor, ar proveni din Nepal, Tibet sau China.
‘Momordica charantia, această specie am muncit mult la ea, printre primele provocări privind aclimatizarea speciilor din România. Este o specie interesantă. Când fructul ajunge la maturitate, din verde se transformă în galben, apoi se maturează rapid în cel mult trei zile. Când se coace, crapă, aruncă seminţele în jurul plantei, seminţele sunt îmbrăcate într-un ţesut special roşu/grena, care se numeşte aril. Arilul este dulce şi aceste seminţe cu această cămaşă atrag insectele, în special furnicile şi păsările care consumă acel aril şi transportă sămânţa mai departe de plantă sau o îngroapă în crăpăturile solului, asigurându-şi astfel înmulţirea. Planta iată că îşi asigură autoînsămânţarea, crapă, aruncă seminţele în jur, iar arilul seminţelor atrage insectele şi păsările care i-au seminţele şi le răspândesc la distanţe mari. Un lucru fascinant, planta prezintă două tipuri de flori mascule şi femele, în special cele mascule miros puternic şi sunt primele care apar. Practic dimineaţa, când intri în cultură, îţi dă impresia că acolo au fost împrăştiate cele mai fine parfumuri. Un parfum extraordinar de rafinat degajat, dar mai departe, pe măsură ce se încălzeşte, nu mai emit şi dacă atingi planta are un miros înţepător, puternic. Pe de o parte vin insectele polenizatoarele, albinele în special, fiind o plantă entomofilă, dar, pe de altă parte, ceilalţi dăunători care ar putea să se hrănească din sucul celular al plantei nu sunt primiţi. Au ţesuturi de apărare bine puse la punct”, explică cercetătorul.
Potrivit acestuia, sunt peste 10 varietăţi de Momordica. ”Eu sunt bucuros că până acum am mai multe soiuri, suntem la peste 10 varietăţi de Momordica, două sunt omologate şi al treilea se află în curs de omologare cu denumirea de Amiral. Primul soi Rodeo, al doilea Brâncuşi şi acum Amiral cu potenţial mare de producţie timpuriu şi mai bogat în aminoacizi pe care îi găsim în insulină, de aceea a primit denumirea de castravetele amar sau castravetele pentru diabet. Unii chiar au mers mai departe numindu-l insulina verde. Are un conţinut ridicat de insulină şi aminoacizii pe care îi găsim în insulină, o parte îi găsim şi în fruct. Poate fi folosit şi în cura de slăbire, are multe proprietăţi pe zona medicală. Fructul diferă de la un soi la altul, Rodeo este verde, sferic, cu ornamente puţin mai pronunţate, Brâncuşi cu fructe mai mari, deschis la culoare, un verde albicios şi nu are coame agresive, ci rotunjite şi mult mai timpuriu, cu procent ridicat de germinare. Amiral are fructe cilindrice şi cu coame uşor pronunţate şi ceva mai crocant’, a precizat cercetătorul buzoian.
O plantă pe care ai confunda-o în orice moment cu o reptilă este dovlecelul şarpe. Atât forma sa, cât şi abilitatea de a se agăţa şi încolăci de-a lungul suporturilor pe care creşte i-au atras felurite denumiri de la dovlecelul şarpe, la tomata şarpe sau dovlecelul viperă. Soiul este întâlnit cu precădere în Africa, India, Japonia, Australia, Fiji sau Sri Lanka.
‘Trichosanthes cucumerina, cunoscut sub denumirea populară de dovlecelul şarpe, este o plantă interesantă, a nu se confunda cu aşa-zisul dovlecel chinezesc. Acesta are un fruct subţire cu un diametru mic şi creşte foarte lung, ajungând până la 2 metri. Este bun de consum până atinge în jur 50 cm lungime, apoi devine dur, iute, chiar uşor amar. Fructul acesta este valoros pentru că, deşi este un dovleac, în preparatele culinare gustul este total diferit, are un gust de ciupercă, un gust aparte. Când fructul ajunge la maturitate, îşi schimbă culoarea, fructul devine roşu şi, din cauza modificării culorii, în Africa a primit denumirea de dovleacul tomată, pentru că el se coace, capătă această culoare roşie, grena şi din el se produce un bulion care seamănă foarte bine cu bulionul produs din tomate. El are un parfum special, mai ales fructul tânăr are un miros special de pâine caldă. Florile sunt extraordinar de frumoase, parfumul este greu de descris cât de plăcut şi puternic este. Sunt ca nişte mirese, foarte atractive. O specie nouă care credem noi în timp se va regăsi şi în România’, a subliniat Costel Vînătoru.
O altă plantă cu o formă ciudată şi deosebit de iute este Ardeiul Bishop’s Crown (Capsicum baccatum) sau ardeiul iute tip lalea.
‘Forma aceasta de lalea este interesantă. Sunt mai multe specii de ardei iute, dar acesta are o formă frumoasă, i-am spus noi de lalea, pentru că seamănă cu o lalea desfăcută. Este o plantă viguroasă, fructele pot fi apreciate ca fructe decorative, se păstrează foarte bine câteva luni de la recoltare, pot fi folosite pentru ornarea diverselor preparate culinare. Sunt şi foarte iuţi, au un conţinut ridicat de capsaicină. Avem două varietăţi – o varietate cu fructe roşii şi o varietate cu fructe galbene. Tinere au culoarea verde şi apoi îşi schimbă culoarea. Ardeii de acest tip pot fi cultivaţi şi în ghivece. Au o formă total diferită de ardeii pe care îi cunoaştem. Sunt puţini care ştiu că ar avea în faţă un ardei dacă am rupe un fruct şi l-am arăta’, a mai spus directorul instituţiei.
Mazărea urcătoare şi yaconul, cartoful diabeticilor, sunt alte două specii de plante care au atras atenţia cercetătorilor buzoieni.
‘Mai avem multe alte plante. Mazărea urcătoare, o altă specie care nu a fost cultivată la noi, apreciată pentru florile sale colorate care sunt folosite pentru obţinerea sucurilor, un colorant natural de excepţie care poate căpăta diverse nuanţe de albastru sau de mov în preparatele culinare. Nu a fost cultivată în România, o specie care promite foarte mult, arată foarte bine. Anul acesta vom avea şi seminţele noastre produse în România şi o vom studia. Yaconul – o altă plantă care s-a aclimatizat bine la noi în ţară. Planta are frunze mari şi tulpini de peste 2 m înălţime, dar în sol produce tuberculi mari asemănători cu cartoful dulce. Sunt mult mai valoroşi, poate fi folosit şi ca îndulcitor natural, o alternativă viabilă a zahărului. Avem două varietăţi care se deosebesc prin culoare tuberculilor, unii roz, alţii albi’, a menţionat directorul BRGV Buzău.
În grădina BRGV mai pot fi găsite planta unicorn, dovlecelul Patison cu o formă de floare, castravetele de Anguria cu ţepi şi floarea balon (Platycodon grandiflorus), o plantă care impresionează atât prin tipologia şi culoarea florilor, cât şi datorită proprietăţilor medicinale.
‘Originea florii balon se consideră a fi Asia de Est, din ţări precum China, Coreea, Japonia. Utilizarea acesteia este mai veche de 2000 de ani…Reprezintă unul dintre remediile patentate împotriva tusei. Extractele şi saponinele pure din rădăcinile florii balon prezintă numeroase beneficii din punct de vedere medicinal. Este o plantă perenă ce poate atinge înălţimea de 1 m. Bobocii au formă caracteristică de balon iar când se deschid au un aspect de clopoţei’, se precizează în Tratatul de legumicultură specială întocmit de cercetătorii BRGV.
